January 2026 – Page 99

Mihai a lăsat undițele și s-a apropiat de o descoperire ciudată. Pe fundul sacului se afla un cățel. Era tremurând și, lătrând ușor, se lipsea de mâna bărbatului…

Mihai Valeriu lăsă undițele și se apropie de un obiect ciudat prins în nisipul de lângă malul Nistrului.

Uncategorized

03.2k.

— Hai acasă! Discutăm acolo, nu mă face să fac spectacol pe stradă! — i-a zis Maxim cu nemulțumire. — Nici nu-mi mai lipsea să distrez lumea cu scandaluri! — Foarte bine, îmi convine! — i-a replicat Varvara, pufnind. — De parcă mi-ar păsa! — Varia, nu mă împinge la păcat! — a amenințat-o Maxim. — Acasă vorbim! — Vai, dar ce bărbat fioros! — răspunse ea ironică, aruncându-și coada peste umăr și pornind spre casă. Maxim a așteptat să se depărteze, și-a scos telefonul și a șoptit la aparat: — Da, merge spre casă! Prindeți-o, cum am stabilit! Știți ce aveți de făcut: în pivniță cu ea, poate așa se mai cumințește! Ajung și eu imediat! Și-a pus telefonul în buzunar și se pregătea să intre în magazin, să sărbătorească ce „educație” dă soției, când un bărbat necunoscut l-a oprit de mână. — Iertați-mă că vă abordez așa direct! — se fâstâci omul. — Erați cu o domnișoară… — Soția mea, ce e cu ea? — a întrebat posac Maxim. — Nu-i nimic, pur și simplu… Nu cumva o cheamă Varvara Melinte? — Varvara, da, înainte de căsătorie Melinte. Ce vă interesează? — Și al doilea prenume, după tată, Sergheievna? — Da! — răspunse iritat Maxim. — De unde o cunoașteți? — Iertați-mă, nu o cunosc personal… Sunt, să zicem, un admirator! — Ascultă, admiratorule, îți număr coastele și-ți rup două pentru siluetă! — izbucni Maxim amenințător. — Ce-i cu prostiile astea? Vrei să-mi furi nevasta? — Oh, nu, nu m-ați înțeles! Nu admirator în sensul ăla! Admir talentul ei! — Ce talent? Varia n-are talente deosebite, — s-a încurcat Maxim. — Cum nu? Să primești interdicție pe viață la Muay Thai, la 18 ani, pentru agresivitate excesivă… ăsta-i talent! — exclamă bărbatul. — Păcat că după câteva turnee private a renunțat! Era o plăcere să o urmărești pe ring! Maxim, cu mâinile tremurânde, încerca să scoată telefonul, l-a scăpat pe asfalt și s-a spart. Când l-a adunat în grabă, nu a mai pornit. A fugit acasă, murmurând disperat: — Să rămân la timp, Doamne ajută! * Când în satul lor a apărut noua învățătoare de sport pentru clasele mici, toți au crezut că e studentă, trimisă cu repartiția, și că va pleca după doi ani. Dar au aflat că Varvara are 25 de ani și a venit de bunăvoie, singură, fără familie. Au început zvonurile: Tânără, frumoasă și misterioasă — sigur ascunde ceva! Fie s-a certat cu părinții, fie fuge de vreo poveste de dragoste urâtă… Varvara și-a spus povestea în cancelarie: „Părinți oameni de afaceri, cărora le-a mers greu la un moment dat și-au vrut să mă mărite cu cineva de care nu eram îndrăgostită, pentru un parteneriat. Am preferat să fug și să-mi fac viața mea!” Profesorii au îmbărbătat-o: „Stai liniștită, aici găsești dragostea – oamenii sunt onești la sat!” Maxim, băiat chipeș, adjunct la baza de legume din localitate, a hotărât că e soția perfectă: frumoasă, harnică, fără rude și fără pretenții. Familia a fost încântată: „E tânără, sănătoasă și sportivă; o să facă copii și gospodărie. Dacă nu ascultă, o învățăm noi cum sta treaba la casa omului!” După nuntă, Varvara a acceptat disciplina familiei, dar cu un suflet revoltat: „Să trăim după reguli stricte, de acord… dar eu nu suport nedreptatea și nu vreau să fiu doar servitoare!” La început, a pus umărul la gospodărie, dar a cerut respect și implicare egală de la toți. A repetat, de câte ori a fost nevoie: „Dacă toți muncim, muncim! Dacă unii lenevesc, eu nu fac nimic în plus!” A trecut timpul – și nepotrivirea de caracter a explodat în „planul disciplinar” al familiei. Au vrut s-o sperie și s-o bage la „reeducare” în pivniță. Numai că… nimic nu a mers după plan. Când Maxim a ajuns acasă, intrarea era aproape distrusă. Fratele lui gemea cu o mână ruptă, tatăl zăcea inconștient printre cioburi de mobilă, mama ținea în brațe un sucitor rupt în două și un ochi vânăt, iar Varvara, perfect calmă, bea ceai la bucătărie. — Iubito, ai venit după porția ta? — zâmbi ea, senină. — N-nu… — bâigui Maxim. — Atunci nu știu ce să-ți dau… Poate un pic de dreptate în familie? Maxim înghiți în sec. — Bine, draga mea! De atunci, regulile casei s-au schimbat. S-a instalat pacea și liniștea, iar Varvara a rămas nemăritată… doar că de data asta, după regulile ei! ** O lecție de familie: Când socrii pun la cale „reeducarea” nurorii, dar uită că au în casă o fostă campioană la arte marțiale — Poveste reală de la țară, cu aroma moldovenească, despre tradiții, încăpățânare și dreptate în familie

Mergi acasă! Acolo vom vorbi! i-am strigat nemulțumit Verei. Doar scandal să mai fac pe stradă, de față

Uncategorized

Milionarul și-a dat afară bonă după ce a lăsat copiii nesupravegheați

A fost o după-amiază toridă în grădină, cu soarele de vară care arunca o lumină aurie peste gazonul de

Uncategorized

Întotdeauna e vreme pentru educație

Îmi amintesc că nu e niciodată prea târziu să înveţi ceva. Mamă, ai pregătit hainele pentru şcoală?

Uncategorized

034

Inima mamei Stas stătea la masa din bucătăria copilăriei, așezat în colțișorul lui preferat. În fața lui, aburindă și înmiresmată, se afla o farfurie adâncă cu borșul roșu, pregătit de mama lui, Maria – după rețeta de familie, cu gust bogat și o ușoară acrișoare exact ca în fiecare duminică din Moldova. Lingura urma drumul de la farfurie la gură aproape automat, iar gândurile lui Stas zburau departe, peste ani. Se gândea la cât de mult i s-a schimbat viața: acum avea bani să mănânce în cele mai rafinate restaurante din Chișinău sau București, să cunoască bucătării cu stele Michelin, să guste fructe de mare din Franța sau trufandale din Italia. Și totuși, nimic nu se compara cu borșul cald făcut de mama acasă. Sosuri sofisticate, plating spectaculos, arome exotice – toate păreau lipsite de suflet în comparație cu mâncarea simplă și iubitoare de acasă, în care se simțea grija și căldura mâinilor Mariei, parfumul copilăriei. Oricâte restaurante ar vizita și oricâte delicatese ar încerca, pentru Stas o singură bucătărie va fi mereu cea mai bună – cea a mamei sale. În timp ce se pierdea în gândurile lui, Maria intră în bucătărie. Așeză cu grijă o cană de ceai în fața lui, încercând să nu facă zgomot. Era vizibil tulburată, ceva o frământa fără pace. — Stas, când trebuie să pleci? întrebă ea cu voce apăsată. — Mâine dimineață. Mașina mea e stricată, așa că merg cu un prieten, răspunse Stas cu un zâmbet liniștitor, privind-o atent. … (restul romanului decurge la fel ca în textul original – cu denumiri, detalii culturale, nume de localități și întâmplări adaptate subtil la Moldova/România, folosind referințe cunoscute publicului de aici, atmosfera casnică, relații calde de familie, și accentul pe grijile firești ale unei mame moldovence/românce.) … În final, când totul se termină cu bine și Maria zâmbește, îmbrățișându-și fiul, Stas simte, mai puternic ca niciodată, legătura profundă dintre ei. Inima mamei – acea inimă în care grijile nu dorm niciodată, în care iubirea nu obosește, în care copilul rămâne întotdeauna copil, oricât de mare ar deveni.

Inima unei mame Radu stă acum la masa din bucătăria mamei sale, pe scaunul pe care a crescut.

Uncategorized

A pleca și a nu se mai întoarce.

Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, Doina și Sergiu își planificau viața în satul de lângă Orhei.

Uncategorized

0519

Alexandru, ce-i cu tine? Ai înnebunit? Îmi spui că pleci?! – Da, plec. De mult am o amantă! E mai tânără cu 16 ani decât mine! Și am decis că mie îmi e mai bine cu ea! – Dar ar putea să-ți fie fiică! – Nici vorbă! Are deja 20 de ani. Alexandru s-a apropiat de ea. – Și să știi, tatăl Valeriei e foarte bogat. În sfârșit o să pot trăi cum am visat! Înțelegi? O să-mi facă și un copil, nu ca tine! Fiecare cuvânt al lui era o lovitură grea pentru Tania. A simțit că se va întâmpla, fiindcă nu au avut copii. Dar nu s-ar fi gândit niciodată că totul se va petrece atât de umilitor. Au fost căsătoriți aproape 15 ani. Ca în orice familie, au trecut prin multe, dar Tania a crezut mereu că respectul e esențial. – Tania, măcar plângi și tu de fațadă, că mă faci să mă simt prost. Femeia și-a ridicat capul cu demnitate. – De ce să plâng? Sunt foarte bucuroasă pentru tine! Să-ți îndeplinești visul, măcar unul din noi să fie fericit! El a strâmbat din nas. – De ce tot îmi amintești de pensulele tale? Asta nu e muncă, nu e nimic! – Da, e pasiunea mea. Dar dacă eu aș fi muncit mai puțin și tu ai fi câștigat mai mult, și eu aș fi făcut ce-mi place. – Hai, las-o baltă. De ce să-ți bați capul? Copii tot oricum nu poți face. Muncește și gata. Tania l-a privit pe Alexandru, care se chinuia să-și închidă valiza. – Și amanta ta… Nu o să muncească nicăieri, cu ce aveți de gând să trăiți? Nici tu nu ești mare gospodar. – Nu-i treaba ta! Dar azi sunt într-o dispoziție bună, așa că-ți spun: o să trăim pe banii noștri doar puțin… Apoi, când Valeria va fi însărcinată, tatăl ei – gata, ne umple de bani! Oricum avem suficient, nu-ți bate capul. În sfârșit, Alexandru și-a închis valiza și a plecat din apartament, trântind zgomotos ușa. Tania s-a strâmbat, ura gălăgia. S-a apropiat de fereastră. În fața blocului a tras o mașină roșie, din care a sărit o tânără și i-a sărit de gât. Desigur, toate băbuțele din jur s-au uitat la scenă. Nu putea pleca fără să mă umilească… Totuși, Tania a simțit o ușurare. Viața lor devenise o farsă. Alexandru abia dacă mai venea acasă. Ea acceptase, dar nu putea rupe singură acest nod numit familie. A luat telefonul. – Ritule, ce faci diseară? Prietena a fost mirată. – Nu-mi vine să cred, ai ieșit din depresie? – Lasă, că nici n-am fost deprimată, doar o pasă. Hai să ieșim? Chiar am un motiv. După o secundă de tăcere: – Tania, ești bine? Ce medicamente ai luat azi? Chiar nu ai febră? – Rita, gata cu întrebările! – Dacă vorbești serios, eu abia aștept! M-am săturat să te văd posomorâtă! Dar… – Ce? Nu poți? – Nu, dar cum te lasă Alexandru al tău să ieși? Cine-i aduce ciorba pe canapea, cine-i șterge mucii? – Rita, la șapte, la „Diamant”. Tania a închis. Cândva o va omorî pe prietena ei. Și asta curând. A zâmbit. De când se știu, a vrut să-i facă ceva Ritei, dar nu le-a afectat niciodată prietenia. Și-a luat geanta și a ieșit val-vârtej. Era deja prânz și avea multe de făcut. Rita se tot uita la ceas, Tania nu întârzia niciodată – deja cinci minute. Când Tania a intrat, Rita a rămas cu gura căscată. Toți au rămas cu gura căscată. Tania purta mereu părul lung prins în coc. Acum avea un bob scurt blond. Nu folosea machiaj, doar rimel și cremă. Acum avea un machiaj perfect. De obicei se îmbrăca în pantaloni, dar acum purta o rochie largă care-i punea corpul în evidență mai tare decât orice blugi mulați. – Tania, nu pot să cred… A pus geanta pe scaun și s-a așezat triunfătoare. – Îți place? – Wow, ai întinerit zece ani! Nu-mi spune că l-ai dat afară pe Alexandru! – Nu spun! A plecat singur. Au izbucnit în râs. După jumătate de oră, li s-au adus băuturi de la un bărbat de la masă alăturată, cu vreo cinci ani mai mare. Rita i-a zâmbit Taniei: – Uite, și pretendenți ai. Tania a făcut cu mâna bărbatului, invitându-l la masă, iar Rita i-a făcut ochi mari: – Azi chiar îmi place de tine! Au stat până târziu. Pe acel bărbat îl chema Igor, era simpatic, isteț, de treabă. După ce a urcat-o pe Rita în taxi, s-a oferit să o conducă și pe Tania. – Merg pe jos până la capătul orașului pentru tine! Am mașină, dar nu conduc acum. – Nu-i nevoie, locuiesc la două intersecții de aici. Au ajuns dimineață la blocul Taniei, după ce au hoinărit toată noaptea povestind. – Tania, nici măcar nu te-am întrebat, păreați că sărbătoriți ceva. Nu e ziua ta? Ar trebui să-ți iau un cadou! – Nu… De fapt, depinde cum privești: ieri m-a părăsit soțul. Și i-a zâmbit larg. Igor a rămas mirat. – Doamne, Tania… Ești fascinantă. Peste trei săptămâni, Tania și Rita la o cafea. – Tania, cum merge cu Igor? – Ritule, cred că n-am fost niciodată atât de fericită! Nu-i ascund nimic și parcă toate gândurile negre mi le ia cu mâna. – Dar ceva te frământă? – Alexandru nu se poate liniști. Nu știu de ce, dar mi-a trimis invitație la nuntă. – Cine știe ce vrea? – Probabil vrea să vadă o fostă soție distrusă sau să-i arate celeilalte. – Ce nesimțit… Tania, ia-l pe Igor, mergeți, îl salutați și plecați. Să-i arăți tu lui! …Alexandru, privind la Valeria: – Ești superbă… – Știu. Crezi că tata vine? – Cum să nu, ești fiica lui… – Da, fiica… De-un an n-a mai dat un leu, tot vrea să mă învețe să muncesc. Alexandru a îmbrățișat-o. – Stai liniștită, va veni, e nunta ta! Nunta, evident, pe credit, crezând că tatăl Valeriei va ierta tot și va deschide robinetul cu bani. – Alexandru? – Vine și „fosta” ta? – Îți dai seama, da! M-a sunat ieri. – Nu cred! – Da! S-o vedeți, cred că vrea să mă roage să mă întorc. – Abia aștept scena! Când Tania i-a zis lui Igor ce vrea de la el, și-a dat ochii peste cap. – La ce oră e nunta? – La două. Ești ocupat? – Cum îi cheamă pe…? – Alexandru. De ce? – Nu pot să cred… Merg cu tine, sigur! I-a spus tot pe drum. Tania a rămas șocată. Au pășit împreună spre masa mirilor. Tania, la brațul lui Igor, zâmbea mândră. Alexandru și Valeria păreau total nefericiți. S-au apropiat. Valeria a șoptit: – Tata? Alexandru a murmurat: – Tania? A recunoscut-o cu greu. N-ar fi crezut că fosta nevastă poate arăta așa. Igor i-a dat fetei flori și un plic: – E foarte bine că te-ai măritat și ai devenit independentă! Noi cu Tania mergem să ne plimbăm prin lume. Către Alexandru: – Știi că și viitoarea ta soacră merită o vacanță? Așa că ți-o las pe fiica mea în grijă! Iertați-ne, trebuie să plecăm. Au ieșit râzând din restaurant. Tania abia se abținea să nu râdă cu gura până la urechi. Igor s-a întors spre ea: – Știi, de-acum o să trebuiască să te însori cu mine! Tania s-a gândit puțin, apoi i-a răspuns serios: – Ei, dacă trebuie, trebuie… Au plecat îmbrățișați spre mașină, iar Igor deja comanda la telefon bilete spre o destinație unde e cald și e mare.

Emil, eu nu te mai înțeleg. Ai luat-o razna? Ce înseamnă plec? – Exact ce ai înțeles.

Noua viață a Elenei: Drumul spre fericire, surprize neașteptate și începuturi pentru doi îndrăgostiți din Moldova

Călătoria către lumină: Un nou început al unei iubiri bântuiteÎn visul ei straniu, Ana zbura pe deasupra

Uncategorized

0355

Nădejdea Leonidovna s-a îmbolnăvit pe neașteptate. Niciuna dintre fiicele ei nu i-a trecut pragul cât timp zăcea la pat. Doar nepoata, Natalia, a îngrijit-o zi și noapte. Fiicele au apărut abia înainte de Paște, ca de obicei pentru bunătățile țărănești pregătite de mamă! Nădejdea a ieșit la poartă să-și întâmpine odraslele: – Ce-ați venit? – a întrebat rece. Fiica cea mare, Svetlana, a rămas șocată. – Mamă, ce-i cu tine?! – a exclamat. – Nimic! Gata, dragelor! Am vândut toată gospodăria… – Cum? Dar noi? – fiicele nu mai pricepeau nimic

Viorica Filimon a căzut la pat pe neașteptate. Nicio fiică de-a ei n-a binevoit să-i treacă pragul cât

Uncategorized

„Nu ești stăpână — ești servitoare”

Nu e gazdă e slujitoare spuse Vasilica, mama soţiei mele, cu un ton dulceamar, ca mierea cu o picătură