Alexandru, ce-i cu tine? Ai înnebunit? Îmi spui că pleci?! – Da, plec. De mult am o amantă! E mai tânără cu 16 ani decât mine! Și am decis că mie îmi e mai bine cu ea! – Dar ar putea să-ți fie fiică! – Nici vorbă! Are deja 20 de ani. Alexandru s-a apropiat de ea. – Și să știi, tatăl Valeriei e foarte bogat. În sfârșit o să pot trăi cum am visat! Înțelegi? O să-mi facă și un copil, nu ca tine! Fiecare cuvânt al lui era o lovitură grea pentru Tania. A simțit că se va întâmpla, fiindcă nu au avut copii. Dar nu s-ar fi gândit niciodată că totul se va petrece atât de umilitor. Au fost căsătoriți aproape 15 ani. Ca în orice familie, au trecut prin multe, dar Tania a crezut mereu că respectul e esențial. – Tania, măcar plângi și tu de fațadă, că mă faci să mă simt prost. Femeia și-a ridicat capul cu demnitate. – De ce să plâng? Sunt foarte bucuroasă pentru tine! Să-ți îndeplinești visul, măcar unul din noi să fie fericit! El a strâmbat din nas. – De ce tot îmi amintești de pensulele tale? Asta nu e muncă, nu e nimic! – Da, e pasiunea mea. Dar dacă eu aș fi muncit mai puțin și tu ai fi câștigat mai mult, și eu aș fi făcut ce-mi place. – Hai, las-o baltă. De ce să-ți bați capul? Copii tot oricum nu poți face. Muncește și gata. Tania l-a privit pe Alexandru, care se chinuia să-și închidă valiza. – Și amanta ta… Nu o să muncească nicăieri, cu ce aveți de gând să trăiți? Nici tu nu ești mare gospodar. – Nu-i treaba ta! Dar azi sunt într-o dispoziție bună, așa că-ți spun: o să trăim pe banii noștri doar puțin… Apoi, când Valeria va fi însărcinată, tatăl ei – gata, ne umple de bani! Oricum avem suficient, nu-ți bate capul. În sfârșit, Alexandru și-a închis valiza și a plecat din apartament, trântind zgomotos ușa. Tania s-a strâmbat, ura gălăgia. S-a apropiat de fereastră. În fața blocului a tras o mașină roșie, din care a sărit o tânără și i-a sărit de gât. Desigur, toate băbuțele din jur s-au uitat la scenă. Nu putea pleca fără să mă umilească… Totuși, Tania a simțit o ușurare. Viața lor devenise o farsă. Alexandru abia dacă mai venea acasă. Ea acceptase, dar nu putea rupe singură acest nod numit familie. A luat telefonul. – Ritule, ce faci diseară? Prietena a fost mirată. – Nu-mi vine să cred, ai ieșit din depresie? – Lasă, că nici n-am fost deprimată, doar o pasă. Hai să ieșim? Chiar am un motiv. După o secundă de tăcere: – Tania, ești bine? Ce medicamente ai luat azi? Chiar nu ai febră? – Rita, gata cu întrebările! – Dacă vorbești serios, eu abia aștept! M-am săturat să te văd posomorâtă! Dar… – Ce? Nu poți? – Nu, dar cum te lasă Alexandru al tău să ieși? Cine-i aduce ciorba pe canapea, cine-i șterge mucii? – Rita, la șapte, la „Diamant”. Tania a închis. Cândva o va omorî pe prietena ei. Și asta curând. A zâmbit. De când se știu, a vrut să-i facă ceva Ritei, dar nu le-a afectat niciodată prietenia. Și-a luat geanta și a ieșit val-vârtej. Era deja prânz și avea multe de făcut. Rita se tot uita la ceas, Tania nu întârzia niciodată – deja cinci minute. Când Tania a intrat, Rita a rămas cu gura căscată. Toți au rămas cu gura căscată. Tania purta mereu părul lung prins în coc. Acum avea un bob scurt blond. Nu folosea machiaj, doar rimel și cremă. Acum avea un machiaj perfect. De obicei se îmbrăca în pantaloni, dar acum purta o rochie largă care-i punea corpul în evidență mai tare decât orice blugi mulați. – Tania, nu pot să cred… A pus geanta pe scaun și s-a așezat triunfătoare. – Îți place? – Wow, ai întinerit zece ani! Nu-mi spune că l-ai dat afară pe Alexandru! – Nu spun! A plecat singur. Au izbucnit în râs. După jumătate de oră, li s-au adus băuturi de la un bărbat de la masă alăturată, cu vreo cinci ani mai mare. Rita i-a zâmbit Taniei: – Uite, și pretendenți ai. Tania a făcut cu mâna bărbatului, invitându-l la masă, iar Rita i-a făcut ochi mari: – Azi chiar îmi place de tine! Au stat până târziu. Pe acel bărbat îl chema Igor, era simpatic, isteț, de treabă. După ce a urcat-o pe Rita în taxi, s-a oferit să o conducă și pe Tania. – Merg pe jos până la capătul orașului pentru tine! Am mașină, dar nu conduc acum. – Nu-i nevoie, locuiesc la două intersecții de aici. Au ajuns dimineață la blocul Taniei, după ce au hoinărit toată noaptea povestind. – Tania, nici măcar nu te-am întrebat, păreați că sărbătoriți ceva. Nu e ziua ta? Ar trebui să-ți iau un cadou! – Nu… De fapt, depinde cum privești: ieri m-a părăsit soțul. Și i-a zâmbit larg. Igor a rămas mirat. – Doamne, Tania… Ești fascinantă. Peste trei săptămâni, Tania și Rita la o cafea. – Tania, cum merge cu Igor? – Ritule, cred că n-am fost niciodată atât de fericită! Nu-i ascund nimic și parcă toate gândurile negre mi le ia cu mâna. – Dar ceva te frământă? – Alexandru nu se poate liniști. Nu știu de ce, dar mi-a trimis invitație la nuntă. – Cine știe ce vrea? – Probabil vrea să vadă o fostă soție distrusă sau să-i arate celeilalte. – Ce nesimțit… Tania, ia-l pe Igor, mergeți, îl salutați și plecați. Să-i arăți tu lui! …Alexandru, privind la Valeria: – Ești superbă… – Știu. Crezi că tata vine? – Cum să nu, ești fiica lui… – Da, fiica… De-un an n-a mai dat un leu, tot vrea să mă învețe să muncesc. Alexandru a îmbrățișat-o. – Stai liniștită, va veni, e nunta ta! Nunta, evident, pe credit, crezând că tatăl Valeriei va ierta tot și va deschide robinetul cu bani. – Alexandru? – Vine și „fosta” ta? – Îți dai seama, da! M-a sunat ieri. – Nu cred! – Da! S-o vedeți, cred că vrea să mă roage să mă întorc. – Abia aștept scena! Când Tania i-a zis lui Igor ce vrea de la el, și-a dat ochii peste cap. – La ce oră e nunta? – La două. Ești ocupat? – Cum îi cheamă pe…? – Alexandru. De ce? – Nu pot să cred… Merg cu tine, sigur! I-a spus tot pe drum. Tania a rămas șocată. Au pășit împreună spre masa mirilor. Tania, la brațul lui Igor, zâmbea mândră. Alexandru și Valeria păreau total nefericiți. S-au apropiat. Valeria a șoptit: – Tata? Alexandru a murmurat: – Tania? A recunoscut-o cu greu. N-ar fi crezut că fosta nevastă poate arăta așa. Igor i-a dat fetei flori și un plic: – E foarte bine că te-ai măritat și ai devenit independentă! Noi cu Tania mergem să ne plimbăm prin lume. Către Alexandru: – Știi că și viitoarea ta soacră merită o vacanță? Așa că ți-o las pe fiica mea în grijă! Iertați-ne, trebuie să plecăm. Au ieșit râzând din restaurant. Tania abia se abținea să nu râdă cu gura până la urechi. Igor s-a întors spre ea: – Știi, de-acum o să trebuiască să te însori cu mine! Tania s-a gândit puțin, apoi i-a răspuns serios: – Ei, dacă trebuie, trebuie… Au plecat îmbrățișați spre mașină, iar Igor deja comanda la telefon bilete spre o destinație unde e cald și e mare.

Emil, eu nu te mai înțeleg. Ai luat-o razna? Ce înseamnă plec?

– Exact ce ai înțeles. De mult timp am o amantă! Are cu 16 ani mai puțin ca mine! Și am hotărât că îmi este mai bine cu ea!

– Păi, ea ți-ar putea fi fiica!

– Nici vorbă! Are deja 20 de ani.

Emil s-a apropiat de ea.

– În plus, tatăl Ilincăi este foarte bogat. În sfârșit, o să pot trăi așa cum am visat mereu! Ai priceput? Și apoi o să-mi facă și un copil, nu ca tine!

Fiecare cuvânt al lui îi sfredelea sufletul Teodorei. Știa că, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla asta, pentru că nu avuseseră niciodată copii.

Dar nici prin gând nu-i trecea că totul se va petrece atât de josnic.

Au locuit aproape 15 ani împreună. Ca la toate cuplurile, au fost și bune, și rele. Teodora însă a considerat mereu că într-o familie trebuie să existe respect, altfel nu merge.

– Teo, măcar ai putea să plângi, să pară de bun-simț, altfel mă simt ciudat.

Femeia și-a ridicat capul cu demnitate.

– De ce să plâng? Mă bucur pentru tine, sincer! Măcar unul dintre noi își atinge visul.

Emil s-a strâmbat.

– De ce îmi tot scoți ochii cu pensulele tale? Asta nici măcar nu-i muncă!

– Da, e doar un hobby. Dar dacă munceam eu mai puțin și tu câștigai mai mult, făceam și eu ce-mi plăcea.

– Lasă, ce-ai mai vrea să faci? Oricum nu poți avea copii. Muncește în continuare.

A privit la Emil, care încerca să-și închidă valiza.

– Emil, dar azi Ilinca a ta sigur nu va munci. Cum o să trăiți? Nici tu nu ești vreun hărnicior

– Asta nu te privește! Totuși, sunt în toane bune, așa că-ți spun: n-o să trăim din banii noștri prea mult.

Când Ilinca o să fie însărcinată, taică-su o să ne înece în bani! Și oricum, ne descurcăm, nu-ți face griji!

Emil închide valiza într-un târziu și iese trântind ușa. Teodora e deranjată a urât mereu zgomotele puternice. Se întoarce la fereastră.

În fața blocului trage o mașină sport roșie. Din ea sare o fată tânără, direct la gâtul lui Emil.

Normal, toate bătrânele din bloc stau cu ochii bulbucați la scena asta. Parcă n-a putut și el să plece fără să mă facă de râs, gândește Teodora.

Suspină ușurată. De fapt, viața lor de cuplu devenise un teatru jalnic.

Emil abia dacă mai venea pe acasă. Teodora înțelesese tot, dar nu putea strica ea însăși ce se numea familie.

Ia telefonul.

– Raluca, salut. Ai planuri pe seara asta?

Prietena se miră.

– Ce ai pățit, ai ieșit din depresie?

– Of, lasă, nu am fost în nicio depresie. Era doar o pasă. Hai să ieșim diseară? Bem ceva, stăm la povești, chiar avem motiv.

O clipă, la celălalt capăt e liniște, apoi Raluca întreabă precaut:

– Teo, ești bine? Ce pastile ai luat azi? De cap sau de febră? Apropo, ai febră?

– Raluca, hai că ajunge!

– Dacă vorbești serios, eu sunt pentru! M-am săturat să te văd tot cu mutra aia lungă! Dar

– Ce? Nu poți?

– Nu-i asta problema. Cum te lasă Emil să ieși? Cine-i mai aduce mâncarea pe canapea sau îi șterge mucii?

– Raluca, la șapte, la Diamantul!

Teodora închide. O s-o omoare într-o zi pe prietena ei și nu va mai fi mult până atunci.

Relația lor de prietenie nu suferă, totuși, din cauza asta. Teodora râde în sinea ei, își ia poșeta și iese val-vârtej din casă. E deja prânz, iar ea are multe de rezolvat.

Raluca se uită cu nerăbdare la ceas. Teodora nu întârziase niciodată, acum are cinci minute.

Intră pe ușa localului și toată sala se uită la ea. Inclusiv Raluca rămâne cu gura căscată.

Teodora a avut mereu părul lung, prins mereu în coc. Azi are un bob scurt, deschis la culoare.

Nu purta fond de ten niciodată. Doar rimel și puțină cremă. Azi e machiată impecabil.

Iubea pantalonii, dar azi a venit într-o rochie lejeră, care spune mai mult despre corpul ei decât orice pereche de blugi mulați.

– Teo, nu pot să cred…

Teodora își pune triumfătoare poșeta pe scaun și se așază.

– Îți place?

– Cum să nu! Parcă ești mai tânără cu zece ani. Nu-mi zi că l-ai dat pe Emil afară!

– Nici nu spun. A plecat singur.

Se privesc și izbucnesc amândouă în râs.

După o jumătate de oră, primesc băuturi de la un domn, cam cu cinci ani mai în vârstă decât ele.

Raluca o privește ghiduș:

– Uite că apar și admiratorii!

Teodora zâmbește, îi face semn bărbatului să vină la masa lor. Raluca rămâne blocată:

– Azi chiar îmi placi, Teo!

Stau până târziu. Bărbatul, pe nume Vlad, e amuzant, deștept, galant și foarte plăcut.

După ce o suie pe Raluca în taxi, Vlad îi propune să o conducă pe Teodora.

– Merg pe jos oriunde, la cât am băut. Am mașină, dar nu conduc așa.

– Nu-i nevoie, stau la două intersecții de-aici.

Ajung dimineața la blocul Teodorei, după plimbare și vorbe.

– Teodora, n-am întrebat ce ați sărbătorit. A fost ziua ta? Trebuie să-ți fac un cadou, dacă da!

– Nu… Sau, depinde cum privești. Ieri m-a părăsit bărbatul.

Și Teodora zâmbește cuceritor. Vlad o privește mirat.

– Ei, doamnă Teodora chiar știi să surprinzi.

Trei săptămâni mai târziu, Teodora și Raluca stau din nou la o cafea.

– Teo, ce-ai mai făcut cu Vlad?

Teodora surâde larg.

– Raluca, cred că n-am fost niciodată așa fericită. Știi, nu-i ascund nimic. Are o răbdare cu mine de parcă nici nu-l ating problemele mele.

– Dar te mai frământă ceva?

– Eiii, Emil nu mă lasă deloc. Nu știu de ce, dar mi-a trimis invitație la nunta lui.

– Hai, pe bune? La ce?

– Probabil să mă vadă prăpădită, cu ochii umflați. Ori să-i arate nevestei noi.

– Ce mizerabil Teo, ia-l pe Vlad de braț, mergeți, îi zici două vorbe și plecați. Să-i arăți cine a pierdut

Emil o privește pe Ilinca.

– Ești superbă azi

– Știu. Crezi că tata o să vină?

– Cum să nu, ești fata lui…

– Fata lui Un an întreg niciun leu, tot vrea să mă învețe să muncesc. Tare mai e tată!

Emil o cuprinde.

– Nu te necăji, o să vină, tot e nunta copilului său!

Au făcut nunta pe datorie. Și Emil, și Ilinca erau convinși că socrul va da drumul la bani.

– Emil?

– Da, vine și fosta ta?

– Să vezi, da! A sunat ieri.

– Nu pot să cred!

– Așa e! Sigur vrea să mă roage să mă întorc.

– Probabil. Ce-mi plac mie scenele astea!

Când Teodora i-a spus lui Vlad ce vrea de la el, a râs.

– La ce oră e nunta?

– La doua. Ești ocupat?

– Cum îl cheamă pe fostul?

– Emil. De ce?

– Uau, lumea-i mică! Sigur că vin cu tine.

I-a spus totul abia pe drum. Teodora a fost uluită, dar n-a mai schimbat nimic.

Ajung la masa mirilor. Teodora merge cu Vlad de braț, zâmbind mândră.

Emil și Ilinca par total nefericiți. Se apropie.

Ilinca șoptește:

– Tata?

Emil abia îngaimă:

– Teodora?

N-o recunoaște imediat. Nu credea să poată arăta fosta așa.

Vlad îi oferă buchet de flori și un plic Ilincăi:

– Foarte bine că te-ai măritat, acum ești pe picioarele tale. Noi plecăm cu Teodora să colindăm lumea.

Se întoarce la Emil:

– Înțelegi că soacra ta are nevoie de odihnă! Predau fata în grija voastră. Iertați, ne grăbim.

Părăsesc restaurantul. Teodora ar vrea să râdă, dar nu știe cum va reacționa Vlad. El însă îi zâmbește ștrengărește.

– Acum știi că trebuie să te măriți cu mine, nu?

Teodora se gândește o clipă, apoi răspunde serios:

– Dacă trebuie, trebuie

Ies împreună braț la braț spre mașină. Vlad deja caută la telefon bilete spre undeva unde e cald și miroase a mare.