– Cât timp mai ai de gând să faci copii? – m-a întrebat sarcastic mama soacră. – În fiecare an, alt copil? Câte mai vrei să naști? – Mama soacră mă lua peste picior. – Salut și ție! Te rog, nu fi atât de răutăcioasă. Ți-a spus Maxim că așteptăm un copil și asta te-a supărat? – a întrebat Monika cu blândețe. – Bineînțeles! După al treilea nepot te-am rugat să te oprești din făcut copii. Dar tu nu asculți de o femeie cu experiență! De Revelion ți-am dat o cutie de prezervative să te protejezi, dar tu tot continui! – a mormăit ea. Monika și-a amintit cum soacra i-a dat de Anul Nou o cutie mare de prezervative. Era ziua de naștere a fiului cel mare, iar mama a sugerat tinerilor că ar fi timpul să se oprească. – Am auzit, dar nu te poți certa cu natura – a răspuns calm nora. – Vreți să fiți amuzanți? Atunci ocupați-vă singuri de copii, eu nu vă mai ajut… Soții așteptau al patrulea copil, iar asta o enerva pe soacră. Monika nu înțelegea de ce mama lui Maxim era atât de supărată. Soacra nu s-a ocupat niciodată de nepoți și nu a ajutat financiar tinerii. Venea la copii cel mult o dată pe lună. Cadouri aducea doar de sărbători. Monika nu era mulțumită, dar tăcea. Soacra nu era săracă, putea să le cumpere dulciuri, dar nu voia. Nora își păstrează nemulțumirea pentru ea, nici măcar soțului nu-i spune. Copiii sunt îmbrăcați și hrăniți, iar asta e cel mai important. Maxim aduce acasă un salariu bun, iar Monika încearcă să câștige bani de acasă. Când mica ei afacere a început să aducă venituri decente, a angajat o bonă ca să nu fie distrasă de copii. Bona se joacă cu ei și îi scoate la plimbare când mama lucrează. Au o familie frumoasă, dar toată această armonie e stricată de agresivitatea soacrei. De la început nu i-a plăcut nora, iar când au apărut copiii unul după altul, s-a enervat pe ea. Prima dată, când nu a acceptat a treia nepoată, a insistat pentru avort. Cu timpul s-a atașat de fetiță. Conflictele s-au domolit, iar nora a aflat de a patra sarcină. Nu au planificat să aibă al patrulea copil atât de repede, dar așa a fost să fie. Dumnezeu le-a trimis copilul, deci îl vor crește. Monika e sigură că soacra se teme că fiul nu o va mai ajuta. Maxim îi dă mereu bani mamei. Când se va naște al patrulea copil, cheltuielile vor crește. Monika nu are nimic împotriva ca soțul să-și ajute mama, dar nu în detrimentul copiilor. Au destui bani, așa că soția îl încurajează pe Maxim să o ajute pe mama lui. I-au dat bani pentru dinți, au dus-o la mare, au plătit reparațiile la apartament. Dacă Monika are dreptate și soacra se teme pentru situația ei financiară, pe viitor va fi și mai rău. Desigur, nimic din ce face ea nu va determina cuplul să renunțe la sarcină, au decis să aibă al patrulea copil și atât. Rămâne o singură întrebare: are soacra dreptul să le spună câți copii să aibă?

Și, cât timp mai ai de gând să tot aduni copii în casă? m-a întrebat cu un zâmbet plin de ironie mama lui Lucian.

În fiecare an, alt prunc? Câți vrei să aduci pe lume? soacra mea nu se abține și mă ia la întrebări cu sarcasm.
Bună, mamă! Hai, nu fi așa tăioasă. Lucian ți-a zis că așteptăm un bebe, te-a deranjat vestea? îi răspunde Mirela, calmă și cu politețe.
Normal că m-a deranjat! După al treilea nepot, ți-am zis să te oprești. Dar tu nu asculți de una ca mine, care știe cum e viața! De Revelion ți-am dat o cutie de prezervative, să te protejezi, dar tu tot înainte! bombănește ea.

Mirela își amintește cum, de Anul Nou, soacra i-a dat o cutie mare de prezervative. Era ziua de naștere a lui Andrei, fiul cel mare, și mama lui Lucian a sugerat că ar fi momentul să pună frână.
Am auzit, dar nu poți să schimbi firea omului răspunde Mirela, fără să se aprindă.
Vreți să fiți amuzanți? Vă descurcați singuri cu copiii, eu nu mai intervin…

Cei doi așteptau al patrulea copil, lucru care o irita pe soacră. Mirela nu pricepea de ce mama lui Lucian era atât de supărată.

Soacra nu s-a ocupat niciodată de nepoți și nu a ajutat financiar familia. Venea la copii cel mult o dată pe lună. Cadouri aducea doar de Crăciun sau Paște. Mirela nu era mulțumită, dar nu zicea nimic. Soacra nu era săracă, ar fi putut să le cumpere măcar niște ciocolată, dar nu voia. Mirela își ține nemulțumirea pentru ea, nici măcar lui Lucian nu-i spune. Copiii sunt îmbrăcați și hrăniți, și asta contează.

Lucian aduce acasă un salariu bun, iar Mirela lucrează de acasă. Când mica ei afacere a început să meargă, a angajat o bonă ca să nu fie distrasă de copii. Bona se joacă cu ei și îi scoate la plimbare cât timp Mirela muncește.

Au o familie frumoasă, dar liniștea e tulburată de atitudinea soacrei. Din prima zi, nu a plăcut-o pe Mirela, iar când au apărut copiii unul după altul, s-a enervat și mai tare.

Când s-a născut a treia nepoată, soacra a insistat să facă avort. Cu timpul, s-a atașat de fetiță. Certurile s-au mai domolit, dar când Mirela a aflat că e din nou însărcinată, tensiunile au revenit. Nu plănuiseră al patrulea copil, dar așa a fost să fie. Dumnezeu le-a trimis un copil, deci îl vor crește.

Mirela crede că soacra se teme că Lucian nu o va mai ajuta. El îi dă mereu bani mamei sale. Odată cu venirea celui de-al patrulea copil, cheltuielile vor crește.

Mirela nu se opune ca soțul să-și ajute mama, dar nu vrea ca asta să afecteze copiii. Au destui bani, așa că Mirela îl încurajează pe Lucian să o sprijine. I-au plătit tratamentul dentar, au dus-o la mare, au achitat reparațiile din apartament.

Dacă Mirela are dreptate și soacra e îngrijorată de bani, pe viitor va fi și mai greu.

Oricum, nimic din ce face soacra nu va schimba decizia lor; vor avea al patrulea copil. Rămâne o singură întrebare: are dreptul soacra să le spună câți copii să aibă?

Viața ne arată că fiecare familie trebuie să-și urmeze propriul drum, iar fericirea nu se măsoară în numărul de copii, ci în dragostea și grija pe care le-o oferim celor dragi.

Please adapt and rephrase it for the Romanian, Moldavian, Moldovan culture.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

16 − twelve =

– Cât timp mai ai de gând să faci copii? – m-a întrebat sarcastic mama soacră. – În fiecare an, alt copil? Câte mai vrei să naști? – Mama soacră mă lua peste picior. – Salut și ție! Te rog, nu fi atât de răutăcioasă. Ți-a spus Maxim că așteptăm un copil și asta te-a supărat? – a întrebat Monika cu blândețe. – Bineînțeles! După al treilea nepot te-am rugat să te oprești din făcut copii. Dar tu nu asculți de o femeie cu experiență! De Revelion ți-am dat o cutie de prezervative să te protejezi, dar tu tot continui! – a mormăit ea. Monika și-a amintit cum soacra i-a dat de Anul Nou o cutie mare de prezervative. Era ziua de naștere a fiului cel mare, iar mama a sugerat tinerilor că ar fi timpul să se oprească. – Am auzit, dar nu te poți certa cu natura – a răspuns calm nora. – Vreți să fiți amuzanți? Atunci ocupați-vă singuri de copii, eu nu vă mai ajut… Soții așteptau al patrulea copil, iar asta o enerva pe soacră. Monika nu înțelegea de ce mama lui Maxim era atât de supărată. Soacra nu s-a ocupat niciodată de nepoți și nu a ajutat financiar tinerii. Venea la copii cel mult o dată pe lună. Cadouri aducea doar de sărbători. Monika nu era mulțumită, dar tăcea. Soacra nu era săracă, putea să le cumpere dulciuri, dar nu voia. Nora își păstrează nemulțumirea pentru ea, nici măcar soțului nu-i spune. Copiii sunt îmbrăcați și hrăniți, iar asta e cel mai important. Maxim aduce acasă un salariu bun, iar Monika încearcă să câștige bani de acasă. Când mica ei afacere a început să aducă venituri decente, a angajat o bonă ca să nu fie distrasă de copii. Bona se joacă cu ei și îi scoate la plimbare când mama lucrează. Au o familie frumoasă, dar toată această armonie e stricată de agresivitatea soacrei. De la început nu i-a plăcut nora, iar când au apărut copiii unul după altul, s-a enervat pe ea. Prima dată, când nu a acceptat a treia nepoată, a insistat pentru avort. Cu timpul s-a atașat de fetiță. Conflictele s-au domolit, iar nora a aflat de a patra sarcină. Nu au planificat să aibă al patrulea copil atât de repede, dar așa a fost să fie. Dumnezeu le-a trimis copilul, deci îl vor crește. Monika e sigură că soacra se teme că fiul nu o va mai ajuta. Maxim îi dă mereu bani mamei. Când se va naște al patrulea copil, cheltuielile vor crește. Monika nu are nimic împotriva ca soțul să-și ajute mama, dar nu în detrimentul copiilor. Au destui bani, așa că soția îl încurajează pe Maxim să o ajute pe mama lui. I-au dat bani pentru dinți, au dus-o la mare, au plătit reparațiile la apartament. Dacă Monika are dreptate și soacra se teme pentru situația ei financiară, pe viitor va fi și mai rău. Desigur, nimic din ce face ea nu va determina cuplul să renunțe la sarcină, au decis să aibă al patrulea copil și atât. Rămâne o singură întrebare: are soacra dreptul să le spună câți copii să aibă?
ÖRÖK SZERELMES Felesége temetésén Feri egy könnycseppet sem hullajtott. – Na látod, mondtam én, hogy sosem szerette Zinikét – súgta oda Tóni a szomszédasszonyának, Terkának. – Hallgass már, most már mindegy – válaszolta Terka. – A gyerekek félárvák maradtak egy ilyen apa mellett. – Majd meglátod, biztos, hogy Katira hajt – bizonygatta Tóni Terkának. – Ugyan már Katira? Miért pont rá? Klári az igazi szerelme! Vagy csak elfelejtetted, mennyit csatangoltak együtt a réten meg a csűrben? Kati nem fog vele szóba állni. Családja van, el is felejtette már Feri bácsit. – Ugyan honnan tudod? – Hát hogyne tudnám. Katának ott van a férje, János, az egész TSZ-ben őt emlegetik, minek neki Feri meg a két gyereke. Okos asszony az. Bezzeg Klári ott sínylődik a Mihállyal. Ők ketten még biztosan összemelegednek – bizonygatta Terkát Tóni. Zinikét eltemették. A gyerekek szorosan fogták egymás kezét. Misi és Panni éppen csak nyolc évesek voltak. Zina szerelmesen ment Ferihez, de hogy viszontszerette-e Feri, azt ő sem tudta, a falu sem. Mondják, azért vette el Zinit, mert várandós lett, nem volt más választás. Klári tényleg hét hónaposan született, nem sokat élt, utána sokáig nem lehetett gyermekük. Feri mindig komor volt, szótlannak ismerték a faluban. Ráragadt a „Csöndes” becenév. Szűkszavú ember volt, a gyengédség is messze állt tőle – ezt csak Zini tudta igazán. Isten azonban végül mégis megkegyelmezett neki. Mennyit imádkozott ez a szerencsétlen asszony… csak ő tudta igazán. Az ég végül két gyermeket adott egyszerre. Panni és Misi ikrek. Misi anyjára ütött, gyengéd és melegszívű, míg Panni inkább az apjára. Ritkán szól, magába zárkózott, nehéz kiismerni, mit gondol. Az apjával jobban kijött, mert hasonló a természetük. Gyakran, mikor Feri valamit barkácsolt, Panni körülötte sündörgött, az apa pedig mesélt, tanítgatta az életre. Misi inkább az anyja körül segített: hol felmosott, hol vizet cipelt, bár kicsike volt, mégis hasznos. Zina nagyon szerette gyermekeit, de Pannit nehezebben értette, Misit pedig a szíve alatt hordta. Amikor Zina elbúcsúzott, azt mondta Misinek: – Fiam, én már nem sokáig vagyok. Te maradsz a főnök. Vigyázz a nővéredre! Te vagy a fiú, kötelességed segíteni, őt védeni. – És apu? – kérdezte Misi. – Hogy érted? – Apuka is vigyáz ránk? – Nem tudom fiam, majd meglátjuk. – Akkor inkább ne halj meg… Mi lesz velünk nélküled? – sírta el magát Misi. – Édes fiam, ha rajtam múlna… – sóhajtotta Zina, de reggelre elment. Feri a felesége mellett ült, fogta a kezét: egy szó, egy könnycsepp sem. Mélyen megrogyva, megöregedve, feketébe borult. Az élet lassan visszatért a magához. Panni próbált házkörül segíteni, főzni, takarítani, de még kicsi volt. Feri húga, Natália, sokat besegített, tanítgatta is Pannikát mindenféle házimunkára. – Natália néni – kérdezte egyszer Panni –, apuka most újra megnősül, ugye? – Nem tudom kislányom, apátok el nem mondja a gondolatait – felelte Natália. Neki is volt családja, rendes emberek. – Ha mégis, elvinne minket magához? – faggatta Panni. – Ne butáskodj. Apád szeret benneteket és soha nem hagyja, hogy bántsanak titeket – biztosította Natália. A faluban közben már pletykáltak: Feri régi szerelme, Klári miatt újból fellángolt a tűz. – Ez a Klári is megbolondult, Ferihez hajt, a saját családját is elfelejti – csámcsogott Terka. – Buta nő az a Klári – bólogattak a többiek a bolt előtt. – Na hagyjátok már abba, eleget pletykáltok! – szólt rájuk a tsz-elnök, Maxim Lajos bácsi. – Sosem tudhatjátok, mi van mások magánéletében – emelte fel a szavát Feri védelmében. Valóban, Klárival valaha nagy szerelem volt köztük, regényt lehetne írni róla! De Feri elkerült a faluból, más megyébe vetette a sors segíteni a gabonavetésben. Két hónapot is ott töltött. Klári eközben Mihályhoz csapódott. Mikor Feri hazatért és megtudta, mi történt, Mihályt rendesen helyretette, Kláritól pedig eltávolodott. Klári végül hozzáment Mihályhoz, aki sokat csavargott, ivott, Klári pedig sírt, hogy nem tudta megtartani. Feri bezzeg sosem ivott, munkájában mindig helytállt, noha szűkszavú volt. Aztán vették észre a falubeliek, hogy Feri Zinikéhez húz. Zina ragyogni kezdett mellette, öröm volt ránézni. – Na, látjátok, mit tesz a szerelem! – mondogatták. Zina régóta szerelmes volt Feribe, de nem merte neki mondani, Klári mellett úgysem volt esélye. De ki gondolta volna, így hozza az élet… Találkozgattak, sétáltak, majd meglett az esküvő a tanácsházán. Szerény lagzi, Ferinek csak Natália maradt – Zina oldalán az idős anyja. Már szóltak is, kitől van a gyermek, de szó nélkül tűrték. Zinát mindenki sajnálta a faluban, főleg mikor Ferihez ment. – Jaj, mi lesz ebből, úgysem szereti, szenvedni fog élete végéig – sóhajtozott Ilonka néni. Furcsa mód, Feri hűséges maradt. A falubeliek is belátták, még ha eleinte kétkedtek is. Tizenöt évig éltek együtt, komolyabb veszekedés nélkül. Mígnem Zina súlyos beteg lett: gyógyíthatatlan. Egy nap Feri hazafelé ment a munkából. – Feri, ugorjak be hozzátok egy kicsit, sütöttem a gyerekeknek néhány pogácsát – érte utol Klári a falu végén. – Köszönöm Klári, Natália tegnap is sütött nekünk. – Én is csak szeretetből hoztam… – A húgom is szeretetből – felelte Feri. – Feri, találkozzunk este a malomnál! – Minek? – Hát elfelejtetted már a régit? – kérdezte csodálkozva Klári. – Ami elmúlt, elmúlt. A gyerekeimet szeretem. Zinikét szerettem. – De már nem hozhatod vissza – mondta Klári halkan. – A szerelem nem hal meg – válaszolta Feri. – Te nem is szeretted igazán, csak miattam vetted el! – Menj haza, Klári – mondta Feri csendesen, majd hazasietett, ahol a gyerekei várták. Klári egyedül maradt az esti utcán. Évek teltek el. A gyerekek megnőttek. Natália néni továbbra is látogatta unokahúgait, de pontosan tudta: a testvére örök szerelmes. – Panni, hallottam, hogy Gréti Varga fiával, Gergővel jársz – mondta egyszer tőszavakat szólva. – Igen, és? – kérdezte Panni, aki már nagy lány volt. „Micsoda szépség lett belőle” – gondolta magában Natália. – Csak úgy kérdeztem. Vigyázz magadra! – Miért? – Tudod te azt, már nagy vagy – felelte a nagynéni. – Natália néni, én úgy szeretem, hogy az egész életemre… – Most úgy hiszed, hogy örökre… – Biztos vagyok benne! – Te talán igen. És Gergő? – Ha ő elhagyna, soha többet senkit nem tudnék szeretni! – Na, ebben egyetértünk – bólintott Natália. Este Misi és Panni várták apjukat. – Valamiért késik a papa – jegyezte meg Misi. – Ma péntek van. – Na és? – Pénteken, szerdán és hétvégén mindig kimegy anyához a temetőbe. – Honnan tudod? – Misi, te nem ismered az apádat a lelkével együtt… Óvatosan jártak ki a temetőhöz, Panni az eldugott ösvényen vezette Misit. – Nézd csak – mutatott az apjára. Misi hallgatta, mit mond Feri. – Látod, Zina, így állunk. Hamarosan férjhez megy a Panni. Összekapartam a hozományát, Natália is segített. Megvagyunk valahogy… Bocsáss meg, Zinikém, hogy életemben oly kevés gyengéd szót mondtam! A szívemben viszont mind a tied volt… Én szavakkal nem tudok, csak a szívemmel… – hallatszott Feri rekedt hangja, aztán lassan a temető kapuja felé indult. Panni a testvérére nézett, Misi szemében könnyek csillogtak.