Imaginați-vă o seară liniștită în Chișinău: fiica dumneavoastră adolescentă, Ancuța, a plecat în oraș cu prietenii ei de la liceu. Ca orice părinte grijuliu, la un moment dat, vă răscolește îngrijorarea. Scoateți rapid telefonul și o sunați. Ea răspunde, puțin stânjenită, și vă asigură cu voce tremurată: Da, mamă, sunt bine, nu-ți face griji, mă distrez. Dar acel răspuns nu alungă norii. Peste câteva zile, aflați parcă din senin că acolo, la acea ieșire, Ancuța a gustat pentru prima dată o înghițitură de vin de casă sau poate ceva și mai serios.
Părintele Mircea Ghimpu, preot la o biserică din centrul capitalei, cunoștea bine zbuciumul adolescenței. Știa cât de greu poate fi pentru un copil să-și păstreze curajul în fața anturajului. Copil de preot la rândul lui, Mircea își amintea cum teama și rușinea pot împinge pe oricine să cedeze presiunii celor din jur. De aceea, își dorea să-i ofere fiului său, Andrei, nu doar încredere, ci și o mână discretă de ajutor: un cod secret.
După ce vizitase centre de sprijin pentru tineri din Orhei, Mircea le pusese o întrebare simplă mai multor adolescenți: Ridicați mâna, cei care ați făcut vreodată ceva împotriva voinței voastre, doar ca să nu râdă ceilalți de voi și să nu vă simțiți dați la o parte? Toate mâinile s-au ridicat ca un val.
Ajuns acasă, Mircea l-a prins pe Andrei în timp ce acesta se îmbrăca să iasă la petrecere. Andrei, dacă vreodată simți că nu e bine pe unde ești, dacă te incomodează ceva, trimite un mesaj simplu un X oricui dintre noi din familie. Fie mie, fie mamei tale, sau surorii mai mari, Otilia. Oricare dintre noi primește semnul, va ști ce are de făcut. Regula era clară: în câteva minute, Mircea suna pe telefonul lui Andrei.
Alo? Da, tată! Andrei, s-a întâmplat ceva acasă, trebuie să vin după tine de urgență. Ce s-a întâmplat? Îți spun când ajungi. Fii pregătit, ajung în cinci minute.
Apoi, cu voce calmă, Andrei le spunea prietenilor: Mă scuzați, a apărut ceva acasă, trebuie să plec rapid. Nici urmă de rușine, nici vorbă de lașitate era doar un adolescent cu treburi serioase.
Astfel, copilul rămâne în ochii prietenilor drept responsabil, iar părintele devine aliatul discret, nu gardianul sever. Secretul nu era doar o strategie, ci un pact de încredere care cântărea mai mult decât sutele de lei moldovenești din portofel era tăria de a alege binele singur, chiar și atunci când lumea din jur clocotește. Și, pentru Mircea Ghimpu, niciun preț nu era prea mare pentru ca fiul lui să poată găsi calea de întoarcere acasă oricând are nevoie.
