Pe malul Mării Negre, un băiat mai aparte se apropie de mine și nu pot să nu observ o aluniță mică sub urechea lui stângă. Imediat, îmi revine în minte vorba unchiului meu: O să-ți întâlnești jumătatea pe malul mării.
Când mi-am luat rămas bun de la fratele meu la Gara de Nord din București, mama era vizibil emoționată, cu inima strânsă, de parcă ar fi fost ultima întâlnire pe lumea asta, mai ales la cei peste șaptezeci de ani ai ei. Cu dorința de a-mi revedea fratele și sora, poate pentru ultima oară, am pornit la drum. Prima oprire a fost la unchiul meu, după care urma să mergem acasă la mătușa Ecaterina. Unchiul meu a făcut haz pe seama viitoarei mele nunți, care ar trebui să fie peste exact șase luni, și i-am aruncat și eu o invitație în glumă. M-a avertizat să fiu atentă, căci mi se va arăta cineva cu un semn din naștere anume… Era o zi perfectă, cer senin și briză ușoară de vară.
Când am ajuns, am fost primiți cu mult drag de mătușa Ecaterina și soțul ei, nea Vasile. A doua zi dimineață, eu cu verișoara mea cea mică, Doinița, am hotărât să profităm de soare și să mergem la plajă. După bălăceală și voie bună, ne-am întors acasă la prânz. Doinița, mereu pusă pe șotii, nu avea stare; abia aștepta să plecăm din nou la mare și apoi la cinematograf. Deși eram obosită, m-am lăsat convinsă. După ce am ieșit din apă, doi tineri s-au apropiat de noi și ne-au întrebat despre cum să ajungă pe strada Mircea cel Bătrân. Doinița le-a explicat, iar al doilea băiat s-a uitat mai cu atenție la mine și m-a întrebat: Iertați-mă, vă cheamă Irina?
Am ridicat mirată din sprânceană. El a completat în grabă: Locuiți la Chișinău și aveți o prietenă, Larisa. Ea e sora mea. V-am văzut în pozele ei și am vrut să vă cunosc. Abia atunci am observat semnul de pe brațul lui. Toți patru am hotărât să mergem la film și apoi să ne plimbăm pe faleză, la apus. La despărțire, băiatul mi-a spus că el și prietenul lui erau la finalul unei delegații și urmau să plece dimineața. Mi-a cerut permisiunea să mă sune și am schimbat numerele de telefon, nu fără emoții. După zece zile, ne-am reîntâlnit la aeroport, eu, el și mama. Și, peste șase luni, deja eram cununați în biserica de pe strada Eminescu, în miros de busuioc și sunet de clopot moldovenesc.
