Să-ți povestesc ce s-a întâmplat la noi în familie Mă sună mama, într-o seară, spre final de vară, când eram cu soțul la munte, la Vatra Dornei. Era atât de răvășită, plângea în hohote și abia reușea să spună două cuvinte legate. Am simțit instant că nu e bine, că ceva grav s-a întâmplat. Închid cu ea, îi scriu fratelui meu, Vasile, să-l întreb ce s-a petrecut, dar el, tăios, aproape că țipa la mine în mesaj: Întreab-o pe ea dacă ai curaj, știi foarte bine ce-a făcut! Mai zice și că a primit ce merita. Eu și soțul meu, Andrei, rămânem mască. Ne uităm unul la altul, nici nu mai stăm pe gânduri: rupem vacanța, îmi cer iertare de la proprietari că plecăm înainte, nici nu-mi pare rău că pierdem banii dați pe cazare și pe tren eram prea neliniștită.
Ajungem acasă la Piatra Neamț, o găsim pe mama, Ileana, cât se poate de dărâmată, cu ochii umflați de plâns și fără vlagă. I-am dat o pastilă de valeriană să-și mai revină puțin. Atunci a început să ne povestească totul, cu noduri în gât. Se întorsese de la serviciu, obosită, și când a intrat în casă a găsit-o pe nora ei, Catrina, plină de vânătăi. Și cum Catrina era însărcinată, normal că mamei i s-a pus un nod în gât de grijă. S-a apropiat de ea, a luat-o în brațe și a întrebat-o ce s-a întâmplat. În momentul acela, fix când încerca să o liniștească, intră pe ușă Vasile. Nu știu ce-a văzut el acolo, dar Catrina a început să strige și să-i țipe că mama a agresat-o. Așa, fără nicio explicație.
Mama a rămas stană de piatră. Mai năucă n-am văzut-o niciodată. Vasile s-a înfuriat pe loc, a crezut pe cuvânt tot ce i-a spus Catrina și a dat-o pe mama afară din apartamentul lor, fără drept de apel. După episodul ăsta, o duce pe Catrina la spital, acolo, din păcate, pierde sarcina. După tot ce s-a întâmplat, Vasile nici nu a mai vrut să audă de explicații. Ne evita, nu răspundea la mesaje, nicio vorbă cu mama, iar pe ea a acuzat-o că e vinovată pentru tot.
Eu nu m-am împăcat nicio clipă cu varianta asta. Mereu am avut încredere în mama și am simțit că adevărul e în altă parte. Și, ca un făcut, totul s-a aflat într-o zi de la prietena cea mai bună a Catrinei, Ioana, o fată foarte sufletistă. Fata asta mi-a spus că, de fapt, totul fusese o înscenare pusă la cale de Catrina. Voia să-l facă pe Vasile să-și gonească mama din casă, ca să n-o mai vadă nici la ochi. De fapt, Catrina făcuse totul cu premeditare și chiar ea se străduise să piardă sarcina.
Când Vasile a aflat cum stau lucrurile, s-a aprins ca o torță. A scos-o pe Catrina din casă imediat și a venit cu lacrimi în ochi să-i ceară iertare mamei. Iar mama, că așa-s mamele la noi în Moldova, a uitat tot ce-a fost rău și l-a primit înapoi, cu dragoste, de parcă n-ar fi fost nimic. Inima mamei nu ține supărare, oricât ar fi de greu
Asta e povestea noastră. Totul s-a întâmplat aici, la noi, între oameni de-ai noștri. Și, oricât de greu a fost, am învățat încă o dată că adevărul iese mereu la iveală, chiar dacă pe căi nebănuite.
