“Prostănaca” Pe Ania toți o considerau naivă. De cincisprezece ani era măritată cu Valerică și aveau doi copii: Alice, de paisprezece ani, și Sergiu, de șapte. Soțul își făcea de cap aproape pe față; prima oară a înșelat-o chiar după două zile de la nuntă, cu o chelneriță. De-atunci, nimeni nu-i mai ținea socoteala aventurilor. Prietenele încercau să-i deschidă ochii, dar Ania zâmbea blând și tăcea. Lucrează la o fabrică de jucării pentru copii, ca contabilă. Salariul, după spusele ei, era de-a dreptul mic, dar munca o acoperea până peste cap, trebuia să lucreze chiar și în weekend-uri. La raportări trimestriale și anuale era mai mult la muncă decât pe-acasă. Valerică câștiga foarte bine, dar gospodină Ania nu se pricepea. Oricâți bani îi dădea, nu-i ajungeau nici de mâncare, frigiderul gol, iar din mâncare, maxim borș și chiftele cu macaroane. Și așa trăiau. Toți se minunau când îl vedeau pe Valerică cu altă domnișoară. Mai veniam el pe-acasă și „uscat ca frunza”, cum se spune. — Vai, ce proastă e Anca! De ce-l mai rabdă pe crai? În ziua când Sergiu a împlinit zece ani, soțul s-a întors acasă și a anunțat calm că vrea divorț, fiindcă s-a îndrăgostit și nu-i mai priește familia. — Ania, să nu te superi, dar eu vreau divorț. Ești rece ca peștele. Nici gospodină nu ești, deci nu mai are rost. — Bine, sunt de acord, divorțăm. Valerică era gata să cadă de pe scaun – se aștepta la scandal, lacrimi, isterie. Dar o asemenea liniște nu a prevăzut. — Bine, atunci fă-ți bagajele și eu nu te deranjez. Mâine mă întorc, lasă cheia sub preș. Ania l-a privit tăcută, cu un zâmbet ciudat. Valerică a găsit situația stranie, dar a uitat repede: visa deja la noua-i viață, fără soție și fără copii. A doua zi a venit cu noua lui iubire. S-a uitat sub preș – cheia nu era acolo. S-a posomorât. — N-are nimic, schimb yala și gata. N-a mers nici cheia lui. A sunat la ușă. I-a deschis un bărbat impunător, în halat și papuci. — Ce dorești, băiete? — Păi, e apartamentul meu, a răspuns Valerică nesigur. — Poți dovedi cu acte? Dacă ai, adu-le. N-avea acte la el, n-a fost lăsat să intre. Apoi și-a amintit de buletin, acolo are adresă. A căutat disperat pașaportul, l-a găsit. — Uite, pașaportul și adresa. Bărbatul a verificat și l-a returnat cu un zâmbet ironic. — Când ai verificat ultima dată actele astea? Valerică simțea că ceva nu e în regulă. S-a uitat la pagina cu domiciliu: existau două ștampile, una de înscriere, alta de radiere, din urmă cu doi ani. Cum s-a întâmplat asta? N-a mai încercat să se certe cu uriașul. A sunat-o pe Ania, dar era deconectată. A așteptat-o la uzină, dar stupoare: Ania nu mai lucra acolo de un an. Fata era plecată la studii în străinătate, iar băiatul, probabil la școală. Nici de la școală n-a aflat nimic – Sergiu a fost transferat anul trecut și, dacă tatăl nu știe, nu i se poate da nicio informație. Total năucit, s-a prăbușit pe bancă, înțelegând că a fost tras pe sfoară. Cum de a reușit soția asta tăcută, și-a zis. Și cum a putut să vândă apartamentul? Liniștit, se va lămuri la procesul de divorț, programat peste o săptămână. S-a prezentat la divorț nervos, decis să o acuze de înșelăciune și să-și recupereze averea. La proces s-a aflat adevărul: cu doi ani în urmă, la insistența soției, pentru actele fiicei, semnase o procură generală pe numele ei. Atunci, orbit de Eliza, o femeie atrăgătoare, uitase complet. Așa a rămas Valerică fără nimic, nici soție, nici copii, nici apartament. Ca să fie totul complet, Eliza a dispărut imediat ce a aflat că nu mai are locuință. — Ei bine, măcar o să-i fac necazuri, nu-i las pensie alimentară! Însă a primit, în loc de citație pentru pensie, o chemare în judecată pentru contestarea paternității. S-a dovedit că ambii copii ai Aniei erau ai altui bărbat. În ziua nunții văzuse cum Valerică o înșela cu chelnerița. În șoc, nu și-a dat seama când și cum a acționat, dar s-a hotărât să se răzbune: trădare pentru trădare, economii la sânge, iar banii soțului pentru copii, dar la bunica lor, nu acasă. Mama o avertizase: — Răzbunarea te va distruge, îți va lovi copiii! Dar Ania a mers înainte, decisă să-și atingă scopul. Analizele ADN doar au confirmat ceea ce deja știa. Pentru Valerică, a fost mai dureros să afle adevărul despre copii decât pierderea apartamentului. Feriți-vă să răniți o femeie! În furia ei, poate face mai mult decât vă puteți imagina.

PROSTUȚA

Pe Ana toată lumea o socotea cam prostuță. Trăia cu soțul ei de cincisprezece ani. Aveau doi copii: Ilinca avea paisprezece ani, iar Mihăiță șapte. Soțul ei umbla cu alte femei aproape pe față. Prima dată i-a fost infidel chiar în a doua zi după nuntă, cu ospătărița de la restaurant. După aceea, nici nu mai putea Ana ține socoteala câte au fost. Prietenele încercau să-i deschidă ochii, dar ea zâmbea blând și nu zicea nimic.

Ana lucra ca contabilă la o fabrică de jucării pentru copii. Salariul, după cum zicea ea, era vai de capul lui, dar munca peste cap. Muncea și sâmbăta și duminica. În perioadele cu bilanțuri trimestriale sau anuale, nici nu mai ajungea acasă noaptea.

Soțul aducea bani buni acasă. Dar Ana, ca gospodină, tot nu dădea dovadă de multă pricepere. Oricât primea, nu ajungea niciodată, frigiderul era mai mereu gol, iar de mâncare, dacă avea noroc, făcea un borș și niște chiftele cu macaroane. Așa își duceau traiul. Toți se mirau să-l vadă pe Vasile cu câte o nouă iubită. Ba venea și des acasă, beat turtă.

Vai de capul ei, săraca Ana, ce-o fi de rabdă cu unul ca Vasile.

În ziua în care Mihăiță a făcut zece ani, Vasile a venit acasă și i-a spus Anei că vrea să divorțeze. I-a zis că s-a îndrăgostit și că familia nu-l mai satisface.

Ană, să nu te superi, dar o să depun actele de divorț. Ești rece ca o pește. Dacă măcar ai fi fost o gospodină bună, dar nici asta nu ai reușit.

Bine, sunt de acord cu divorțul, i-a răspuns ea liniștită.

Vasile a rămas blocat. Se aștepta la scandal, țipete, lacrimi, dar de unde atâta liniște la Ana.

Atunci, să-ți faci bagajul, eu nu te încurc. Mâine mă întorc, lasă cheia sub covoraș, te rog.

Ana l-a privit tăcută, cu un zâmbet ciudat pe față. Ceva nu-i plăcea lui Vasile, dar a alungat gândul, preocupat de visuri cu viața lui nouă, liberă, fără soție și copii.

A doua zi, a venit cu noua cucerire. Caută cheia sub covoraș nimic! I-a stricat un pic buna dispoziție.

Ei, nu contează, pun altă yală, e simplu, se gândi el.

A încercat să bage cheia în broască, dar nici vorbă să meargă. Sună la ușă. Deschide un bărbat zdravăn, în papuci și halat.

Ce vrei, omule?

Păi… e apartamentul meu, zise Vasile stânjenit.

Asta-i bună! Ai acte? Să le văd!

Vasile era fără acte la el, nu l-au lăsat să intre. Brusc, își amintește: are buletinul cu adresa! Îl găsește, i-l întinde necunoscutului. Acesta îl răsfoiește, zâmbește forțat și i-l întinde înapoi.

Când ai deschis ultima oară buletinul?

Vasile, simțind ceva suspect, deschide la pagina cu domiciliul. Două ștampile: una cu înregistrarea și alta, de radiere, de acum doi ani!

I-a pierit tot curajul. Nu a mai avut chef de ceartă cu zdrahonul. A încercat s-o sune pe Ana, dar nu răspundea.

A așteptat-o la poarta fabricii. Dar surpriză! Ana nici măcar nu mai lucra acolo de un an. Fata era plecată la facultate în Italia, iar băiatul, firește, trebuie să fie la școală. Dar nici acolo noroc: Mihăiță era transferat de un an la altă școală și, nefiind tatăl la curent, nu-i spuneau nimic.

Copleșit de deznădejde, Vasile s-a așezat pe o bancă și și-a pus capul în mâini. Cum de a ajuns până aici? Cum de “prostuța” de Ana a făcut așa ceva? Cum a putut vinde apartamentul? Dar lasă, își zise, la tribunal ne lămurim, divorțul e peste o săptămână.

La proces a venit încruntat și pornit pe ceartă, convins că o va da de gol pe “escroacă”. Dar adevărul a ieșit repede la iveală: cu doi ani în urmă, i-a făcut Anei procură generală. Atunci, când se încurcase cu Eliza, o femeie tulburător de frumoasă, nu-l mai interesa nimic altceva. Ana îi ceruse semnăturile pe niște acte pentru fata lor, iar avocatul îl sfătuise să-i facă procură. Atunci și-a dat singur toate bunurile! Acum era pe drumuri și, colac peste pupăză, când a aflat Eliza că nu mai are apartament, a dispărut fără urmă.

Las’, o să ceară pensie alimentară, da eu n-am să-i dau nimic! măcar așa să mă răzbun.

Dar nici aici nu i-a mers. În loc de citație de pensie, primește una de contestare a paternității. Descoperă că nici unul dintre copii nu era al lui.

În ziua nunții, Ana l-a văzut cu ochii ei pe Vasile cu ospătărița. I s-a rupt ceva în suflet. A hotărât să se răzbune altfel: infidelitate pentru infidelitate. Și a început să economisească orice ban dat de Vasile, ascunzându-i. Acasă era, vai de capul lor, dar copiii erau îngrijiți la bunica. Mama Anei încerca s-o oprească.

Răzbunarea te va distruge, o să nenorocești copiii, îi spunea bătrâna.

Dar Ana a mers înainte, hotărâtă. Și-a atins scopul. A făcut analizele ADN deși știa foarte bine cine este tatăl copiilor.

Asta l-a doborât pe Vasile mai rău decât pierderea apartamentului. Nici n-a putut înghiți vestea că niciunul dintre copii nu e al lui.

Ferește-te de o femeie rănită! Când e înfuriată, poate clădi o răzbunare mai puternică decât orice pedeapsă. Așa că, nu subestima niciodată pe celălalt, oricât de blând, tăcut sau neînsemnat ar părea. În viață, ce semeni aia culegi.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

four × one =

“Prostănaca” Pe Ania toți o considerau naivă. De cincisprezece ani era măritată cu Valerică și aveau doi copii: Alice, de paisprezece ani, și Sergiu, de șapte. Soțul își făcea de cap aproape pe față; prima oară a înșelat-o chiar după două zile de la nuntă, cu o chelneriță. De-atunci, nimeni nu-i mai ținea socoteala aventurilor. Prietenele încercau să-i deschidă ochii, dar Ania zâmbea blând și tăcea. Lucrează la o fabrică de jucării pentru copii, ca contabilă. Salariul, după spusele ei, era de-a dreptul mic, dar munca o acoperea până peste cap, trebuia să lucreze chiar și în weekend-uri. La raportări trimestriale și anuale era mai mult la muncă decât pe-acasă. Valerică câștiga foarte bine, dar gospodină Ania nu se pricepea. Oricâți bani îi dădea, nu-i ajungeau nici de mâncare, frigiderul gol, iar din mâncare, maxim borș și chiftele cu macaroane. Și așa trăiau. Toți se minunau când îl vedeau pe Valerică cu altă domnișoară. Mai veniam el pe-acasă și „uscat ca frunza”, cum se spune. — Vai, ce proastă e Anca! De ce-l mai rabdă pe crai? În ziua când Sergiu a împlinit zece ani, soțul s-a întors acasă și a anunțat calm că vrea divorț, fiindcă s-a îndrăgostit și nu-i mai priește familia. — Ania, să nu te superi, dar eu vreau divorț. Ești rece ca peștele. Nici gospodină nu ești, deci nu mai are rost. — Bine, sunt de acord, divorțăm. Valerică era gata să cadă de pe scaun – se aștepta la scandal, lacrimi, isterie. Dar o asemenea liniște nu a prevăzut. — Bine, atunci fă-ți bagajele și eu nu te deranjez. Mâine mă întorc, lasă cheia sub preș. Ania l-a privit tăcută, cu un zâmbet ciudat. Valerică a găsit situația stranie, dar a uitat repede: visa deja la noua-i viață, fără soție și fără copii. A doua zi a venit cu noua lui iubire. S-a uitat sub preș – cheia nu era acolo. S-a posomorât. — N-are nimic, schimb yala și gata. N-a mers nici cheia lui. A sunat la ușă. I-a deschis un bărbat impunător, în halat și papuci. — Ce dorești, băiete? — Păi, e apartamentul meu, a răspuns Valerică nesigur. — Poți dovedi cu acte? Dacă ai, adu-le. N-avea acte la el, n-a fost lăsat să intre. Apoi și-a amintit de buletin, acolo are adresă. A căutat disperat pașaportul, l-a găsit. — Uite, pașaportul și adresa. Bărbatul a verificat și l-a returnat cu un zâmbet ironic. — Când ai verificat ultima dată actele astea? Valerică simțea că ceva nu e în regulă. S-a uitat la pagina cu domiciliu: existau două ștampile, una de înscriere, alta de radiere, din urmă cu doi ani. Cum s-a întâmplat asta? N-a mai încercat să se certe cu uriașul. A sunat-o pe Ania, dar era deconectată. A așteptat-o la uzină, dar stupoare: Ania nu mai lucra acolo de un an. Fata era plecată la studii în străinătate, iar băiatul, probabil la școală. Nici de la școală n-a aflat nimic – Sergiu a fost transferat anul trecut și, dacă tatăl nu știe, nu i se poate da nicio informație. Total năucit, s-a prăbușit pe bancă, înțelegând că a fost tras pe sfoară. Cum de a reușit soția asta tăcută, și-a zis. Și cum a putut să vândă apartamentul? Liniștit, se va lămuri la procesul de divorț, programat peste o săptămână. S-a prezentat la divorț nervos, decis să o acuze de înșelăciune și să-și recupereze averea. La proces s-a aflat adevărul: cu doi ani în urmă, la insistența soției, pentru actele fiicei, semnase o procură generală pe numele ei. Atunci, orbit de Eliza, o femeie atrăgătoare, uitase complet. Așa a rămas Valerică fără nimic, nici soție, nici copii, nici apartament. Ca să fie totul complet, Eliza a dispărut imediat ce a aflat că nu mai are locuință. — Ei bine, măcar o să-i fac necazuri, nu-i las pensie alimentară! Însă a primit, în loc de citație pentru pensie, o chemare în judecată pentru contestarea paternității. S-a dovedit că ambii copii ai Aniei erau ai altui bărbat. În ziua nunții văzuse cum Valerică o înșela cu chelnerița. În șoc, nu și-a dat seama când și cum a acționat, dar s-a hotărât să se răzbune: trădare pentru trădare, economii la sânge, iar banii soțului pentru copii, dar la bunica lor, nu acasă. Mama o avertizase: — Răzbunarea te va distruge, îți va lovi copiii! Dar Ania a mers înainte, decisă să-și atingă scopul. Analizele ADN doar au confirmat ceea ce deja știa. Pentru Valerică, a fost mai dureros să afle adevărul despre copii decât pierderea apartamentului. Feriți-vă să răniți o femeie! În furia ei, poate face mai mult decât vă puteți imagina.
– Zašto me toliko prezireš? – Upitala sam svoju svekrvu