Liana e rea. Foarte rea, chiar îmi pare rău de ea, așa de rea a fost Liana. Toată lumea încearcă să îi spună femeii că e rea. Rea și, pe lângă asta, nefericită. Nu are soț, fiul ei e deja adult și locuiește departe. Liana este singură, nu-i trebuie nimănui.
Luni, la biroul din București, colegii se laudă unii cu alții cum au spălat și curățat toată casa în weekend. Unul a muncit la sat pe grajd, altul a făcut gemuri. Liana stă tăcută; ce are să spună? Nu are nimic de spus, nu are soț, copilul a crescut și ea rămâne cu mâna pe ştergar.
Astăzi și-a cerut concediu de dimineață; toţi ştiu că pleacă devreme de douăori pe lună. Îi clatină capul, judecând, ştiind că se duce la întâlnirile cu numeroşii săi amanti. Colegele sunt sigure că Liana are o grămadă de iubiţi, pentru că e atât de rea. Liana e rea, foarte rea.
Liana, spune mama, de ce eşti aşa?.
Ce să fiu? răspunde ea.
Nerecunoscută, naţi găsit încă un bărbat. Hai să găseşti unul, să ai un al doilea copil, că nu e prea târziu. Toţi nasc la patruzeci de ani.
Mamă, de ce să vreau un bărbat? De ce să am un al doilea copil de la un bărbat? Am deja fiul Andrei, am pe Lăstău în ochi Ce să fac cu un bărbat? Am pe Ion.
Liana! Reiate! Ion nu e bărbatul tău!
Cum să nu fie? El mă invită la întâlniri săptămânal, îmi dă cadouri, mă ajută cu concediul, nu-mi cere să-i spăl ferestrele la casa părinţilor, nu mă forţează să spăl șosetele, nu îmi cere cină, nu mă încarcă cu probleme, nu se întinde pe canapea. E o binecuvântare.
Sigur, toate astea cad la soţia lui săracă.
Şi vrei să le cadă mie?
Nu, am patruzeci de ani, am fost de două ori căsătorită. Prima, tatăl lui Andrei, pe care, dacă nu-ţi aminteşti, lam luat la optsprezece ani pentru că era mai în vârstă, deci mai înţelept, mai serios, mai bogat, nua? Cinci ani am stat în închisoare: fără studii, fără prieteni, fără să pot să mă ocup de Andrei. Dar eram în aur, nu? Şi el mă ducea o dată pe lună la o petrecere ca să arate lumii că are o soţie tânără, de neîntrecut.
A doua oară am căsătorit din dragoste, studiam și lucram. În timpul zilei eram studentă, seara mergeam la muncă ca să nu depind de tatăl lui Andrei.
Liana! Cum poţi sămi faci așa? Nu te-am mustrat niciodată. Nam refuzat niciun pâine, niciun bol de supă pentru tine.
Nu, mamă Dar există și alţii Unchiul, Nikita, care se tem că o să-mi ia locul în viața ta și a copilului.
Despre ce vorbeşti?
Despre tata, despre alte persoane. Fratele, Nikita, copilul, care încă nu sa stabilit. Tu lucrezi la două locuri, vii acasă, trebuie să treci pe la magazin, căci puii tăi sunt flămânzi, unul stă pe canapea, altul la calculator.
Gătesc, curăţ, spăl Mă căsătoresc a doua oară din dragoste, nu pentru bani.
Ce sa schimbat?
Nimic. Doar mai multe griji. Liana Anca, a devenit Liana totulodăruieşte. Soţul stă pe canapea, eu la muncă, apoi la grădiniţă, copilul meu, nu vreau să-l împovărez pe bărbat, nu e al lui, chiar dacă ar fi, nu e treaba lui. El deja e obosit.
Merg la magazin, port totul pe umeri: copil, mâncare, mașină nu am mașină. De ce? Pentru că bărbatul are nevoie de bani, să meargă cu tramvaiul la muncă? Toate femeile trăiesc așa, e obositor. Cine găteşte cina?
Gătesc, pun masa, hrănesc, spal, călc, apoi merg să-l mulţumesc pe bărbat, ca să nu plece la altă parte, să nu îşi caute altă comoară.
Nu e destul bani? Atunci e copilul tău care nu are. Dacă ai născut un copil propriu, poate teaşă putea susţine, dar nuaşa. Caută un alt om săte întreţină.
Ce înseamnă să nul ajuţi pe tată cu reparaţia maşinii? Suntem familie. Compar salariile noastre: eu muncesc mult, el nu face nimic.
Ceva plec?
Mă duc, cu copilul, cu grămezile de treburi, cu maşinile. Nu există niciun motiv săl las să plece. Mă culc pe canapea la unsprezece, mă trezesc noaptea și tatăl mă trezeşte să merg la pat.
Mamă, numi mai amintesc să fiu așa de furios cu Andrei.
Eşti independentă, nue aşa? Nu mai am cuvinte.
Vrei săţi povestesc cum am petrecut weekendul? Vineri seara Lăstău ma sunat, a întrebat dacă pot săl iau pe Timu la munte. Desigur că am luat, de ce să refuz?
Timu e pisica Marinei, iubita lui Lăstău. Dacă nu erai ocupată cu Nikita şi familia lui, poate ştiai ce face nepotul tău.
Seara, fiul și prietena au adus un pisoi, miau adus pizza şi au plecat. Am mâncat pizza, mam uitat la seriale, nu am sărit din pat sâmbăta dimineaţă.
Dimineaţa am hrănit pe Timu, am făcut cafea, am şters praful, am pus câteva haine la maşina, am sunat la tine să vin la muzeu sau să stăm la o cafea. Tatăl a răspuns, erai ocupată cu vasele.
Mă numea şobolan, că mam sculat în picioare, cămi bag mâna în buzunare, cămi umblu cu părinţii pe muzee. Am vrut să mă supăr, dar apoi mam liniştit. Tatăl are dreptate mereu.
Am fost la muzeu, la expoziţia pictorului tău preferat, am luat un ceai, am făcut cumpărături, mam întors acasă, pisica a dormit liniştită. Nu mai voiam să merg nicăieri, mam aruncat pe canapea şi am urmărit serialul.
Duminică am dormit cu Timu până la unsprezece, am vrut săţi spun să mergem cu barca pe Dunăre, dar Mădălina a răspuns la telefon că eşti ocupată cu spălatul vaselor. Seara Ovidiu ma invitat la un restaurant, am acceptat, numi pot spune că refuz.
Sunt o femeie liberă, nu mă interesează dacă are soţie, ce relaţii are, nul încarc cu problemele mele, eu-i dau ale mele.
Am petrecut seara frumos, am mers la culcare, dimineaţa am plecat la muncă odihnită. Încerc să cunosc bărbaţi necăsătoriţi, mamă. E un coșmar.
Sau băieţi care caută o mamă, sau exsoţi cu mulţi copii, divorţaţi. Ce vezi în mine, mamă?
Lumea sa schimbat, înţelegi? Unul mia zis că trebuie săi iau copiii la mine, că e obligată săi iubesc pentru că sunt femeie. El va plăti pensia şi va susţine pe fosta soţie, pentru că, oricât ar fi, e mama copiilor săi.
Vă vom trăi din salariul meu, el îşi cheltuie restul pe pescuit, ştiind că o va hrăni cu peşte proaspăt.
Când lam întrebat dacă va ajuta copilul meu, a strigat că Andrei are tatăl lui, săl ajute pe el. E corect?
Desigur. De aceea am venit cu Ovidiu. Da, sunt rea în ochii voştri, dar nu-mi este ruşine să trăiesc aşa. Mă doare că ştii aşa, așa că încerc săte scot puţin din casă, ca azi, săţi spun că am minţit pe tine şi pe tată că am nevoie de ajutor.
Mamă, totul e bine cu mine, acum mergem să ne ocupăm de noi, vei petrece timp cu mine, cu fiica ta.
Eşti nebună, Liana, cum rămâne tatăl?
Ce e rău la tată? E bolnav?
Nu, dar prânzul?
Nu cred că nu am pregătit prânzul.
Dar trebuie încălzit, şi Nikita
Mamă! Pot să mă supăr, serios ştiu că sunt rea, lasă-mă să fiu bună, să mergem să ne odihnim te rog foarte mult
La birou, luni, femeile povestesc cum obosesc. Liana zâmbeşte şiret, ştie că toţi ştiu că e rea, merge cu pas de dans şi zâmbeşte la ceva ce doar ea înţelege. Toţi înţeleg că în mintea lui Liana gândurile sunt, desigur, rele.
