Și acum, el o să stea cu noi? întrebă el pe nevasta sa, privindu-și fiul cu o sprânceană ridicată…
Viorica Iliescu s-a întors acasă, sătulă de agitația orașului, și aproape că a scăpat cheia din mână când l-a văzut pe Marian. De doi ani, băiatul locuia cu nevasta lui, Monica. Se vedeau rar, doar în weekend, și atunci, stați și liniștiți Dar acum era tocmai joi!
Ce s-a întâmplat? sări Viorica peste salut.
Da ce, nu te bucuri să mă vezi? încercă Marian o glumă, dar privirea mamei l-a strâns ca o menghină, așa că se resemnă: Am plecat de la Monica
Cum adică ai plecat?! la Viorica nu se negociază cu fermitatea.
Femeia nu prea avea chef de glume, mai ales după o tură la centrul de reeducare pentru minori, unde era educator principal. Se simțea ca la serviciu și acasă
Am avut o discuție bâigui Marian, evitând să detalieze, simțind că terenul îi fuge sub picioare.
Și? ochii ochelarii Vioricăi se fixară pe el: Acum la fiecare ceartă, vii la mama?
Divorțăm! explodă Marian, poate crezând că o să-i treacă cu fulgere și trăznete.
Viorica nu-l slăbea din privire, semn că explicațiile nu se puteau amâna. Oftând, Marian îngăimă:
A vrut să-mi dea și treburile casnice pe cap. Păi eu vin obosit de la serviciu!
Și ce, te-ai rupt în două dacă o ajuți puțin? îi tăie elanul mama.
Mi-a zis și ea fix același lucru. Dar i-am răspuns că femeia-i gospodina casei, ea să le facă
Și cine te-a învățat prostiile astea medievale? se enervă Viorica, uitând de orice răbdare.
Obosită după o zi întreagă plină de adolescenți cu mofturi și atitudini, ar fi vrut doar un duș și o ciorbă cu soțul. Iar Marian îi ținea discursuri patriarhale, de parcă proaspăt ieșit din vremea domnului Ștefan. Ei doi toată viața au împărțit tot: job, gospodărie, copii. Nici vorbă de “asta-i treaba femeii și asta a bărbatului”, ci totul în echipă. Pe bune, ce bărbat s-a găsit el acuma?!
Te-ntreb și eu, unde ai auzit balivernele astea? Că nu ești vânător de mistreți! ridică vocea Viorica, de s-ar fi speriat și câinele de sub masă. Amândoi lucrați, amândoi sunteți aducători de pâine în casă. Deci treburile se împart! Ori vrei să stea Monica acasă, să devină gospodină cu normă întreagă? N-ai zis asta, nu? Atunci nu fă pe grozavul! Ai văzut vreodată să ne certăm eu cu taică-tău pentru treburi casnice? Nu, că ne-am dus cuminte amândoi în ugar!
Fix când ai fi zis că Viorica și-a epuizat discursul, în casă intră și Ilie, soțul. Văzând pe Marian, se minunează:
Ce s-a întâmplat?
Na, fix aceleași întrebări gândi Marian, dar pe gură îi ieși:
Eu și Monica, divorțăm.
Ei, prostie! scurt și la obiect, zice Ilie, trântind sacoșă cu mămăligă pe masa din bucătărie.
Ilie, al nostru nu gândește normal! îi povesti repede Viorica isprava fiului.
Și acum o să stea cu noi? întreabă Ilie pe nevastă, apoi se adresează fiului:
Știi ce, cuvântul soț vine din so-uprag adică cel care trage la aceeași căruță cu partenerul. De aceea, familia se târăște de ambii, nu doar de unul. Când unul chiulește, celălalt face tot. Și la final, ce crezi? Ori crapă unul de epuizare, ori se dezmembrează căruța…
Marian rămase pe gânduri, dar supărarea pe Monica tot îi rodea inima. Venise să fie consolat, dar părinții i-au pus oglinda în față. Ce să mai, discuția s-a mutat la gura de bucătărie fără să-l bage nimeni în seamă. Ilie scotea mămăliga și cârnații din plasă, Viorica le așeza, iar Marian simțea că e în plus și nimeni nu are chef să-l alinte.
Privindu-i pe ai săi cum își împărțeau treaba, Marian nu pricepea de unde atâta blândețe între două persoane altfel așa de ferme.
Dar ce stai aici, du-te și împacă-te cu nevasta! îi zice Ilie, răspicat. Și uită toată gălăgia cu “cine și ce trebuie”! Important e să aveți grijă unul de altul și să vă sprijiniți. Hai, du-te! Noi avem treabă!
Marian părăsi casa debusolat, convins că părinții își găsiseră deja echilibrul. Supărarea pe Monica i-a trecut, și-a dat seama că nici el nu fusese un înger. Dar a înțeles un lucru: vrea să construiască o familie la fel de fericită ca a părinților lui.
