Eu și soțul meu nu trăim pe picior mare încercăm să ne gospodărim după posibilități. Amândoi muncim, doar că salariile noastre nu-s prea grozave. Aș spune chiar modeste. Avem și o fetiță de patru ani. Știți și voi că, în ziua de astăzi, creșterea unui copil mic costă mult și, în general, nu e simplu să trăiești cu bani puțini.
Pe deasupra, soțul meu s-a pus să o ajute pe mama lui cu banii de chirie. Nici nouă nu ne ajung banii de pe o lună pe alta, iar el mai și trimite lei soacrei. Soacra e sănătoasă tun, ar putea lesne să caute de lucru măcar cu jumătate de normă. Eu singură aș merge, dar cu fata mică trebuie să stea cineva după ce termină la grădiniță. De câte ori am rugat-o pe soacră să stea cu fiica noastră, tot atât mi-a spus că nu poate, că nu are putere și că nu o duc sănătatea și nervii.
Apoi am aflat că soacra s-a dus într-o vacanță, și nu una ieftină. Am aflat de la soț chiar, care mi-a spus direct că, dacă tot nu-i acasă maică-sa, ar avea el nevoie de mine să mă duc la celălalt capăt al Chișinăului să-i ud florile. Să spun că am rămas mască e puțin spus. Cu timpul ăla, puteam să fac ceva în plus pentru noi și să câștig vreun bănuț.
Dar ce m-a uimit cu adevărat a venit altfel. De la o vreme, soacra parcă duce viață boierească: poartă genți scumpe, rochii de la magazine cu firmă, parcă nu-i mai ajung umerii de câte poftă are. Tot mă rodea gândul: de unde bani la atâtea cheltuieli? Când soțul se plângea că biata lui mamă nu poate singură să plătească chiria Dar uită-te și tu! Oare și-o fi găsit vreo rudă mai bogată care s-o țină?
Într-o zi, am observat că soțul meu avea mereu aceeași geantă, grea de nu puteam să o ridic. Cât era el la baie, am deschis-o și am găsit aparate. Un laptop mi s-a părut cunoscut era exact cel al prietenei mele. A doua zi la lucru, prietena mi-a zis că soțul meu mai face bani pe lângă, reparând aparatură.
Aha, de acolo atâția bani! Și când l-am întrebat direct dacă îi dă toți mamei sale, mi-a răspuns pe față că da.
Adică eu și fata noastră n-avem cu ce să ne-mbrăcăm, tot cârpim șosetele la nesfârșit, dar tu o trimiți pe mama ta la pensiuni și îi cumperi haine din magazine de lux?
E munca mea, sunt banii mei. Fac cu ei ce vreau!
N-am mai stat deloc pe gânduri. Dacă atât de mult ține la maică-sa, l-am trimis la ea. Să stea acolo, dacă asta îi e fericirea. Nu-i așa că-i drept?







