Singurătatea
Dau o mână de săpun, cățelul se căsătorește, și ea refuză. Mai bine să fie una, decât o prestație gratuită la stația de vară.
– Ce faci, Ilinca? Omul nu ar trebui să fie singur, iar femeia trebuie mereu să aibă pe cineva lângă el. Altfel e ca un ceas stricat… și nimeni nu se uită. Și singurătatea, știi ce e?
– Ce e? – întreabă Ilinca, plictisită de toate poveștile de prin seară.
– Singurătatea e amară! – exclamă Mara, vecina ei, fără să observe că în fața ei stă un șarpe de plastic. – E ca și cum vrei să dai apă la cineva și teai trezi că nu ai niciun borcan.
– Unde? – răspunde Ilinca, amuzată.
– Unde, unde… în Călărași! – spune Mara, în sfârșit înțelegând că Ilinca nu e în stare să râdă, și se ridică. – Tu vrei să te căsătorești, eu te urmăresc. E greu să fii singură, dar sufletul rămâne rece de parcă ar fi în frigider. Hai să ne cunoaștem, nu? Ilinca, bărbatul e bun. Cel ce nu se împiedică și se înalță repede…
Ilinca este în relație de zece ani. Costel, părintele ei, cu care ea se spune că e bătrânul, apare din senin, la zece ani în urmă, la o mică cafenea din cartier. A intrat o dată, dar doar pentru o clipă. Ilinca, aflată la curent cu asta, îl cheamă pe soțul ei și îl pune în două paturi, apoi și pe amândoi în patul lor. Deși soțul încearcă să-i demonstreze că un rău se poate rezolva și nimic nu e stricat, dacă nu există, lovind cu o cană și plângând cu lacrimi masculine, Ilinca rămâne neclintită. Relația se termină.
Cu locuința, bărbatul se poartă ca un gentleman, lăsând vaca fostei soții și doi copii la subvenție. Dar copiii au crescut și s-au rătăcit pe toate părțile. Fiul cel mare lucrează în Iași. Fiica s-a căsătorit repede și s-a mutat în Germania la soțul ei. Ilinca rămâne să locuiască singură într-un apartament modest, cu două camere, în centrul Bucureștiului.
Viața singuratică nu o deranjează. Ea are un job decent, o profesie de contabil și un venit ce îi permite să se bucure de plăceri simple, și găzduiește copii și pe Mara la cină. Deși nu e foarte deșteaptă, mereu găsește ocupații și trăiește fără plictiseală. Citește mult, înoată, merge la yoga, iubește să călătorească, uneori merge la târguri cu prietenii. În general, trăiește mulțumită.
Până când Mara, vecina, nu decide să-i rezolve soarta…
– Ascultă-mă, Ilinca. Un bărbat bun, încă tânăr, poate să aibă 61 de ani. O să fie sept ani de diferență dintre voi. O casă mare, bună, cu domeniu agricol. Oile, vacile, porcii, găinile și nici un țap nu lipsesc! E hrană sănătoasă, pește! Lapte, ouă, carne. Dacă vii la 100 de ani, ai noroc! Tot un bărbat simpatic, cu studii și cu un vocabular de carte… Ilinca, încearcă. Hai să ne cunoaștem, nu? – rostește Mara la întâlnire, până când Ilinca nu dă semn.
– Bine, Mara, să-l întâlnim pe vecinulbălăgă, să fie așa. Dar să știi, nu am promis nimic.
Faptele nu se schimbă, zicea vorba. Așa și Mara, nu a lăsat treaba în sertar, ci a organizat rapid o întâlnire cu bărbatul.
Cățelul sa dovedit a fi foarte mic, fără nicio greutate. Statul, cu mușchi și piele bună, îmbrăcat corespunzător. Părul rămas curat, unghiile bine tăiate. Păstra o atitudine serioasă, vorbea încet, dar ferm. Nu era interesat de cuvântul farmă, dar glumea și se distra cu Mara până la câteva ore. Numele său era rusesc, dar în România îl chema Ionuț.
În prima întâlnire, Ionuț a început să-și arate fața și să-l privească pe Ilinca. Gândea că poate și ea vrea un suflet curat. Ionuț era hotărât să fie în alianță. Au vorbit despre căsătorie, dar Ilinca nu voia să se casatorească fără să fie sigură. A cerut să-i arate câmpul de la sat, să vadă animalele și să se convingă că totul e în regulă. În satul lui Ionuț nu era mare, nu era sărăcăcios. Oile muggăie, porcii scoteau sunete, găinile nu contează, dar totul e acoperit. Avea doi muncitori, niște oameni de origine romă. Ionuț nu vindea nimic, doar răspundea la telefon, la carne, la lapte.
Ilinca a scris un mesaj lui Ionuț, spunând că nu vrea să se întâlnească, că dorințele ei sau schimbat și nu vrea să-l ducă pe el în viața ei. Ionuț a răspuns la telefon câteva ore după aceea, dar a înțeles că nu e potrivit. În acea seară, Ilinca sa trezit la opt dimineața, a făcut o cafea, sa spălat și a ieșit să bea un ceai cu prietenul ei. Sa uitat pe fereastră și și-a amintit că nu a văzut copiii de mult, ar fi trebuit să sa spele pe fiul ei, iar fiica sa întors acasă. Mai trebuia să cumpere o geantă și un palton nou. A trebuit să sune pe Lenuta, să stabilească o întâlnire.
Dar ce e de făcut? Toate aceste gânduri rămân. Ilinca are o mică casă în oraș, un job bine plătit, o mică casă de vacanță unde vrea să cultive legume și să petreacă timpul pe șesul. Și este propria stăpână. Și-a cumpărat o mașină nouă de opt ani în urmă. Unde sa dus, sa așezat și a început să creadă că se poate ocupa de curățenia curții, să curețe porcii, să hrănească găinile și să nu mai aibă decât să se plimbe cu câinele.
În plus trebuie să pregătească prânzul pentru soț, să pună lucrurile pe rafturi, să facă cumpărături și să se uite la toate treburile casnice. Trebuie să mențină casa curată. Desigur, venitul din afacere e bun, dar nu trăiește în sărăcie. Are pensie, îi ajunge, și are și unele economii.
Tot ce îi trebuie e disponibil și nu e doar pentru o viață confortabilă, ci și pentru Ilinca. Pe vreme de vară, trebuie să se aplece în curte, să cultive cartofi și, cu o cârlig pe două etaje, să ridice apă – și nu e nevoie să o facă? Și la ora șapte, Ilinca sa așezat lângă Mara.
– Mara, nu te supăra. Voi refuza propunerea lui Ionuț de a mă căsători cu el. Poate altora le place un bărbat muncitor, dar eu nu am nevoie de asta. El nu a spus niciodată că caută doar o soție, dar caută forță de muncă. Vreau să rămân singură. La nevoie, să dau apă la sticlă, nu tuturor le place să bea…
Mara o privește în ochi, apoi se liniștește.
Ilinca a trimis un mesaj lui Ionuț, spunând că întâlnirile nu mai continuă, că nu are dorință și că relația sa schimbat fără să-i fie de folos. Ionuț ia sunat câteva zile mai târziu, dar nu a mai răspuns la întrebări. A înțeles că nu e interesat. Ilinca sa trezit la opt dimineața, a făcut o cafea, sa spălat și a ieșit să bea un ceai cu prietenul ei. Sa uitat la fereastră și șia amintit că nu a văzut copiii de mult, că ar trebui să sa spele pe fiul ei, iar fiica să vină în ziua de naștere. Mai trebuie să cumpere o geantă și un palton. Trebuie să sune pe Lenuta, să stabilească o întâlnire…
Și tot așa continuă viața Ilincăi.
