23 octombrie 2025
Astăzi m-am așezat la masa din cafeneaua noastră preferată de pe Calea Victoriei, cu o ceașcă de cafea amară și cu gândurile încurcate. Sorina a sosit cu câteva minute întârziere, parcă fugise prin agitația străzilor din București, iar respirul ei era șchiopătat, ca și cum ar fi alergat de la un drum greu. Am aruncat o glumă despre întârziere, dar în ochii ei se citi o melancolie pe care nu o mai văzusem la o femeie care obișnuia să păstreze zâmbetul aprins.
Sorina, nu mă învârti în cercuri. De ce vrei să divorțezi? A trădat? Ce s-a întâmplat?
Nu, nu m-a trădat și nici nu m-a lovit. E doar lacom. De asta ne despărțim.
Lacom, să cazi la despărțire?
Îi poți imagina? Încă de la prima zi a relației a zis că toate cheltuielile trebuie împărțite în mod egal. Eu am crezut că vorbim doar de nunta noastră. Eu am pus din puținul ce am, el a refuzat să contribuie la costurile principale, iar apoi a început să-mi ceară să adaug și eu aceeași sumă. Salariul meu este de trei ori mai mare al lui, așa că mă așteptam să ne susținem reciproc, să ne dăruim un pic din ceea ce am. Dar el a transformat fiecare ieșire întro lecție de economisire.
În fiecare zi începeam să-i calculez cheltuielile de ieri, să-i arăt bonurile de la supermarket, de la benzină, de la farmacie. La început am crezut că e vorba de o gestionare a bugetului după nuntă, că vrea să ne asigure un viitor stabil. Însă, pe măsură ce am plătit singuri totul de la rochia mea de mireasă la sala de la Brașov, fără ajutorul părinților el a devenit tot mai exigent. Și-a deschis un jurnal în care trebuia să consemn fiecare cheltuială, să o justific în detaliu.
Ția cerut să depui o cerere pentru alimente?
O dată sa înfuriat că am cumpărat o pereche de pantofi scumpi fără să-l întreb. Mia zis să-i cer permisiunea înainte să fac orice achiziție costisitoare și apoi să-l informez despre preț.
De ce nu ai plecat mai devreme?
Nu știu. Cel mai dureros a fost planul nostru de a pleca în Turcia pentru luna de miere. Îl planificaserăm încă înainte de nuntă, economisem de luni de zile și eu împrumutasem niște bani de la prieteni. Mă bazam și pe el să contribuie. Dar, brusc, mia spus că el se va ocupa de costurile principale ale nunții, așa că eu trebuia să plătesc întreaga călătorie. Ma acuzat că nu pot să economisesc. Apoi, acum două zile, a anunțat că merge și el în Turcia și că va găsi banii necesari. Mă simțeam ca un avion pe punctul de a cădea. În seara aceea a plecat cu o valiză, fără să ne luăm la revedere. Eu am început să împachetez și să-mi dau seama că totul se destramă. Ieri am depus actele de divorț.
Mă doare să recunosc că am pus toată susținerea mea în mâinile lui, că am crezut că un bărbat lacom nu mă va răni. Cineva care nu-și respectă propriul partener nu merită nicio șansă de a fi iubit. Îmi pare rău că nu am văzut semnele înainte de nuntă, dar e mai bine să renunțăm acum decât să suferim ani la rând. Un astfel de bărbat nu ar lăsa nici pe proprii copii să scape de greutățile lui.
Închei cu speranța că, în curând, voi găsi liniștea pe care o caut și că voi putea să-mi reconstruiesc viața, poate cu un prieten loial și cu un cățel de la adăpost, Pufi, care să-mi aducă zâmbetul înapoi.
Ana.
