FĂRĂ AMANTĂ NICIODATĂ
Recunosc, sunt un om nestatornic și un netrebnic de neiertat. Mă căiesc, dar totul se repetă.
*Mihaela, te implor, scapă de acest copil! Nu avem bani nici de pâine. Nu-ți ajunge Bogdan? Trebuie să-l creștem. Gândește-te bine, te rog. Eu, ca soț, sunt categoric împotriva unui al doilea copil! Trebuie să mă asculți,* mă înăbușea furia.
*Dragoș, nu te agita. Ne vom descurca. Părinții mei ne vor ajuta. Știi bine că vreau o fetiță. Nu e minunat că Bogdan va avea o jumătate de suflet? Când vor crește, vor fi ca frații,* soția mea, Mihaela, rămânea încăpățânată.
Ne-am cunoscut la universitate. Mihaela mi-a plăcut din prima pentru înțelepciunea și gravitatea ei. Părea făcută să fie o soție credincioasă. Avea o voce catifelată și păr roșu ca focul. Nu era prea înaltă, plinuță și cu pistrui, dar sufletul ei era de aur.
Când am văzut-o prima dată, mi-am spus: *Această femeie va fi soția mea.* Dar când am întâlnit-o pe Larisa, am știut: *Aceasta va fi amanta mea.* Larisa era o studentă măritată, frumoasă și isteață. Mă gândeam ca Grigore Melehov din *Donul liniștit* că soția mea va fi femeia casei, iar amanta, pasiunea vieții mele.
Dar nu a ieșit nimic din toate astea, la fel ca și la Melehov
Larisa s-a împrietenit strâns cu Mihaela și a devenit un sprijin pentru familie.
Dar eu tot îmi doream o amantă. Așa că am găsit-o pe Nicoleta. Nu era geloasă pe soția mea, nu visa la căsătorie, nu-mi complica viața. Se dăruia cu plăcere. Și pe mine, și pe ea ne mulțumea situația.
Și acum, când mă simțeam în sfârșit un bărbat adevărat, soția mi-a anunțat că e însărcinată.
Mihaela a născut o fetiță, pe Andreea. Larisa, care nu ajunsese amanta mea, a devenit nașa ei.
Am început să ador copila. Nici soția nu se aștepta la atâta dragoste față de un copil *nedorit*. Nici eu, sincer să fiu.
Nicoleta a început să urască fetița. Când ne vedeam, îi povesteam cât de frumoasă, zâmbitoare și deșteaptă era Andreea. În cele din urmă, Nicoleta s-a săturat și ne-am despărțit. Am lăsat-o fără regrete. Viața mea se învârtea acum în jurul Andreei. Bogdan rămânea mereu pe planul doi.
Poate din cauza lipsei de dragoste, Bogdan s-a îndrăgostit la 19 ani de o fată, Iulia, cu șapte ani mai mare decât el. A început să vină în casă de parcă ar fi fost stăpână. Era sprintenă și energică, ne *punea la punct* pe toți. Și noi o lăsam. Micul dejun, prânzul, cina totul era pe mâna ei. Îi plăcea să gătească. La început, lui Bogdan îi convenea. Îngrijirea, grija, afecțiunea ei. Dar totul semăna mai mult cu relația dintre mamă și copil. Iulia îl numea *Puișor*. Îl enerva. Ca răzbunare, Bogdan a început să o numească *Găinușă*. Ea nu se supăra, îl săruta pe nas, îl mângâia pe cap. Până la urmă, s-au despărțit. Dar Bogdan a învățat o lecție despre cum să fie un soț bun.
Când fiul meu a adus-o acasă pe Alina, am rămas fără cuvinte. Semăna cu o actriță superbă, zveltă, delicată. Avea doar douăzeci de ani. M-am îndrăgostit puțin. Îi aduceam dulciuri, prăjituri, înghețată. Alina nu se sinchisea de treburile casnice. La urma urmei, de ce să-și strice mâinile când era atât de frumoasă? Dădea numai din sprâncene, și Bogdan făcea omletă, cafea, sandviciuri. Și eu, de dragul ei, eram gata să fac la fel M-a fermecat.
Mihaela a observat interesul meu și a acționat prin fiul nostru.
*Bogdan, voi eți serioși sau doar vă distrați?* l-a întrebat ea într-un ton nevinovat.
*De ce?* s-a prefăcut că nu înțelege.
*Pentru că trebuie să vă hotărâți. Cine e Alina pentru tine? Concubină? Nu înțeleg cum permit părinții ei așa ceva. Fiica lor trăiește cine știe cu cine, și lor nu le pasă,* continua Mihaela.
*Mamă, Alina nu are tată, doar o mamă. Locuiește la marginea orașului. Nu poți s-o duci la toți peștii să se cunoască,* o apăra Bogdan.
*Știam eu că e dintr-o familie incompletă. Ascultă, fiu: fie o iei de nevastă, fie* Mihaela voia să mă protejeze de ispită.
*Bine, mamă,* a oftat fiul meu, nedumerit de insistența ei.
Peste o săptămână, Bogdan și Alina și-au luat o chirie și s-au mutat.
*Așa e mai bine, dragul meu. Mai puține tentații pentru tine,* Mihaela a râs și mi-a arătat un pumn glumeț.
După trei luni, Bogdan s-a întors acasă. Fără Alina.
*Ce s-a întâmplat? Ați decis să vă despărțiți înainte de nunta?* l-am tachinat.
*Da. Doar că fiecare va avea propria nuntă,* a râs el.
*Nu te descuraja, fiule. O fată așa frumoasă nu are nevoie de bărbat: se va chinui singură și-l va termina și pe el. Bărbații se vor uita mereu la ea,* Mihaela m-a privit cu mustrare.
*Lasă, părinților, e totul bine,* a răspuns evaziv Bogdan.
Aproape de Anul Nou, a apărut o femeie necunoscută la ușă.
*Bună ziua, cumnată! Nu mă așteptați? Sunt mama Alinei. Unde e fiul vostru? Trebuie să vorbesc cu el,* mirosea a alcool. Era clar sărbătorile se apropie
M-am uitat la Mihaela. *Ei bine, voiai să cunoști familia Alinei? Poftim!*
*
