4 mai 2023
Dragă jurnal,
Astăzi încă mă zguduie amintirile ultimelor luni totul a început de la o fotografie primită pe telefon, care mi-a întors lumea cu susul în jos.
Nicoleta, ce prostii tot încerci să-mi bagi în cap? a spus Andrei cu o voce calmă, aruncând o privire neatentă pe poza aceea. Eu te iubesc doar pe tine, nu am nevoie de nimeni altcineva! Cu siguranță e o fotografie trucată.
Așa?! Și cui i-ar trebui să facă o așa ceva? am întrebat, simțindu-mă rănită de lipsa lui de implicare și scuzele lipsite de vlagă.
Salonul de frumusețe moștenit de la bunica nu mă interesa prea mult. Îmi place infinit mai mult să predau desen copiilor la Școala de Arte din Chișinău. Nu am refuzat totuși moștenirea salonul aducea venit, fiind condus de o femeie cumsecade și pricepută.
Mă simțeam bine, nu-mi lipsea nimic, doar poate o familie adevărată…
După ce bunica s-a stins, la 27 de ani mă resimțeam chiar singură. Până când, la expoziție, l-am întâlnit pe Andrei.
Încă din primele minute m-au cucerit zâmbetul lui timid și felul cald de a vorbi un bărbat chipeș și delicat, cum nu prea întâlnești des. Îmi oferea atenție, avea gesturi galante, era bun și grijuliu.
După două luni, Andrei m-a invitat să-l vizitez acasă și să-l cunosc pe Vasile, tatăl lui vitreg.
Tata a murit când aveam doar patru ani, mi-a povestit Andrei. Mama s-a recăsătorit abia după zece. Pe Vasile nu am putut niciodată să-l văd ca pe un tată, dar ne-am înțeles bine. După ce a murit și mama, am rămas să locuiesc cu el.
L-am plăcut pe Vasile din prima. Un om cu vorba la el, ținută dreaptă, ochi vioi nu-i dădeai peste cincizeci și șase de ani.
Simțeam că și eu i-am plăcut.
Așa ginerică să avem, bravo nouă! mi-a sărutat mâna, glumind cu hazul său moldovenesc.
De ce zici ginerică, Vasile? s-a prefăcut Andrei supărat.
Un bărbat adevărat nu lucrează la magazin de hobby-uri, măi Andrei, a râs Vasile. Dar, hai că-i bine și așa! Că norocul tău e mireasa.
La început am fost încurcată dar apoi am râs toată seara la glumele lui, de l-am făcut pe Andrei gelos.
Peste șase luni, Andrei m-a cerut de soție. Eram atât de îndrăgostită, atât de fericită, visam cu ochii deschiși la viața în doi. Deodată, însă, am primit acele fotografii pe telefon.
În poze, Andrei al meu săruta cu tandrețe o fată necunoscută, zâmbindu-i timid exact ca la începuturile noastre. Erau făcute recent, după dată.
Nicoleta, ce prostii tot încerci să-mi bagi în cap?
Da? Cine ar vrea să facă una ca asta? am întrebat, mâhnită de indiferența și lenea cu care reacționa la ceva atât de grav.
Nu mă interesează, sunt atâția nebuni a zis el liniștit.
M-a cuprins furia. Oricine altcineva ar fi încercat să se apere, să-mi dovedească nevinovăția, să jure pe iubire, poate chiar să caute vinovatul. Andrei însă nici să-și ceară iertare nu s-a ostenit.
Ești un trădător! Nunta nu va mai avea loc! am izbucnit în lacrimi, ieșind pe ușă sub privirea nedumerită a lui Andrei.
Am plâns trei zile acasă, o săptămână n-am ieşit nici la magazin, plină de gânduri: “Oare dacă acele poze sunt false? Dacă cineva ne vrea despărțiți?” Îmi reproșam că am cedat atât de ușor…
Surpriza a fost să aflu că fata din poze era reală, o cheamă Valentina și am găsit-o pe rețelele sociale. A acceptat imediat să mă vadă.
Sunt vechi, dragă, a râs ea când i-am arătat pozele. Suntem despărțiți de mai mult de un an.
Atunci de unde data asta pe ele?
Data se schimbă ușor, dacă vrea cineva… m-a privit cu milă. Dar nu eu am făcut asta! Din contră, cu Andrei nici nu mai vorbesc, și în curând mă mărit cu altul.
Dar n-am văzut vreun logodnic la tine pe pagină am oftat suspicioasă.
Fericirea nu o strigi în gura mare, s-a apărat ea zâmbind. O să postez poze de la nuntă.
Am realizat că am fost păcălită și că l-am judecat pe Andrei fără rost. Trebuia să îndrept lucrurile.
Doar că Andrei nu-mi răspundea nici la mesaje, nici la telefon. Am decis să-l caut acasă. Era seară când am ajuns; l-am văzut cum se întorcea din mașina vechii mele prietene, Corina.
Cu Corina am crescut în același bloc, am fost cândva prietene, dar firea ei energică și ambițioasă mă obosea. De la moartea bunicii mi-a tot propus să vând salonul, voia să mai deschidă un centru de masaj acolo. Avea deja două, dar ochii îi sclipesc după bani…
Am refuzat-o de fiecare dată. Acum, să fi vrut să-mi fure și logodnicul?
Cât meditam așa, i-am văzut strângându-și mâinile cald la despărțire, iar Corina a plecat.
Ai văzut? Ți-am spus eu că Andrei nu-i băiat serios vocea lui Vasile m-a surprins din spate.
Sărut mâna, dom Vasile! m-am pierdut.
Nu vezi că Andrei nu o s-o ducă nicăieri? Mai bine te măriți cu mine, a glumit sau poate a vorbit serios, nu mi-am dat seama.
Scuzați-mă, n-am timp acum și am pornit spre casă.
Am găsit-o pe Corina la scara noastră.
Ai vrut să-mi iei logodnicul? m-am uitat țintă la ea. Oricum am aflat de poze. Știu că nu sunt recente.
Ce poze? a părut sincer mirată Corina.
Alea cu Andrei și fata aceea! Îmi spui că nu tu mi le-ai trimis?
Nici nu am pozele astea. De fapt, Andrei, el mi-a dat semne de curând… Cică v-ați despărțit.
Am privit-o insistent, dar nu părea să mintă. E nevoie să analizez totul la rece.
Chiar credeam că o să vinzi salonul! mi-a strigat în urma mea Corina, dar nu m-am mai întors.
Ajunsă acasă, am mai încercat la Andrei. Surprinzător, a răspuns și a acceptat să ne vedem.
Vin la tine, Andrei. Îmi pare rău, am greșit, te-am acuzat pe nedrept… Te iubesc atât de mult…
Să lăsăm așa, Nicoleta, a spus el. Hai să fim doar prieteni.
Cum adică? Nu ne mai căsătorim?
Nicoleta, m-am hotărât să mă însor cu Corina. Să nu dramatizăm. Am nevoie de liniște, de stabilitate, iar afacerea Corinei merge mai bine.
M-am oprit parcă împietrită. Ce aș mai fi putut spune, când am înțeles că doar s-a folosit de mine și acum mă aruncă pentru una cu mai mulți bani?
Am fugit din apartamentul lui, m-am prăbușit pe banca din fața blocului unde am plâns în hohote.
A apărut la scurt timp Vasile. M-a atins ușor pe cap:
Lasă, Nicoleta, mai bine că ai aflat acum…
Dar cine a răscolit toate astea?! am țipat printre suspine.
Eu, a mărturisit încet.
Dumneavoastră? Dar de ce?
Am pus ochii pe tine din prima seară, când ai venit la noi. M-ai fascinat, mi-am dorit să-mi fii soție. Dar vedeam că Andrei te ținea aproape pentru banii tăi. Am vrut și eu să te îndepărtezi de el, de-aia…
Mi-ați distrus viața! am sărit în picioare și am fugit.
După asta, am plecat din Chișinău, dar Vasile m-a găsit și a continuat să mă caute. Cu timpul, am început să discutăm, ca prieteni. Peste un an, Vasile s-a stins și mi-a lăsat toată averea lui, dar eu n-am simțit nici un fel de bucurie. Deja devenise, cumva, parte din viața mea.
Iar Andrei s-a înfuriat că a pierdut apartamentul, dar nu m-a mai interesat deloc.
Lecția: Oricât de dure ar fi încercările vieții, e bine să-mi ascult inima, dar și rațiunea. Nu banii aduc fericirea și nu trebuie să mă las manipulată, oricât de dulci ar fi vorbele sau promisiunile. Totul trece, dar coloana vertebrală trebuie să rămână dreaptă.
