Un an întreg de zile am dat bani copiilor ca să plătească rata la bancă! De acum, nu mai dau niciun leu în plus!
Eu și soțul meu avem un singur copil, un băiat deja adult. El s-a căsătorit și are propria lui familie, iar noi am devenit bunici.
Am copilărit în perioada socialistă, am ajuns să mă mărit abia la 30 de ani. Pe atunci, lumea se uita ciudat la fete care nu erau măritate până la vârsta aceea toți credeau că fără copii ești parcă bolnav de vreo boală rușinoasă.
Am decis cu soțul meu că unul ajunge. Suntem oameni cu carte, știm prea bine cât de mulți bani și griji trebuie pentru un copil. Cu cât ai mai mulți copii, cu atât cresc și cheltuielile.
Din acest motiv, ne-am limitat la un singur fiu ca să îi putem asigura o copilărie frumoasă, o educație bună și să avem și noi liniște la bătrânețe.
Dar fiul nostru a avut altfel de planuri. Imediat după nuntă, nora a rămas însărcinată, iar în curând am avut și primul nepot. Tinerii nu aveau apartamentul lor, așa că au făcut un credit ipotecar în lei moldovenești. Cumva, au reușit să achite ratele o perioadă. Dar după vreo doi ani, nora a rămas din nou însărcinată. I-am întrebat sincer cum se descurcă cu doi copii mici și cu ratele la bancă. S-au ofensat și mi-au spus să nu-mi fac griji, ei se vor descurca. I-am lăsat în pace dacă pot, cu atât mai bine!
Vreo jumătate de an chiar s-au descurcat. Apoi nora nu a mai putut veni la serviciu, iar fiul meu a fost dat afară de la muncă. Ce era de făcut? Au venit la noi acasă, unde aveam un apartament pe care îl dădusem în chirie. Soțul meu, Marin, a spus că e cazul să-i ajutăm și să le plătim măcar ratele la bancă. Așa că, timp de un an, am acoperit noi fiecare lună din rata lor.
Noi am crezut că facem un mare bine. Numai că, de curând, am descoperit că ipoteca nu era plătită aveau jumătate de an restanță! Unde au dispărut banii pe care îi dădeam? Marin este foc și pară, zice că nu mai poate să continue așa. Eu sunt încă tulburată și parcă nu-mi vine să cred. Am încercat să îi ajutăm, să le fie mai ușor, iar ei doar s-au relaxat pe spinarea noastră. Și acum, ce-i de făcut?
