Am avut o mare speranță că mama mea o să iasă la pensie, se va muta la țară și o să-mi lase mie și soțului apartamentul ei cu trei camere!
Vreau să vă povestesc despre vecina mea, Dorina. Are acum 68 de ani. Locuia singură într-un apartament cu trei camere. De curând, vecina și-a închiriat locuința și a plecat într-o excursie.
Fiica ei a venit la mine plângându-se:
Ce face mama mea? M-a dezamăgit tare rău! Acum soacra mă ceartă, zice că o să-mi pierd și eu mințile la bătrânețe. Cică așa e neamul nostru, nu sare sămânța departe de trunchi. Noi abia ne-am luat un credit pentru mașină și deja întârziem cu ratele de două luni. Am contat pe mama să ne ajute! Dar mama ne-a lăsat baltă: și-a dat apartamentul în chirie și a plecat să se distreze!
Am privit-o surprins pe Ilinca: de ce ar trebui mama ei să le plătească rata la mașină? Dar Ilinca a continuat:
Soacra e foc și pară că stăm la ea în apartament, iar mama și-a scos apartamentul la închiriat!
Am înțeles că Ilinca aștepta să-i țin partea. Numai că eu cred din suflet că Dorina a făcut ceea ce trebuia. Are tot dreptul să-și trăiască viața cum vrea. De ce să se creadă că, ajunsă la pensie, o femeie trebuie să-și sacrifice toate dorințele pentru copiii și nepoții săi? Nu mi se pare corect! Am întrebat-o direct pe Ilinca:
De ce nu te bazezi pe tine și pe soțul tău? De ce nu v-ați ocupat în toate aceste 15 ani de căsnicie să vă luați propriul apartament? Așa nu te-ar mai fi cicălit soacra…
Ilinca mi-a spus:
Noi chiar am sperat că mama, după pensionare, o să se retragă la țară, iar noi, cu soțul, să primim apartamentul ei cu trei camere!
Atunci am vrut să glumesc cu ea puțin și i-am zis:
Și dacă Dorina se mărită și ea? Am avut o colegă care s-a dus în vacanță la Constanța, acolo a cunoscut un bărbat și s-a măritat cu el. Acum stă fericită la malul mării. Cine știe, poate și Dorina face la fel.
La aceste vorbe, Ilinca m-a privit și mai confuză. Recent am văzut pe internet poze cu Dorina. Scria acolo că se simte minunat și că se bucură de viață. M-am bucurat și eu împreună cu ea. Cred că a procedat perfect. Vârsta nu este o piedică în calea fericirii și nici nu te oprește să trăiești momente frumoase și experiențe noi în viațăCâteva zile mai târziu, am găsit în cutia mea poștală o vedere trimisă de Dorina. Pe spate scria cu litere mari și hotărâte: Nu e niciodată prea târziu să-ți trăiești visurile! Sunt pe-o plajă cu nisip alb și apă turcoaz, am cunoscut oameni minunați și, cel mai important, mă simt liberă, în sfârșit! Să nu-ți fie frică să alegi fericirea. M-am oprit din citit și am zâmbit larg. Am pus cartolina la vedere, sperând că într-o zi și Ilinca va înțelege: dragostea unei mame nu se măsoară în apartamente sau rate plătite, ci în puterea de a fi exemplu pentru fericire.
Și, privind la poza colorată, am simțit cum, uneori, cele mai frumoase moșteniri nu sunt cele din acte, ci curajul de a ne scrie propria poveste, așa cum ne dorim noi.
