A cerut din casă bunica
– Ilinca, serios, poţi chiar așa? Toate fetele încearcă să plece din orașul nostru, să ia o diplomă la Bucureşti, și tu
Îndemnurile bunicii către nepoata de vârstă mijlocie fura o râsă încet pe Paula.
Ea ştia că Ilinca e încăpățânată și nu poţi să o contrazici. Şi oare că trebuie?
– Paula, dumi măcar un cuvânt! imploră bunica, pierzânduse în jurul încercării de a o convinge singură.
– Ce să-i spun? Săși trage cu forţa pe cap la un oraș străin doar pentru că bunica vrea o coroană prestigioasă?
Viaţa ei nu-i a voastră, nici a mea, să decidăm unde va studia și dacă va studia deloc.
– Ce înseamnă dacă va studia deloc? Paula, poţi sămi dai două cuvinte?
Fiecare are propriul său fel de a înţelege ce înseamnă a se realiza în viaţă. Unii se măsoară în numărul copiilor, alţii în bani, iar alţii cred că viaţa e împlinită doar când ai fiufiică pe umăr. Nimic nu e greșit în felul în care fiecare vede fericirea, atâta timp cât nuși impune modelul altora și nu cere săse schimbe pe toţi după standardele sale.
Dacă se întâmplă asta atunci situaţia devine cu adevărat neplăcută.
Bunica Paulei, Violeta Olegovna, era obsedată de învăţătură superioară. Nu de orice instituție, ci de o facultate recunoscută, nu de o școală de cartier.
Cu Paula nu a existat niciun conflict, pentru că viitoarea noră, înainte de 25 de ani, locuia cu tatăl ei în Bucureşti şi avea o diplomă de la Universitatea din Bucureşti, cu bursă. Fără cusur, fără exigenţe suplimentare. Violeta avea deja în ochi coroana ca un hobby, dar pentru că nu a apărut niciun motiv de ceartă, până recent a privit totul ca pe o mică excentricitate drăguţă.
Unii coase jucării de pluș, alţii nu ies din grădină să ude castraveţii, iar alţii, ca Violeta, adoră să vorbească despre importanţa învăţământului superior.
Totul sa schimbat când fetele Paulei şi ale lui Paul au crescut. Cea mare, Alexandra, auzind povestirile bunicii, doar ridica ochii, lăsândule în perioada de pubertate. Furtuna adevărată a început când Saša, după clasa a IXa, a intrat la Colegiul Medical judeţean, a absolvit simultan câteva cursuri şi, după obţinerea coroanei, sa orientat spre industria frumuseţii.
Acel moment a declanșat prima ceartă serioasă dintre Paula şi Violeta Olegovna.
– Ce înseamnă nu vrea să înveţe? O diplomă serveşte tot timpul, e dovada calificării şi a capacităţii intelectuale.
– Oh, şi cum ţia servit ție diploma? Săne aminteşti ce studii ai făcut, că eşti un analist de marfă?
Nu vezi talentul tău, nici încălţămintea nu poţi alege, mereu mă chemi.
– Paulule, dragă, de ce începe să strige la mine? Ce am spus eu?
Cum poţi trăi fără studii în zilele noastre? Eu vreau cee mai bun pentru nepoată, iar ea o încurajează, distrugândui destinul a început bunica să plângă când a realizat că nu o poţi forţa.
Paul a luat partea soţiei şi a fiicei, argumentând din perspectiva lui.
– Sașa la colegiu medical a fost la limită. A refăcut două materii de trei ori, ştiu eu. Ce fel de studii superioare ar putea avea?
De ce să o supărăm pe cineva dacă obiectivul nul poate atinge? La un statiu de buget nuo va face, la unul plătit nui permite bugetul nostru elastic.
Prin altă cale, anul viitor trimit pe Ilinca la studii, iar pe Borică la şcoală. Unde săi căutăm bani pentru o coroană inutilă?
Asta ar fi ok dacă ar vrea ea, dar nu! După ce a obţinut diploma, a petrecut o săptămână cu prietenele sărbătorind, apoi a mers la salon să deseneze sprâncene şi buze la doamnele ce vor să arate frumoase. Câştigă bani buni, așa că nu eşti greșită, mamă. Timpurile în care educaţia trebuia să fie neapărat superioară au trecut.
Poate că intervenţia lui Paul a convins bunica că pentru Alexandra o diplomă ar fi prea grea, dar subiectul nu a mai apărut.
Până când Ilinca, terminată liceul, a decis nu doar să se înscrie la un program de telecurs, ci şi la un institut la două paşi de casă, departe de Universitatea din Bucureşti care, desigur, nu era în apropiere.
– Ce contează unde învăţ? Nu vreau să cuceresc capitala, am fost acolo câteva ori mia fost destul să înţeleg că nu vreau să trăiesc acolo.
Locuim în centrul judeţului, avem tot ce ne trebuie, nu simt nevoia să fug în metropolă și să-mi respir aerul cu gaze de eșapament.
Mă gândesc să trec pe telemuncă şi să mă mut întrun orăşel liniștit a spus Ilinca cu sinceritate despre planurile ei de viitor.
Cuvintele astea i-au dat pe bunicii o stare de răsturnare.
– Paula, trebuie să o convingi pe Ilinca. Dacă nute opreşti, nu va rămâne niciun om deștept în familie.
Pe lângă faptul că fiica mare se blochează ca un dop, Ilinca, privind-o, se agită.
Înainte să-şi formuleze replicile pentru bunică, o voce de la sora mare a intervenit.
– Ah, așa că ai o părere despre mine, bunico? Înseamnă că sunt un dop, nu? Şi de ce mă numeşti dop de fiecare dată când trebuie să faci curăţenie sau să cumperi alimente?
Cum reuşeşti să supravieţi cu o dop ca mine? Şi cât de umil este săţi cer bani şi lucruri pe care eu leţi ofer.
– Ce lucruri? a întrebat Paula, surprinsă.
Nu intră în treburile financiare ale Sorei Mari, aşa că şi ajutorul ei pentru bunică a fost o surpriză.
– Lucruri mărunte. Ii cumpăr un ceainic, uneori un cuptor cu microunde. Nu îi pătrunde, bani mici, şi ea are o pensie modestă.
Nu mam gândit că aş ajuta o bunică ce nuo iubeşte, şi pe cineva care nu mă sprijină, dar care mă numeşte dop.
Sper că mă numeşti dop de sticlă, nu altceva
– Sașa, înţelege-mă bine, fără învăţământ superior omul
– Educaţia ta, bunico, săţi aducă doar produse la piaţă, a replicat Sașa cu sarcasm.
Paula i-a cerut bunicii să părăsească imediat casa şi să nu mai revină.
Paul, aflat la curent cu vorbele mamei, a susţinut în totalitate decizia soţiei şi a tăiat contactul cu ea.
A spus că o obsesie e un lucru, dar când începe să jignească nepoţii, este altceva.
Bunica a încercat să se împace de câteva ori cu familia lui Paul, dar a renunţat la acele încercări.
Sașa şi Ilinca nu mai vorbesc cu bunica, nu răspund la telefon, la fel şi Paula.
Boris şi Paul încă se întâlnesc cu ea în locuri neutre, dar nu au discutat despre viitoarea învăţătură superioară a nepotului.
Poate că femeia a învăţat din greşelile sale şi, pierzând două nepoate, va reuşi să păstreze relaţia cu al treilea copil al lui Paul.
Timpul va spune
