Sunt oameni care poartă și dau mai departe nefericirea… (cum povestea bunica mea) Ei, las’ că bu…

Sunt oameni care răspândesc numai necazuri (după cum povestea bunica mea)
Ei, lasă că bunica știa ea ce spune…
Pe lumea asta, sunt unii oameni care, numai ce apar și ai impresia că se îngreunează aerul. Nu pentru că ar fi fioroși ci pentru că poartă o greutate pe suflet. Și, după ei, parcă se trage o dâră de întuneric.

Nu-i o poveste, nici o superstiție. Eu am trăit destul, și am văzut aceleași lucruri mereu:
După unii oameni, orice faci, tot nu-i bine.
Te întâlnești cu ei și după aia numai necazuri:
ba se sparge ceva, ba pierzi, ba ai ceartă în casă, te îmbolnăvești, numai ghionturi…
Și te întrebi:
Ce am, de ce trag numai la rele?
Știi ce e cel mai înfricoșător?
Că, dacă te gândești bine la o singură persoană… simți unde e problema.
Intuiția nu te minte.
Inima simte când ceva nu-i curat.

1) Prima cauză invidia și răul ascuns
Cel mai des e vorba de invidie, fata mea
Poate că îți zâmbește.
Poate că îți vorbește frumos.
Dar în sufletul lui gândește:
Să dea Domnul să nu-i meargă! Să cadă!
Nu spune, firește.
Dar emite răul acesta.
Și oricât de puternic ai fi, simți acea energie.
Știi ce se întâmplă atunci?
Te zăpăcești la cap fără motiv.
Te stresezi și nu-ți dai seama de ce.
Devin neatentă, faci prostii, te împiedici.
Și pe urmă spui:
De când am vorbit cu omul ăla, nu-mi mai merge nimic…
Așa este pentru că invidia e ca otravă, picură încet.

2) A doua cauză omul cu noroc negru
Sunt și din ăia nu-s răi, dar parcă-s veșnic necăjiți.
Tot timpul se plâng.
Totul e rău.
Tot cu supărări, tot caută vinovați.
Și dacă ajung să stea cu tine…
simți cum ți se scurge energia.
Încep:
Of, nu-i bine deloc
Of, mai rău o să fie
Of, viața asta-i grea…
Fără să-ți dai seama, ți se strecoară întunericul lor în suflet.
Bunica mereu spunea:
Fugi de omul care doar se vaită, că te trage în noroi.
Nu-i vrăjitorie, e energie pură.
Tristețea se ia ca boala.
Odinoară, lumea zicea că unii poartă deochi sau ochi rău, și-l pot da mai departe altuia doar dacă stau prea mult la povești.
Bunica zicea:
Nu asculta prea multe necazuri străine. Nu le rezolvi, doar le preiei pe ale tale.

3) A treia cauză omul rău din fire
Și mai sunt și cei care-s răi din suflet.
Nu-s doar nervoși.
Ei se hrănesc cu ura altora.
Se bucură la necazurile altora.
Vor răul fiecărui om reușit.
Bârfe, vorbe rele la tot pasul…
Nu-i musai să ți-o facă ție direct numai să te apropii de ură și te murdărește.
E o vorbă la noi:
Spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să-ți spun cine ești.
Crede-mă:
Doar să stai în preajma omului rău, să ajuți, să-i asculți clevetirile…
într-un final, umbra lui te acoperă.
Și vine și nota de plată.
Nu pentru că Dumnezeu pedepsește, ci pentru că viața nu suportă noroi lângă suflet curat.

Cum știi dacă omul e un semn sau o sursă?
Aici e șmecheria.
Nu tot timpul omul îți aduce răul, uneori e doar un semnal:
Ai grijă!
Ca un semafor roșu nu-i vina lui că vine pericolul, el doar te oprește să nu dai de necaz.
Uneori, un anumit om te face să vezi:
că nu ai ce căuta acolo
că nu trebuie să faci afacerea aia
că nu-i bine să-ți spui toate tainele
că ai prea multă încredere
De aceea nu e bine să sari cu acuzații.
E mai înțelept să privești clar.

Ce-i de făcut dacă după cineva umblă numai ghinionul?
Îți spun cum ziceau bătrânii simplu:
1) Fii atent la semne
După schimbul de vorbe:
te îmbolnăvești
ai ceartă în familie
greșești des
vin belelele una după alta
nu e întâmplător.
2) Nu căuta scuze de jenă
Mulți spun:
Dar e rudă…
Dar e vecin…
Dar e coleg…
Ascultă-mă:
Nimic nu-i mai jenant decât o viață distrusă.
Apără-ți liniștea mai presus de orice.
3) Fii reținut cu vorbele
La oamenii ăștia nu se spun planuri.
Nici vise, nici bucurii.
Că-s unii care, numai să audă că-ți merge bine, parcă-i doare.
4) Pune distanță
Nu-i nevoie de ceartă.
Nici de explicații lungi.
Doar:
mai rar, mai rece, mai scurt.
5) Dacă poți ajută, dar de la distanță
Poate omul nu-i rău, ci doar frânt pe dinăuntru.
Ajută-l dacă poți dar nu cu prețul tău.
Bunica spunea:
Salvează-te întâi pe tine, apoi pe celălalt.

Și cel mai important
Dacă simți că cineva te doboară
nu te forța să-l rabzi.
Nu-i nevoie de bunătate unde ești călcat în picioare.
Nu merită să te epuizezi pentru oameni care nu-ți dau nici un strop de respect.
Dacă sufletul ți se strânge lângă cineva
e clar că acolo ceva nu-i bun.
Ține minte, fata mea:
Universul ne vorbește mereu, întâi în șoaptă. Pe urmă țipă.
Și dacă nu valorifici la timp avertismentul ajungi să plângi de durere.

Morala e simplă: Alege-ți cu grijă oamenii de lângă tine și păstrează-ți liniștea sufletului, pentru că norocul și sănătatea ți se trag din ceea ce lași să intre în viața ta.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

one × five =

Sunt oameni care poartă și dau mai departe nefericirea… (cum povestea bunica mea) Ei, las’ că bu…
Al doilea meu soț s-a dovedit a fi un om extraordinar, care nu s-a zgârcit niciodată la cheltuieli pentru cumpărături pentru mine și băiatul meu Pe vremuri se credea că trebuie să te căsătorești o singură dată și să rămâi împreună toată viața. Acum, oamenii au înțeles că a-ți irosi anii lângă un bărbat care nu dă dovadă de grijă și atenție este cel puțin nerezonabil. De ce să te agăți cu disperare și să faci ultimele eforturi ca să salvezi o căsnicie care evident nu aduce fericire? Din păcate, nu este întotdeauna posibilă o despărțire pașnică și fără traume pentru copii. Soțul meu m-a părăsit pentru altcineva, iar eu am rămas cu copilul de un an. Mi-a spus că nu mai este interesat de mine. Am fost căsătoriți șase ani. Ne înțelegeam bine, uneori ne certam. După nașterea băiatului, s-a schimbat complet: devenea iritat fără motiv și ieșea seara din casă. Aveam bănuieli că are pe altcineva, dar nu am vrut să cred. Într-o zi și-a făcut bagajele și a plecat. Am rămas complet singură. Acum jumătate de an l-am cunoscut pe al doilea meu soț. Filip s-a dovedit a fi un om foarte grijuliu. A observat cât de greu îmi e să țin singură casa și să cresc copilul. După a doua întâlnire, m-a întrebat discret dacă nu vreau să mergem la cumpărături. Apoi a cumpărat el o mulțime de lucruri pentru copil. Mă simțeam stânjenită, dar eram bucuroasă că vrea să ajute cu sinceritate. L-am rugat pe Filip să cumpere carne. Mi-o permiteam doar ocazional. Toți banii mei mergeau pe creditul pentru apartamentul cumpărat în căsnicie și pe alimente. Altădată nu mă speria ideea de a lua un credit pe locuință și de a-l plăti împreună. Dar n-a ieșit cum am planificat. Când Filip mi-a zis că pot cumpăra tot ce am nevoie, chiar am plâns. Era prima oară când cineva mă ajuta cu adevărat! Am luat doar strictul necesar, nici nu m-am apropiat de dulciuri sau fructe. Dar Filip a pus el bomboane și portocale în coș. Apoi mi-a adus și două plase mari acasă. Ne-am întâlnit luni de zile, iar eu eram din ce în ce mai convinsă că Filip este un om deosebit. Am înțeles că îi pasă cu adevărat de femeia pe care o iubește și că nu ar face economie pentru binele nostru. Mi-a cucerit inima. În scurt timp ne-am căsătorit. Filip s-a dovedit un soț minunat și un tată extraordinar. Acum știu că promisiunile nesfârșite și poveștile frumoase nu costă nimic. Cel mai important este să simți grija și atenția reală din partea bărbatului de lângă tine. Când cineva îți oferă siguranță și grijă, răspunzi cu iubire. Sunt foarte fericită cu Filip. Simt că am găsit omul în care pot avea încredere și lângă care pot trăi liniștită. Asta înseamnă fericirea! Ana a avut noroc cu adevărat că l-a întâlnit pe Filip. Nu toate femeile au nevoie de diamante și apartamente de lux ca să fie fericite. Majoritatea femeilor se simt împlinite când sunt tratate omenește, când cineva are grijă de ele și le respectă. Fiți iubite și alegeți cu grijă jumătatea potrivită!