Oaspeţi neinvitaţiÎn timp ce lumina slabei lumânări tremura, o voce fioroasă șopti: “Acum veți descoperi ce înseamnă cu adevărat să fii gazdă a unui destin implacabil.”

Telefonul m-a trezit la ora cinci dimineața. Apelul venea de la un număr necunoscut.

Da am răspuns în sec, fără să îmi dau seama cine e.

Ancuțo? a strigat o voce feminină, veselă și înaltă. Ești tu?

Eu am zis din răbdare, de parcă nu știam cine ar fi.

Eu sunt a continuat femeia, cu un zâmbet larg. Mai recunoscut?

Te recunosc, am răspuns politicoasă, să nu o jignesc, deși naveam nicio idee cine sună.

Mam încredere că mă vei recunoaște din prima, a exclamat ea. Ce bine că te-am prins la telefon. Poți vorbi acum?

Pot.

Minunat. Eu, soțul meu și copiii suntem deja pe gară. Am coborât din tren cu o oră în urmă. Mauzi bine?

Da.

Voceata e cam șoptită. Ești sigură că totul e în regulă, Ancuțo?

Totul e în regulă.

Mă bucur pentru tine. La început ne gândisem să stăm la un hotel, crezând că nu avem rude în acest oraș. Dar apoi neam amintit de tine. Înțelegi?

Înțeleg.

Așa că ne bucurăm că țiam adus aminte. Nu ții poți imagina cât de fericiți am fost, în special copiii.

Îmi pot imagina.

Și soțul meu a zis imediat: Sună pe Ruxandra. Nu te va lăsa la greu.

A spus bine. Nu te voi lăsa la greu.

Așadar, ne poți găzdui? Am înțeles corect?

Corect. Vă invit.

Vom sta doar câteva săptămâni, a continuat ea veselă. Să aruncăm o privire prin oraș, apoi ne întoarcem acasă. Cum se zice, la prânz la casa e mai bine. Ești de acord?

Sunt de acord.

Și noi ne gândeam la fel, mai ales soțul meu. Numi pot imagina ca Ancuțo să nu ne primească. Suntem familie, chiar dacă e distanță, chiar dacă nu neam văzut de zece ani. Așa nu?

Așa.

Trăiești singură acum?

Da, în apartament cu trei camere.

Deci venim la tine?

Da, veniți.

Vom fi acolo în aproximativ o oră. Ești încă acolo?

Da.

Atunci așteaptă, călătoria noastră se apropie.

Aștept am răspuns.

Ruxandra a închis telefonul, la așezat pe noptieră, sa întors, a acoperit capul cu păturica și a adormit, fără să se preocupe prea mult să ghicească cu cine vorbise.

După o oră, sau auzit bătăi la ușă. Ruxandra a privit ceasul, a închis ochii și sa întors. Telefonul a început să sune din nou. Ancuța dormea adânc.

Câteva clipe mai târziu, zgomotul de la ușă a devenit mai insistent. Ancuța a rămas nemișcată. În sfârșit, telefonul a sunat încă o dată.

Da a spus Ruxandra fără să deschidă ochii.

Ancuțo? a exclamat și ea, cu veselie.

Da.

Suntem noi. Am ajuns. Bătăm și sunăm, dar nu deschizi.

Sunteți la ușă?

Da.

De ce nu te aud?

Nu știu.

Sună din nou.

Un alt sunet a răsunat în apartament.

Sunăm, a zis femeia.

Nu, a răspuns Ancuța. Nu te aud. Bate din nou.

Ușa a fost bătută.

Suntem aici, a spus ea.

Nu, a replicat Ruxandra. Nu aud.

Se pare că nu aud prea bine, a adăugat femeia.

Ce? a întrebat Ancuța.

Unde ești, Ancuțo?

Unde? Acasă.

Unde acasă?

În Iași a răspuns Ruxandra fără să stea pe gânduri. Unde aș putea fi altundeva?

Iași? De ce nu București?

Am plecat de nouă ani, imediat după divorț.

De ce?

De ce să mă căsătoresc din nou?

De ce ai plecat?

Ma plictisit viața din București, am venit în Iași. Au rămas prea multe amintiri grele.

Iași e mai bine?

Desigur. Mult mai bine.

Ce e mai bine acolo?

Totul e mai bun. Nu am amintiri neplăcute. Veniți și vedeți cu ochii voștri. Câți sunteți?

Patru. Eu, soțul meu și cei doi copii. Cel marelMihai și cel miclAndrei. Andrei încearcă să intre la facultate pentru a treia oară în acest an.

Atunci veniți cu toți. Avem și noi o facultate bună.

Când să venim?

Oricând.

Nu pot acum. Am multe treburi în București. Andrei vrea să studieze în capitală. Noi venim aici să găsim un loc de muncă. Am planificat să locuiesc cu tine un an, dar așa a ieșit.

Deci nu veți veni azi?

Nu.

Păcat. Mam pregătit să vă primesc.

Și noi regretăm. Nuți poți imagina.

Eu pot să îmi imaginez.

Nu poți să îți imaginezi. Când mă gândesc la ce ne așteaptă, nu-mi mai vine să trăiesc.

Ruxandra a decis că e timpul să încheie discuția.

Bine, a spus ea, dacă nu puteți acum, veniți când puteți. Întotdeauna mă bucur să vă văd. Când vă stabiliți în București, spunemi adresa. Voi veni în vizită, și eu doar pentru două săptămâni. Apoi vedem. În fond, nu am pe nimeni în București în afară de tine. Am înțeles? Îmi trimiți adresa?

Dar Ruxandra nu a auzit răspunsul, legătura sa tăiat brusc.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

8 + 19 =

Oaspeţi neinvitaţiÎn timp ce lumina slabei lumânări tremura, o voce fioroasă șopti: “Acum veți descoperi ce înseamnă cu adevărat să fii gazdă a unui destin implacabil.”
Ó, én erre képtelen lennék… Az ember csak vegetál, kikészül az, aki fekvő beteget ápol! Ilyeneket …