Mamă, vrei să dăruiești apartamentul nostru fiului fratelui? Și apoi să vii să locuiești la noi? Nu voi lăsa așa!
Nici gând să o faci! Mamă, ești în stare să te auzi pe tine însăți? El te va da pe dinafară imediat, nu înțelegi?
Anca, nu te certa cu mine! Am hotărât așa!
La început, Oana Popescu încearcă să-și păstreze aparențele, să pară independentă și sigură de cuvintele ei. În scurt timp, lacrimile îi inundă obrajii, pentru că, adânc în suflet, ştie că tratează nedrept propria fiică.
Problema era că Andrei, fratele mai mic al Annei, a fost mereu preferatul mamei. Așa s-a întâmplat că Oana la adus pe lume când trecuse deja de treizeci de ani, în timp ce Anca a venit la răsărit. De aceea, Oana o privea pe fiica ei cu o oarecare răbdare. Încărca pe Anca cu sarcini, căci în tinereţe făcuse o promisiune: să termine facultatea.
În schimb, pe Andrei o planifica deja în toată firea, de când a intrat a doua oară în căsătorie și se bucura de maternitate.
Anca vedea toate acestea cu ochii larg deschişi, dar nu înţelegea de ce mama îi împărtășea totul cu fratele. De obicei părinţii îşi ascund preferinţele, dar Oana nu avea nicio teamă să nu recunoască că Andrei ia fost mereu mai drag de suflet.
Apoi, cu uimirea ei, Anca se întreba de ce legătura dintre frate și soră nu a cunoscut niciodată căldura pe care o aştepta. Era ceva în fundal? Poate că Andrei a primit, încă din copilărie, tot ce e mai bun. În timp ce Anca trebuia să se mulţumească cu puţinul, fără să se plângă.
Bani îi erau mereu acordaţi lui Andrei în cantităţi mai mari. El e bărbat, așa trebuie să fie, spunea Oana. Faptul că e cu un an mai tânăr nu contează deloc.
Ține minte, Andrei, când vei crește, îți vei asigura singur familia. Până atunci iam datorat să-l sprijin!
Mamă, și eu?
Ce să fac eu? Sarcina ta e să te căsătoreşti și să rămâi lângă bărbat declara Oana, așezând farfurii pe masă cu o voce hotărâtă.
Anca opune rezistenţă, declarând că nu vrea să depindă de un soţ şi că doreşte să se dezvolte ca persoană, inclusiv profesional.
Ce nebunie vorbeşti, cuvânt de onoare! Nu-ţi este rușine?
Ce am zis eu de rușinos?
Chiar că nimeni din familia noastră nu a gândit aşa.
Atunci voi fi prima.
Anca nu înţelegea logica mamei şi refuza să o urmeze. Datorită acelei atitudini, a închiriat rapid un apartament alături de un prieten. Pasul acela ia înfuriat aerul curat. Trăirea sub acelaşi acoperiș cu fratele şi mama devenise insuportabilă, mai ales pe măsură ce îmbătrâna.
Însă nu le părea să le lipsească spaţiul. Odată cu plecarea ei, apartamentul a avut mai mult loc. Au trecut încă cinci ani. În acest timp, Anca a reușit să obțină un credit ipotecar, să cumpere un apartament și să-l plătească în rate.
Între timp, Andrei încă locuia cu mama și adusese în același apartament pe soţia lui, Alina. În câteva luni, au primit un copil.
Prin fire, Oana era genul de persoană care se mulțumea cu puţin. Până recentul, îşi menţinea acea atitudine.
Îţi imaginezi, dragă, vecina noastră a cumpărat o mașină de spălat vase. Nu singură, evident ia spus. Copiii i-au dăruit-o.
E bine.
Aş vrea şi eu una, dar îmi e frică să mă prind de ea!
De ce?
Pentru că Andrei se află în dificultate la muncă. Lau reducere şi va trebui să caute altă slujbă, iar Alina e în concediu de maternitate, primind o sumă modestă.
Mai mult, Andrei nu iubea să împartă banii. Era perfect mulţumit să trăiască pe sprijinul mamei, ca şi cum alimentele din frigider ar fi apărut de la sine.
Andrei, când îţi va răsări în sfârşit conştiinţa? exclamă Anca, întâlnindul întâmplător în supermarket.
Acela cumpăra chipsuri și bere înainte de meciul de fotbal.
Ce pretenţii ai?
Ajută-ţi mama cu bani! Pensiunea ei nu e de joacă. Ştii că ea îşi achiziţionează toate alimentele din propriul buget?
Andrei îşi plecă privirea în altă parte, ştiind că sora are dreptate.
Ce-ţi aduce asta? Tu nu locuieşti cu noi.
Îmi pare rău de mamă!
Ar trebui să-ţi pese și de tine. Nici familie, nici soţ. Ea tot strigă la alţii!
După aceste cuvinte, el se întoarse şi plecă, lăsând-o pe Anca în stare de șoc. Întradevăr, Andrei ştia exact unde să lovească pentru a răni cel mai profund și a profita de acea rană.
În vârstă de treizecişicincisprezece ani, Anca nu fusese niciodată căsătorită. Fostul ei iubit, cu care a ţinut o relaţie de câţiva ani, o trădat, iar ea nu se simţea pregătită pentru noi legături.
Domnişoară, doriţi ajutor? o întreabă vânzătoarea.
Nu, mulţumesc. răspunde Ana, ştiind că este pe drumul cel bun. Andrei nu mai era un adolescent; era bărbat, soţ şi tată al unui nou-născut și, prin urmare, trebuia să îşi asume responsabilitatea, nu să trăiască pe gura mamei.
Anca, cum ai îndrăznit să îi vorbeşti așa lui? începe Oana, plină de reproşuri.
Mamă, am spus doar adevărul şi mam apărut pe tine.
Şi eu ţiam cerut asta? Prin urmare, Andrei a început să ţipe în tot blocul. Avem un copil mic, nu înţelegi?
Prin mine? Ce legătură am eu?
Anca nu ştia cum să reacționeze la cuvintele mamei.
Şi nu trebuia să-i spui asta. Ştii cât de sensibil e el.
Uimitor cum Oana vorbea despre Andrei fără să ia în calcul sentimentele propriei sale fiice, pe care lei iubea cu adevărat.
Chiar şi acum, când Anca a intervenit să apere fratele și să sprijine mama, a rămas și ea în vină.
La aproximativ şase luni după acea ceartă, Anca nu mai vorbea cu ei, până când mama a sunat să o cheme înapoi.
În apartament nimic nu se schimbase. Mașina de spălat vase nu fusese cumpărată.
Unde e Andrei cu soţia?
Au fost chemaţi la un jubileu. Eu stau cu Călin. Vrei ceai?
Nu, mamă, nu vreau. Vrei să vorbim?
Da, am luat o decizie foarte importantă. Vreau să dăruiesc apartamentul lui Călin.
Anca a crezut inițial că mama glumește sau testează reacţia ei.
Deci vrei să dăruieşti apartamentul comun fratelui tău? Mamă, ești în stare? Te auzi pe tine?
Anca, nu te certa cu mine! Am hotărât așa!
Desigur, fiica a încercat să explice că gestul ar aduce consecinţe grave, însă Oana a rămas fermă.
Aşadar, pe lângă că îi serveşti pe toţi, vrei să transferi și proprietatea?
Nu exagerez, doar ajut.
Și ce face Alina acum?
Se ocupă de copil. Aceasta e o treabă mai grea decât orice job.
Asta ţia spus Alina? Eu o văd tot timpul postând pe reţele.
Nu înţelegi nimic, Anca! Pentru că nu ai copii, îţi permiţi să judeci.
Anca a înţeles că nu ar fi trebuit să vină. Şase luni de tăcere nu schimbaseră nimic.
Vezi, ai venit cu o mașină nouă. În rate? a întrebat mama.
Nu, am cumpărat-o cash.
Chiar așa? Şi nu ai vrut să-l ajuţi pe fratele tău, că a fost concediat și se luptă cu banii.
Anca rămânea uluită de raţiunile mamei. În cele din urmă, Andrei, fiind adult, a luat responsabilitatea pentru familia lui.
La ce te referi?
Nu-ţi fac aluzii, îţi spun direct. Aş putea să îi iau copilului un pătuț nou, fiindcă am fost nevoiţi să luăm unul vechi. Şi încă mie nevoie de mașina de spălat vase, mă dor mâinile de atâta spălat.
Am timp, mamă.
Anca sa îndreptat spre ieşire, dar mama nu se opri din ceasuri.
Înainte să plece, a lansat o singură întrebare:
Mamă, dacă transferi apartamentul pe copilul lor, îl vor da afară uşor. Unde vei locui apoi?
Oana a refuzat să asculte.
O, Anca, ce încăpățânată ești! Călin e nepotul meu! De la tine nu vei avea niciun nepot și nici nu te vei căsători. Nu mă mir. Caracterul tău e rău, îţi place doar să te gândeşti la tine!
După acele cuvinte, dorinţa Annei de a-şi dovedi ceva scăpuă. A hotărât să-şi rezolve viaţa de una singură. Nu a fost uşor, dar nu avea altă cale. Oana îşi stabilise deja alegerea, de mult timp.
Aşa se spune: Cine se înveşte cu fărâme, se trezeşte cu pete. Vârsta nu e de partea ei…
Ce părere aveţi? Scrieţi comentarii şi daţi like.
