„Vecinul meu (51 de ani) trăiește singur de 12 ani. Ieri l-am întrebat — de ce nu îți cauți o parteneră? Mi-a explicat 6 motive. Am înțeles de ce are dreptate”

Ieri am trecut pe la vecinul meu, Viorel, să-i cer o bormașină. Mi-a deschis ușa în pantaloni de trening și tricou:

Intră, tocmai am terminat de cinat.

Am intrat. În apartament mirosea a pui la tigaie. Totul era curat, pe masă avea laptopul și lângă un pahar de vin roșu.

Viorel are cincizeci și unu de ani. Divorțat de doisprezece ani. Locuiește singur. Este inginer și câștigă aproape șapte mii de lei pe lună.

Îl cunosc de cinci ani, de când m-am mutat în bloc. Nu l-am văzut niciodată în compania vreunei femei. Nici măcar invitați nu avea.

Mi-a dat bormașina, mi-a turnat și-un pahar de vinars:

Hai, stai jos, dacă tot ai venit. Demult nu ne-am văzut.

Ne-am așezat la bucătărie. Am ciocnit un pahar.

L-am întrebat:

Viorele, dar tu de ce stai singur? Nu vrei să-ți găsești pe cineva?

A zâmbit ușor amar:

Nu caut în mod special. Știi ceva, Adrian, în doisprezece ani am învățat că îmi e mai bine așa, singur.

De ce?

Mi-a mai turnat un strop și s-a rezemat de spătarul scaunului:

Îți spun. Șase motive. Foarte clare, ieșite din experiență.

Primul motiv riscul de a pierde tot la divorț

Viorel a început:

Am divorțat acum doisprezece ani. Am fost căsătorit optsprezece ani cu Raluca. Avem o fată, acum are douăzeci și opt și locuiește singură.

A luat o înghițitură:

Am divorțat pentru că m-a înșelat cu un coleg de la birou. Am intentat proces. La final, judecătorul a împărțit apartamentul în două, deși eu plătisem cei mai mulți bani la credit. L-am vândut, am luat fiecare partea lui și eu mi-am luat această garsonieră.

S-a uitat la mine:

Am pierdut jumătate din ce am muncit pentru greșeala ei. Și legea consideră că e normal. Munceam, plăteam rate, ea mă mințea, apoi împărțim pe jumate. De ce să risc încă o dată? Mă gândesc, poți să cunoști pe cineva, vă mutați, luați împreună poate o mașină sau altceva, și peste câțiva ani tot se poate duce totul pe apa sâmbetei. Eu nu, mulțumesc.

Am tăcut. El a continuat.

Al doilea motiv femeile nu susțin visele bărbaților

Știi, eu am o pasiune. Vreau să cumpăr o motocicletă de epocă, s-o restaurez și să mă plimb cu ea în weekend. De vreun an strâng bani. Mai durează jumătate de an, îmi iau un Minsk din anii șaptezeci, îl repar singur.

Și-a turnat apă peste vinars:

Când eram însurat, aveam și alte vise. Voiam să învăț să cânt la chitară. Mi-am luat chitară, m-am înscris la cursuri. Raluca mi-a spus: La ce-ți trebuie la vârsta ta, nu mai ești Adi Minune! Am lăsat-o baltă. Voiam să merg cu caiacul pe Nistru. Ea: Ești nebun? Avem rate, tu vrei la aventuri. N-am mai mers.

S-a uitat pe geam:

Sau poate așa am nimerit eu. Dar multe femei nu apreciază visurile bărbaților, le consideră prostii. Acum, dacă vreau ceva, fac. Dacă-mi iau motocicletă, cine mă critică?

Al treilea motiv standarde prea ridicate la femei

A continuat:

Acum trei ani am încercat și eu cu site-uri de matrimoniale. Mi-am pus toate datele reale: vârsta, meseria, salariu, hobby-uri.

Și cum a fost?

M-am conversat cu câteva. O Veronica, 46 de ani, lucra ca administratoare la un salon de frumusețe, salariu cam la jumătate din al meu. Mi-a scris: Păreți interesant, dar caut un bărbat cu venit de peste 15.000 de lei. Am întrebat-o și eu, ea cât câștigă? S-a supărat, m-a blocat.

Serios?

Da, Adrian! Majoritatea femeilor azi se văd prințese. Ele cu salariu cât să-și plătească chiria, dar cer bărbat cu apartament, mașină și venit triplu. Ce oferă? Energia feminină. Păi pentru ce aș vorbi cu cineva care nici măcar nu mă respectă?

Și-a terminat paharul.

Câștig suficient, am apartament și mașină. Dar pentru multe femei nu sunt de ajuns. De ce să mă complic?

Al patrulea motiv gospodăria nu mai e un argument

L-am provocat:

Nu ți-e dor de cineva care să facă mâncare, să întrețină casa?

Viorel a râs:

Uită-te la mine. Curat? Curat. Dau cu mopul sâmbăta, o oră. Gătesc? Gătesc. Azi pui cu legume, în jumătate de oră. Și mașina de spălat face treaba, nu mă plâng.

S-a ridicat, mi-a arătat bucătăria:

Nu sunt handicapat, nu depind de o femeie să am ordine. Și oricum, multe femei azi nu gătesc deloc, dau comandă sau cumpără semipreparate.

Mai sunt și excepții…

Sigur că sunt, dar tot aș prefera să gătesc eu, decât să întrețin pe cineva care cere totul de-a gata.

Al cincilea motiv frica de minciuni și manipulări

Viorel a pus din nou în pahare:

Am mai avut două relații, după divorț. Ambele, dezamăgiri.

Ce s-a întâmplat?

Prima, Rodica, a zis că e divorțată. După o lună am aflat că era măritată, doar că soțul nu câștiga suficient. A doua, Doina, spunea că n-are copii. După două luni am descoperit că avea doi și îi ascundea să nu mă sperie.

Nasol…

Da, m-am plictisit de minciuni. Sunt mulți care cred că e normal să ascundă adevărul, numai să prindă pe cineva. De aceea nu mai am încredere.

Al șaselea motiv orice inițiativă e pedepsită

S-a rezemat iar și-a privit în gol:

Ultima oară am încercat să cunosc o femeie anul trecut, într-o librărie. Doamna răsfoia clasicii literaturii, părea de vârsta mea.

Și?

M-am apropiat politicos: Bună ziua! Dacă vă place literatura română, pot să recomand o carte bună. S-a uitat la mine ca la un dușman, mi-a răspuns rece: Mulțumesc, mă descurc. A plecat. Azi, orice dialog pare suspect, orice încercare e calificată drept hărțuire sau profitor.

Nu toate femeile sunt așa…

Sigur că nu, dar multe sunt. M-am săturat de refuzuri și priviri reci. Dacă vrea cineva să mă cunoască, să o spună ea direct. Eu nu mai insist.

De ce m-am gândit la ce-a spus

Viorel și-a băut liniștit vinarsul și m-a privit:

Nu spun că femeile sunt toate la fel. Sunt și bune. Dar să le găsești e ca și cum ai căuta acul în carul cu fân. Și miza e mare: bani, nervi, ani din viață.

S-a ridicat:

Am 51 de ani. Am serviciu bun, locuința mea, mașina mea, destui prieteni și hobby-uri. Sunt fericit așa. De ce să risc acest echilibru pentru o relație care, foarte posibil, se poate termina rău?

Am plecat acasă și m-am pus pe gânduri.

Am 49 de ani, sunt căsătorit de 23 și la noi acasă e totul bine. Dar dacă aș fi singur aș face ca Viorel?

Probabil că da.

Mă întreb: e corect ce face el, că alege să stea singur de frica pierderilor, sau se ascunde de viață? Oare despărțirile lasă întotdeauna bărbatul pe minus, sau e doar o scuză?

Justifică vârsta să refuzi relații pe motiv că riști prea mult, sau e frică?

Oare chiar nu susțin femeile visurile bărbaților, sau pur și simplu nu găsim persoana potrivită?

Viața ne arată că uneori e mai bine să fii singur decât într-o relație care îți usucă sufletul și te goleşte financiar. E sănătos să-ți cunoști limitele și să nu te arunci orbește în compromisuri doar de dragul de a nu fi singur. Dar să nu uităm totuși, omul e făcut pentru a descoperi și a iubi de adevărată bucurie ai parte când găsești echilibrul potrivit cu cineva care te respectă și te înțelege. Dacă nu ai întâlnit acea persoană, nu ai pierdut nimic rămânând fidel propriei tale fericiri.

Rate article
Add a comment

;-) :| :x :twisted: :smile: :shock: :sad: :roll: :razz: :oops: :o :mrgreen: :lol: :idea: :grin: :evil: :cry: :cool: :arrow: :???: :?: :!:

18 − 1 =

„Vecinul meu (51 de ani) trăiește singur de 12 ani. Ieri l-am întrebat — de ce nu îți cauți o parteneră? Mi-a explicat 6 motive. Am înțeles de ce are dreptate”
Rușine mare, la toți vecinii grădinile sunt deja curățate, numai la noi parcă ar fi un ghimpe în ochi. Am face-o și noi, dar pe mine m-a prins artrita, iar pe mama o doare rău de spate.