Soțul meu a ajuns aseară acasă de la serviciu și părea destul de schimbat. M-am uitat la el și l-am întrebat despre nunta la care fuseserăm invitați, iar el a evitat privirea. Mi-a spus scurt că va merge singur la nuntă.
Și eu? am întrebat, uluită.
El mi-a spus: Dragă, în ianuarie am primit salariul la fix, abia ne ajung banii. O să merg eu singur la nuntă. Tu vei rămâne acasă, ai grijă de copil. Nu se întâmplă nimic rău. O să fiu plecat trei zile, trebuie să stau la hotel, să mănânc ceva, să iau cadou pentru mire și mireasă.
Suntem o familie tânără. Locuim într-un apartament cu o cameră în Chișinău, apartament dăruit de soacra mea. Eu sunt în concediul de creștere a copilului. Fiica mea, Doinița, are aproape doi ani. Nu mă grăbesc să mă întorc la muncă, nu am cu cine să o las. Socrii ne-au ajutat cu apartamentul, și le mulțumim pentru asta.
Mama mea, Valentina, se ocupă de ea, muncește și face tot felul de activități suplimentare. Mi-a zis direct: Dacă vreodată ai nevoie urgentă să mergi la muncă, vin repede să stau cu Doinița. Dar să-mi iau o rochie nouă, să mă vopsesc, nici să nu mă gândesc nu va sta cu nepoata dacă e pentru distracție.
Îi cunosc bine firea mamei mele. În fiecare an pleacă la București sau în Grecia, iar weekendurile și le petrece la salon de înfrumusețare și masaj.
Nu am avut probleme mari în familia noastră. Când soțul meu, Marius, e acasă, am timp să mă ocup de treburile mele. De fapt, nu e prea încântat să mă lase să ies prin oraș, dar mă lasă rareori și pentru puțin timp.
Apoi a sosit invitația la nuntă.
Fratele mai mic al soțului meu, Vasile, se căsătorește. Trebuia să facem o călătorie de trei zile la Iași. Am mers la mama, rugând-o să stea cu Doinița. E totuși nuntă, un eveniment important. Trei zile doar. Fiica mea e cuminte, nu plânge, nu se agită.
Mama a refuzat de câteva ori, apoi cu un oftat a luat trei zile libere de la serviciu. Eram fericită după aproape doi ani acasă cu copilul, m-am gândit să mă relaxez măcar la nuntă.
Dar visele s-au năruit când soțul mi-a zis ce are de gând.
Pentru mine, era o ocazie deosebită. Am alăptat copilul un an și n-am ieșit niciunde. Nimeni nu voia să stea cu Doinița. Între timp, soțul mai mergea la diferite evenimente de la serviciu, pleca în delegații.
Nici nu-l cunosc prea bine pe fratele lui, l-am văzut pe logodnica lui, Livia, doar în poze.
Am fost tare supărată. Soțul meu nu m-a înțeles. Pentru el, totul era în regulă.
Dragă, mama ta nu e prea încântată să stea cu Doinița. Las-o să se odihnească, iar tu rămâi acasă. De ce să o chinui dacă nu e dispusă? Și nici nu cunoști familia mea așa de bine. Ce rost are să mergi? Tu ai grijă de copil, eu mă duc și revin.
Am decis într-un final că nu merge nimeni. Dar de ce să decidă el ce ar trebui să fac?
Cum credeți, cine are dreptate aici?
Eu cred că mama și soțul sunt cam egoiști. Sigur, bunica nu are obligația să stea cu nepoata, dar ar putea să se gândească și la fiica ei.
Nici soțul nu e mai înțelegător. Soția lui a stat doi ani acasă cu copilul și are nevoie de puțin timp pentru ea însăși.
Dacă o iubește cu adevărat, ar trebui să fie atent la nevoile ei…
Fata din povestea asta se simte tristă și singură. Ea depinde complet de soț. Nu are pe nimeni care să o ajute.
V-ar plăcea să aflați ce părere au și alții despre această situație. Sper ca fata să găsească o cale și să îi spună soțului ce simte, că are dreptul la o opinie.
Dragele mele, să nu uităm că suntem într-o țară liberă! Vă puteți spune părerea, nu vi se va întâmpla nimic. Nu e ca și cum soțul va cere divorț dacă soția impune o condiție. Și, dacă chiar se ajunge acolo, n-au fost sentimente adevărate. Trebuie să ne respectăm unii pe alții și să dăm bucurie celor de lângă noi.
