AM ÎNVĂȚAT SĂ TE LAS
Am murit acum aproape nouă ani. Nu vă scriu ca să vă spun cum e viața pe lumea cealaltă. Vă scriu numai ca să vă povestesc povestea mea. Povestea unei mari iubiri. Și vreau să vă spun că dragostea nu moare. Nici dincolo de moarte. Nici dacă vrea cineva cu tot dinadinsul să o stârpească, nici dacă însuși tu decizi că vrei să o lași în urmă. Dragostea nu piere. Niciodată
Ne-am cunoscut pe 31 decembrie. Aveam de gând să întâmpin Revelionul cu soția mea la niște prieteni vechi din Iași. Viața mea, înainte să apară ea, fusese atât de seacă, atât de lipsită de rost, încât des mă întrebam: Pentru ce trăiesc eu, de fapt? Munca? Da, îmi plăcea ce făceam, nu pot altfel zice. Familia? Mi-am dorit nespus de mult copii, dar nu a fost să fie. Acum, privind înapoi, știu că sensul vieții mele era să aștept această întâlnire. Nu vreau să vă descriu felul cum era. De fapt, nici nu aș putea, oricât aș încerca, ca să simțiți cu adevărat ce simțeam. Pentru că fiecare cuvânt, fiecare rând scris aici tremură de iubirea mea pentru ea. Pentru fiecare gene ce cădea tristă de pe ochii ei, pentru orice lacrimă i-aș fi dat totul.
Așadar, era 31 decembrie. De cum am văzut-o, am știut că s-a sfârșit cu liniștea mea. Dacă ar fi venit singură, nu m-aș fi rușinat de soția mea și aș fi găsit orice prilej să vorbesc cu ea din prima clipă. Dar nu sosise singură. Alături de ea era cel mai bun prieten al meu. Nu se cunoșteau decât de câteva săptămâni, dar deja auzisem destule despre ea de la el. Și iată că o vedeam pentru întâia dată. La miezul nopții, după urări și toasturi, m-am retras la fereastră. Geamul aburit de suflarea mea, am scris: TE IUBESC. Am făcut un pas în spate și scrisul a dispărut încet-încet înaintea ochilor mei. Apoi, au urmat din nou mese, discuții, veselie.
M-am întors la fereastră după o oră. Am suflat din nou pe sticlă și am văzut: A TA. Atunci mi-au tremurat picioarele, parcă mi s-ar fi oprit suflarea pentru câteva clipe Dragostea nimerește omul o singură dată. Și când vine, simți cu toată ființa ta. Tot ce trăisem înainte de acea seară era doar umbră, vis amețit. Există o sumedenie de cuvinte pentru această stare, dar pentru mine viața adevărată a început în acel Revelion, fiindcă am văzut, am înțeles din privirea ei era și pentru ea prima zi a adevăratei vieți.
Pe doi ianuarie, ne-am mutat împreună într-o cameră la Hotel Unirea, visând să ne găsim căminul nostru mic și liniștit. În fiecare zi am făcut obicei să ne lăsăm mesaje pe geamuri. Eu îi scriam: Ești visul meu. Ea răspundea: Să nu te trezești niciodată! Dorințele cele mai tăinuite le ascundeam pe geamul hotelului, în mașină, la prieteni acasă. Am fost împreună exact două luni. După aceea, eu am plecat.
Acum, mă întorc la ea doar atunci când doarme. Mă așez lângă ea, îi simt mireasma părului, îi ating mâna. Nu pot să plâng, nu mă pricep. Dar sufletul îmi geme de durere. O durere ce nu-i trupească, ci adâncă, de necuprins. Toți acești opt ani, ea a întâmpinat Revelionul singură. Se așază la ferestră, își toarnă puțin vin spumant, oftează și plânge încet. Știu, totodată, că a păstrat obiceiul să-mi scrie zilnic pe geam. Dar nu pot să-i citesc vorbele, fiindcă respirația mea nu mai aburește sticla.
Dar Revelionul trecut a fost altfel. Nu vreau să vă dezvălui tainele vieții de dincolo, însă am primit dreptul la o dorință. Am vrut atât de mult să-i văd ultima scriere pe geam. Atunci, când a adormit, m-am așezat îndelung lângă ea, i-am mângâiat părul, i-am sărutat mâinile Și apoi m-am apropiat de fereastră. Știam că acum voi reuși, că pot să văd ultima ei scrisoare către mine și chiar am văzut-o. Doar un singur cuvânt a scris: ELIBEREAZĂ.
Anul acesta va fi ultimul Revelion pe care ea îl petrece în singurătate. Mi s-a dat dreptul la această ultimă dorință, cu promisiunea că niciodată nu voi mai putea veni lângă ea, nici măcar în vis. În acea noapte, când limbile ceasului vor lovi miezul nopții, când peste tot lumea va râde, se vor ura și se vor îmbrățișa, când întregul Univers va amuți în așteptarea primei clipe a Anului Nou, ea își va turna vin spumant în pahar, se va apropia de geam și acolo va vedea un cuvânt: TE LAS.
