Cred că dacă cineva mi-ar fi povestit această întâmplare, n-aș fi crezut-o din primul moment. Dar s-a întâmplat chiar fratelui meu și soției lui. Ei se întorceau acasă după ce sărbătoriseră ziua bunicului nostru la sat. Era destul de devreme, în jur de ora șapte seara. Mergând pe drumul dintre Chișinău și Ungheni, au văzut pe marginea șoselei o tânără care încerca să oprească mașinile, făcând semne disperate din mâini.
Soția fratelui meu, Ecaterina, i-a spus să nu oprească, considerând că era riscant, dar fratele meu, Ion, a încetinit ca să vadă ce se petrece. Chipul fetei era brăzdat de zgârieturi și vânătăi.
Cu ochii în lacrimi, fata le-a povestit că ea și familia ei avuseseră un accident grav. Mașina lor ieșise de pe drum și se rostogolise într-o râpă. Spunea că soțul ei murise pe loc, dar copilul era încă în viață și îl implora pe fratele meu să îl salveze. Le-a arătat unde s-a produs tragedia.
Ion a coborât imediat, i-a spus tinerei să rămână cu Ecaterina, și s-a grăbit spre locul indicat. Acolo a găsit într-adevăr mașina avariată. Fără să stea prea mult pe gânduri, s-a strecurat repede și a luat copilul, un băiețel de aproximativ șase ani, din bancheta din spate.
Când s-a întors la mașina lui, tânăra dispăruse. A întrebat-o pe Ecaterina unde este fata, dar aceasta doar a ridicat din umeri și a spus că fata a plecat după Ion. Ion s-a întors la accident să o caute, și atunci, pentru prima dată, a observat că pe scaunele din față erau doi adulți: un bărbat la volan și o femeie lângă el. Amândoi erau morți.
Cum a putut, deci, tânăra să ceară ajutor pe drum? Fratele meu spune că atunci l-a trecut un fior rece pe șira spinării. Băiețelul salvat locuiește acum la ei acasă; Ion și Ecaterina l-au înfiat. Fratele meu crede cu tărie că o fantomă i-a cerut ajutorul.
