Acum șase luni, soțul Evelinei a părăsit-o, iar eu am încercat mereu să fiu alături de ea în acea perioadă grea. Totuși, în ultima lună, am observat că s-a distanțat, evitând orice discuție cu mine, de parcă nu mai voia să audă vreun cuvânt din partea mea. Îngrijorată, am decis să trec pe la ea, să văd ce se întâmplă cu adevărat.
Când am ajuns, Evelina m-a întâmpinat fără tragere de inimă, cu privirea pierdută și chipul posomorât. Se ocupa de ceva în bucătărie, tăind legume pentru o ciorbă. Am încercat să sparg gheața, spunându-i cât de bine miroase în casă, dar răspunsul ei a fost scurt. A dat să plece rapid înapoi la aragaz, spunând că i se poate arde mâncarea.
Stăteam singură în sufragerie când am primit un telefon de la soțul meu, Costel, care mi-a spus că o să rămână iar până târziu la birou. Nu era prima dată când se întâmpla asta, ba chiar devenise o obișnuință în ultima vreme. Interesant era că fix din perioada aceea, Evelina încetase să-mi mai povestească ce se întâmplă cu ea, deși până atunci îmi spunea orice lucru, oricât de intim.
Chiar atunci, când încă mă gândeam la conversația cu soțul, a început să sune telefonul Evelinei, care se afla lângă mine pe canapea. Pe afișaj, am văzut, cu uimire, numele lui Costel. Fără să ezit, am răspuns, reacționând pur instinctiv. Vocea lui Costel, caldă, plină de dor, a întrebat de Evelina, spunându-i că abia așteaptă să ajungă la ea, că îi e tare dor.
În momentul acela, am simțit realitatea izbindu-mă ca o palmă rece: prietena mea cea mai bună, Evelina, avea o relație cu soțul meu pe la spatele meu. Copleșită de durere și șoc, am ieșit fără un cuvânt de la ea din casă, cu pașii împovărați de o rușine amară. Și totuși, în mijlocul acelei furtuni sufletești, am simțit o ușurare ciudată: nu mai trebuia să suport un soț leneș, care abia dacă lucra, care nu aducea niciun ban în casă și se baza mereu pe mine pentru orice leu.
După un timp, m-am apucat să urmăresc, curioasă, cât de mult avea să reziste Costel lângă Evelina. Surprinzător, au stat împreună șase luni, până când și ea l-a dat afară. Crezând că am să-l primesc din nou, a încercat să revină, dar eu l-am dat afară definitiv. Acum, trăiesc liniștită, duc o viață bună, liberă de povara acelei relații toxice și fără să mai pierd nopți plângând după cineva care nu m-a meritat niciodată.
Când am fost în vizită la prietena mea Alina, soțul meu a sunat-o pe neașteptate. Am răspuns și am auzit ceva de necrezut. Povestea relației noastre, ultimele încercări ale Alinei și un sfârșit total neașteptat
