Ah, această bunica… s-a măritat și și-a supărat copiii!
În weekend, Elena, ca de obicei, a venit la mama ei. Mama are 78 de ani și locuiește singură de mult timp.
În două zile, fata reușea să facă curățenie în casă, să spele rufele de mână deoarece nici mașină automată, nici apă curentă nu erau. Vara, mai avea și grijă de grădină.
De ce nu te muți la mine? Ar fi mai ușor, niciun pic de odihnă nu ai, biata de tine, îi spunea mama.
Mamă, am serviciu acolo, fiica, nepoatele… îi răspundea Elena cu oftat.
S-a întors Ștefan. A dat jos scândurile de la ferestrele casei. Cam cinci ani a stat pustie casa, după moartea Vasilicăi. Zice că a umblat cât a fost tânăr peste tot, acum vrea să își petreacă bătrânețea aici. Te-a întrebat de tine. O să vină, cred, să te vadă, i-a povestit mama.
Ștefan… Ștefănel. El a fost dragostea ei din liceu și ea îl iubea, dar el nu îi dădea atenție. În clasa a doisprezecea, Elena a făcut un gest nebunesc: a aruncat găleata în fântână și a alergat la Ștefănel să-l roage să o scoată, că altfel o ceartă mama.
Ștefănel a luat prăjina și s-a dus. S-a chinuit jumătate de oră la fântâna înghețată, dar a scos găleata.
Crezi că va funcționa legenda? a râs el la plecare.
Cui îi scoți găleata, aceluia îi va fi sortit să-i fii, așa era vorba între fetele din sat.
Ștefan avea dreptate. Nu a mers legenda.
A plecat la oraș. A terminat facultatea, a schimbat multe locuri de muncă, a umblat prin toată țara. A fost căsătorit și a divorțat… și iată că s-a întors.
Elena după liceu a urmat tehnicum economic în orașul din apropiere de sat. Lucrează și azi ca contabilă. S-a măritat, a născut o fiică, Victoria. Acum opt ani, Elena a rămas văduvă.
Ștefan a venit seara. S-a schimbat, firesc, a îmbătrânit, a albit.
Tu tot frumoasă ai rămas, i-a zis și a îmbrățișat-o pe Elena.
Hai, că și tu ai învățat să minți! La fel ca tine, și eu am trecut de cincizeci, m-am schimbat, am îmbătrânit ca toți, l-a întrerupt Elena.
Apoi au stat în foișor. Au băut puțină vișinată de casă pentru întâlnire și au vorbit, au vorbit…
Ștefan i-a povestit că cu soțiile au fost două s-a despărțit amiabil. Nu a supărat-o pe niciuna. Fiecărei i-a lăsat apartamentul și toate bunurile.
Are un fiu matur din prima căsnicie. Acesta a plecat cu mama lui la muncă în Germania. Soția era din nemții basarabeni, deportați în Siberia înainte de război.
A doua soție a cerut ea divorțul, s-a îndrăgostit de altul mai tânăr. Ștefan n-a încercat să o oprească. Nu au avut copii.
Ștefan este pensionar pe vechime din muncile grele. Plănuiește să strângă o echipă de oameni din sat și să construiască case, să facă renovări, să ridice anexe și să repare. Cerere există, are și capital inițial.
Dar tot despre mine vorbesc! Tu cum ești? Am auzit că ai rămas singură, se interesă Ștefan.
Și Elena, spre surprinderea ei, i-a povestit tot. Probabil era momentul, sau poate și vișinata a ajutat.
Nu sunt singură, Ștefane. Familia mea e mare. În familia asta, eu trăiesc… ca o slugă, a început Elena.
Fiica mea, după liceu, nu a vrut să mai învețe. S-a măritat repede. L-a adus pe ginere la noi. Apartamentul are trei camere, e destul spațiu. A născut nepoata Anastasia.
Și, cumva, toate treburile s-au transformat în obligația mea. Fiica depresie și copil mic.
Soțul meu era omul de aur, mă ajuta și nu se plângea de sănătate. Dar, într-o dimineață, nu s-a mai trezit. A fost un șoc pentru mine! Dar nu am avut timp să mă jelesc.
Lucram și țineam casa. Cheltuielile au crescut. Ginerele câștiga puțin. Toți banii mei i-am pus în bugetul familiei. Am sperat că nepoata va crește, fiica o va da la grădiniță și va merge la muncă, va fi mai ușor, dar… Când Anastasia avea patru ani, fiica a născut a doua nepoată, Mihaela.
Cea mare e la școală, cea mică are cinci ani. Fiica e tot acasă.
Dimineața pregătesc mic-dejunul ginerele și copiilor, o pregătesc pe Anastasia de școală. Mihaela stă acasă cu mama… sau mai bine spus, se joacă singură sau se uită la desene. E o fată liniștită, iar mama ei doarme până la prânz.
Eu o duc pe Anastasia la școală și mă duc la muncă. Seara fac mâncare pentru ziua următoare, mă ocup de nepoate, spăl, fac curat, tot trebuie.
Am încercat să-i spun fiicei că nu mai sunt tânără, ar trebui să înceapă să facă și ea ceva în casă. Degeaba. Ea obosește cu copiii.
Ginerele e mulțumit. Soacră-sa muncește, sunt bani de cheltuială, lui nu-i trebuie să se agite. Și avem legume de la sat.
Ar ajuta ginerele la grădină, dar necazul e că nu avem mașină. Asta l-am văzut cum sugerează să-i dau bani de mașină. Știu că am ceva economii, dar îmi este frică să dau tot și să rămân fără nimic. Oricum nu ajung banii pentru o mașină.
M-am săturat. Știu că e din vina mea. Am crescut o fiică leneșă și fără rușine. Înțeleg tot, dar nu știu cum să ies din acest cerc?
Da, ce poveste… Nu plânge, Elena, o să găsim o soluție. Hai să mergem, e deja dimineață, a spus Ștefan și a plecat.
Duminică seara, Ștefan a dus-o cu mașina la oraș. Elena era bucuroasă de câte provizii a adus din sat. Ștefan a ajutat să ducă în casă sacii și valizele.
Când a plecat, fiica a întrebat:
De unde ai agățat acest moș?
Elena i-a explicat că e un fost coleg de liceu și a început să aranjeze legumele.
După două săptămâni, fostul coleg a venit cât era ziua și a început să adune lucrurile pregătite de Elena. Din cameră au ieșit somnoroși ginerele și fiica.
Ce se întâmplă? Ce-i asta? au întrebat amândoi.
Plec de la voi, mă mărit. Mă duc în satul natal, să-mi trăiesc viața cu Ștefan, le-a răspuns Elena.
Pe bătrâneți te-ai dus cu capul! Se mărită! Mireasă, fără loc! Dar tu, femeie nebună, ai făcut mâncarea de prânz? Nepoatele tale, să știi, se vor flămânzi curând, s-a revoltat fiica, Victoria.
De acum, tu o să-ți hrănești fetele și soțul. Zece ani am trăit pentru voi, acum vreau să trăiesc și pentru mine. Dragă fiică, o să trebuiască să muncești puțin tu însăți, i-a spus Elena.
Trădătoareo, îți interzic să te vezi cu nepoatele, a țipat Victoria.
Nici nu plănuiesc să mă văd cu ele prea curând, am multe de făcut. În plus, în toți anii aceștia le-am văzut mult mai des decât tine, și a ieșit Elena.
În mașină, a plâns.
Poate ar fi fost mai bine să-i spun din timp că plec, a zis ea lui Ștefan.
Ai fi auzit același lucru, doar că mai lung și mai urât. Trebuie să rupi dintr-o dată. S-au lipit prea tare de tine, altfel nu mergea i-a răspuns Ștefan.
Elena a făcut casă de om pentru Ștefan. El i-a instalat toaletă caldă și cabină de duș. Adevărat, apa trebuie adusă și pusă în rezervor mare, iar fosa trebuie golită de două ori pe lună, dar astea sunt detalii.
Pe Elena au invitat-o la școală să fie administrator. A acceptat. Salariul, clar, e mai mic, dar e mai liniște. Ștefan conduce echipa și construiește. Comenzi sunt tot anul. Ei sunt fericiți, trăiesc liniștiți și înțelegători.
Cam la o lună, ginerele a adus nepoatele în weekend. Anastasia i-a spus bunicii că mama și tata se ceartă. Tata face supa singur, dar nu știe mai mult. Mama vrea să muncească, dar încă se gândește unde să se angajeze.
Duminică, ginerele a vrut să lase pe cea mică la sat cu bunica, dar Elena n-a vrut:
Noi muncim, și Ștefan, și eu. Copiii trebuie să stea cu părinții. Puteți veni la bunici, dar să creșteți copiii, e treaba voastră. I-ați făcut pentru voi, nu pentru mine.
Ginerele și fiica s-au supărat, dar peste o săptămână nepoatele iarăși au fost la bunica.
Doar pe weekend, a zis ginerele și a rămas și el, că i-a fost dor de mâncărurile soacrei.
Asta-i povestea.
Un om poate crede că mama a fost dură cu fiica.
Altul va zice că a fost drept.
Câte capete, atâtea păreri.
Scriu aici ca să nu uit: mi-am dat seama că nu e greșit să pui punct și să începi din nou. Viața nu e doar pentru a-i servi pe alții; este și pentru tine. Am ales să trăiesc, chiar dacă a trebuit să las pe alții să învețe singuri ce înseamnă responsabilitate.
