24 februarie
Bunico, pot să stau o vreme la tine? spuse printre lacrimi Ana. Nu mai pot locui cu el.
Desigur, stai cât vrei, scumpa mea i-a răspuns calm și cald Paraschiva Petrescu, îmbrățișând-o pe nepoata ei. Iar te-a supărat, nu-i așa?
Da, mă supără rău oftă Ana. Mama nu mă lasă să plec, că zice că nu vrea să se certe cu socrii mei. Dar mie mi-a ajuns. Nu mai am răbdare.
Pe Nora, mama Anei, Paraschiva niciodată n-a prea avut-o la suflet. Femeie rece și calculată, mereu pusă pe avantaje și imagine, niciodată pe sentimente mai ales ale altora. Pe Ana a măritat-o cu Paul doar pentru că tatăl lui Paul era director la Consiliul Județean.
Dar Paul te bate? a întrebat-o direct Paraschiva.
Da, mă bate a izbucnit Ana în plâns.
Și știau mama-ta și tata-tu? s-a uitat Paraschiva atent la Ana.
Da, știu şuieră printre sughițuri Ana.
Știu și tot nu te lasă? s-a mirat bunica.
Da dădu din cap Ana. Zic că dacă plec de la el o să le fie rușine de lume. Și că e vina mea, că trebuie să fiu mai docilă. Dar cum să fiu așa, dacă el e rău și crud? Nu mai pot, bunico.
Dacă nu mai poți, nu mai sta îi mângâie Paraschiva părul. Rămâi la mine, de vorbit cu mama-ta și cu tata, mă ocup eu.
Ce ai făcut, ai lăsat bărbatul?! a izbucnit Nora când Paraschiva a sunat-o. Să vină acasă imediat!
Mai ușor cu urletele, Nora! a oprit-o Paraschiva. Ana nu se întoarce nicăieri.
Știi cât am cheltuit pe nuntă? începu Nora să-i reproșeze. Familia lui e respectată, iar ea ne face de râs.
Tu ești cea care ne faci de rușine, Noi te tot suportăm! i-a aruncat Paraschiva. Ajunge, terminăm discuția asta.
Și-a închis telefonul, iar Nora, turbată, și-a aruncat mobilul de perete și a suduit o evanghelie la adresa soacrei.
În câteva minute, Paraschiva l-a sunat și pe fiul ei:
Știai că vagabondul ăsta o bate pe Ana? l-a întrebat pe Mircea, fiul ei.
Păi am auzit, dar nu pot să bag mâna-n foc, poate exagerează Ana
Ești sănătos la cap?! și-a ridicat glasul Paraschiva. Fiica ta e bătută de bărbat, iar tu pufnești pe nas?
Dar ce vrei să fac? El e bărbatul ei, eu ce pot face?
Să-i dai una zdravănă ăluia! a urlat Paraschiva. Să țină minte, că Ana nu-i orfană și are cine-i ține partea!
Nu te băga, se descurcă ei! a oftat Mircea.
Sunteți de vânzare pentru un trai mai bun! a rostit Paraschiva cu amărăciune.
Două zile mai târziu a venit toată delegația: Paul, părinții Anei, și Nora, morocănoasă. Încă de la ușă și-a început gogoșile:
Ana trebuie să revină acasă la Paul!
Ana nu trebuie nimănui! i-a întâmpinat Paraschiva. Nu vă mai recunosc. Copila voastră v-a devenit străină!
Din cauza influenței tale rele! s-a năpustit Nora asupra soacrei. Eu nu m-am măritat ca să-mi stric relația cu domnul director Barbu pentru mofturile Anei!
Poate domnul Barbu ar face bine să își educe băiatul să nu dea în femei a privit, sfredelitor, Paraschiva către Paul.
Paul a lăsat capul in jos. Nora a sărit în apărarea ginerelui:
N-a dat așa tare! Dragostea cu scandal e ca pita caldă, așa se lecuiește tineretul.
Mircea, tu așa crezi? s-a uitat Paraschiva la fiul ei.
Mamă, să-i lăsăm, se descurcă, doar Ana are și ea fire prea sensibilă, trebuie să se schimbe.
Paraschiva i-a tras un dos de palmă apăsat fiului și două palme celorlalți. Toți trei muți, iar ea a explicat:
Că vă iubesc, de-aia! Așa-mi arăt eu dragostea! Nu vă place? V-ați supărat? Poate aveți și voi firea prea sensibilă. Plecați acasă și schimbați-vă firea, ați înțeles?
I-a scos afară din apartament:
Na, luați-l și pe Paul cu voi! Și transmite-i lu Barbu să-și crească copilul, nu să-l dea exemplu prost la lume. Nora, dacă vrei să ajungi nevasta lui Paul, ia, mărită-te tu cu el!
Piciorul meu nu mai calcă pe-aici! a urlat Nora când cobora scările.
Ce bine! i-a strigat Paraschiva. Ca noră ai fost slabă, ca mamă, și mai slabă.
A închis ușa și i-a zâmbit Anei, care abia îndrăznise să iasă din cameră.
Vezi, Ană, să-ți înveți drepturile, că în viață o să ai de-a face numai cu d-ăștia care-ți vor răul. Nu te pune pe tine pe ultimul loc, că nimeni n-o să-ți mulțumească oricum.
Să-ți convingi mama nebună să nu se mai bage în viața noastră! îi spunea Nora seara lui Mircea, urlând la el. Ce o să zică lumea? Căsătoria Anei e biletul nostru spre boierime, iar dacă divorțează, s-a zis cu orice șansă!
Dar de ce ții așa de mult să intri între aleși, Noră? a întrebat Mircea oftând. Ție ce-ți lipsește?
Da! Bani, statut, poziție! Vreau să nu mai fiu nimeni, să mă invidieze toți!
Mircea a oftat, deja îi țiuiau urechile. Nu suporta conflictele, prefera să tacă decât să spună ce simțea. A doua zi a mers la maică-sa.
Nici să nu-mi ceri! Paraschiva l-a întâmpinat cu mâinile în șolduri.
Nici nu voiam i-a răspuns Mircea liniștit.
Atunci ce cauți aici?
Pot să stau și eu la tine o vreme? M-am săturat de scandaluri. Nu mai pot.
Așa-ți trebuie i-a zis Paraschiva. Dacă nu știi să te impui, toată viața o să-ți suie lumea în cap.
Mircea a încuviințat tăcut. Ana s-a așezat lângă el și și-a sprijinit capul pe umărul lui. Ea știa prea bine cum mama dominase mereu pe tatăl ei, iar acesta, băiat blajin, nu știa să spună nu.
Bine că Ana nu a stat să îndure la nesfârșit a zis Paraschiva, uitându-se cu drag la nepoata ei. Fiecare suntem responsabili pentru fericirea noastră și calitatea vieții vine din alegerile noastre. Priceput-ați, dragilor?
Ana și Mircea au dat din cap. Paraschiva a clătinat amuzată din cap:
Mai am de lucru cu voi, încă sunteți copii!
În aceeași zi, Mircea și-a strâns bagajele și i-a spus Norei că pleacă. Isteria ei n-a mirat pe nimeni: țipete, farfurii sparte, tot tacâmul.
Paul a început să-i telefoneze Anei zilnic. La început ruga, apoi ordona, la final amenința. Ana rămânea pe poziții. Nu dorea să-și mai schimbe viitorul, începea să-și facă alte planuri.
După o săptămână, la ușă bătu chiar Gheorghe Barbu, tatăl lui Paul:
Ce-i cu voi toți, ați luat-o razna? Una fuge de bărbat, altul de nevastă! Vedeți că ne râde lumea! Ana, hai acasă. Doamnă Paraschiva, terminați să susțineți prostiile astea!
Nici Ana, nici Mircea nu apucară să zică ceva, că Paraschiva, cu mâinile-n șolduri, i-a răspuns tăios:
Dar tu cine ești să-mi zici mie cum să-mi croiesc viața? Mai bine educă-l tu pe băiatul tău!
Am vorbit deja cu el. Zice că nu mai face! s-a îmblânzit Gheorghe Barbu.
Era cazul să fi vorbit demult! i-a răspuns Paraschiva.
Ce rost are să stricăm viața fetei? Paul chiar o iubește, o să se îndrepte. Nu încurcați și nu ne faceți de râs, să nu mă oblig să spun lumii că Paul n-a avut încotro și a părăsit-o pe Ana, că nu-i femeie la casa omului!
Gheorghe, nu mă amenința replică Paraschiva calm. Că pot și eu să spun, de exemplu, că la școală erai cel mai mare poznaș, și dacă vrei, povestesc și altceva mai picant. Vezi cine iese mai șifonat în oraș: băiatul tău ca bărbat slab sau tu că aveai obiceiuri copilărești?
Gheorghe se înălbi de spaimă:
Nu spuneți, vă rog!
Paraschiva i-a fost învățătoare în clasele mici lumea ar fi crezut-o, de-ar fi inventat și povești.
Nu știu, Gheorghe, totul ține de cum te porți de-acum.
Gheorghe s-a simţit pentru o clipă iar copil pe holurile școlii. S-a îndreptat și, naiv sau nu, a zis:
Am înțeles.
Bravo! s-a luminat Paraschiva. Să-mi iei două locuri la tratament, mie și Anei, să ne refacem sufletul, și atât ți-o spun: public să zici că Ana a plecat să aibă grijă de bunică-sa.
Gheorghe a meditat un pic. Indiferent de statut, Paraschiva era tot prima lui învățătoare. N-a reușit niciodată să o domine, pentru că știa cu cine are de-a face.
Bine, e în regulă a acceptat Gheorghe. Iertați-mă și pe mine, și pe găgăuță, n-am știut să-l cresc.
Atunci du-te și îl mai educă a chicotit Paraschiva. Să știi, Gheorghe, să trăiești după suflet, nu după gurile lumii. Că dacă e dreptate, nu te vorbește nimeni de rău.
Gheorghe a dat din cap și-a plecat. A cumpărat biletul la sanatoriu. Respectul față de Paraschiva nu i s-a schimbat nici acum. Ana îi era simpatică și chiar îi părea rău de tot ce s-a întâmplat.
Divorțul Anei și al lui Paul s-a produs după un an, departe de ochii tuturor. Între timp, fiecare avea pe altcineva, totul s-a derulat civilizat. Ana s-a recăsătorit și și-a făcut o familie cu doi copii frumoși, având-o pe bunica Paraschiva mereu lângă ea.
Iar Mircea nu a divorțat de Nora, cu toate că trăia de vreme bună tot la mama lui.
Am învățat că, în viață, trebuie să-ți aperi drepturile și liniștea nu pentru ceilalți, ci pentru tine însuți. Altfel rămâi veșnic prins în așteptările și presiunile altora, uitând să-ți trăiești viața pe care ți-o dorești.
