Jurnalul meu, azi mă apasă gândurile ca niciodată.
Mătușa mea dragă, Liliana, s-a măritat mai mult de nevoie decât din dorință. Presiunile veneau din toate părțile: surorile mai mari o cicăleau, părinții nu-i dădeau pace. Argumentele lor păreau bătute-n cuie:
Oricât ar alerga iapa pe câmp, tot la jug ajunge… Sau, Lili, vrei să stai până-ți albește cosița și să rămâi fată bătrână? La noi în neam nu se poartă singurătatea! Cine-o să-ți dea un pahar cu apă la bătrânețe?…
Liliana, după ce își văzuse tatăl veșnic beat și spărgându-și banii la crâșmă, s-a jurat din copilărie să nu se mărite niciodată. Vroia să se dedice muncii, să-și facă o carieră. Însă la aniversarea de 28 de ani, după ce-a primit atâtea urări cu subînțeles, s-a lăsat convinsă: a decis să-și întemeieze familie.
Mirele, Gelu, a apărut rapid. Probabil că și el fusese pregătit de rude încă de mult. După două săptămâni de când se cunoscuseră, i-a cerut Lilianei mâna. Ea a acceptat resemnată, gândindu-se: Poate cu timpul îl voi iubi.
Gelu avea treizeci și trei de ani, un bărbat deja format, încăpățânat și cu idei foarte fixe. S-au căsătorit în grabă mare. Țin minte clar toastul nașului: “Dacă-i drag, la cununie, dacă nu-i drag, la tata să rămâie!” Ajungând peste ani, Liliana a dat dreptate acestei înțelepciuni populare.
Au venit peste ei zilele gri ale traiului în doi. După o lună de conviețuire, Liliana voia să divorțeze. Nimic nu-i mai făcea plăcere, dezamăgirea o apăsa cu totul. Soțul s-a dovedit a fi țâfnos, certăreț și de neclintit. La fel era și Liliana. Un proverb românesc li s-ar potrivi: Când se întâlnește secera cu piatra….
După un an, a sosit pe lume fiul lor, Radu. Liliana s-a scufundat în grija maternității, nici nu-l mai vedea pe Gelu. Îi întindea patul pe canapea sub pretextul că e prea obosită și nu se poate odihni lângă el.
Vara, Liliana a mers cu Radu la părinți, la țară. Plângând, i s-a destăinuit mamei:
Mamă, vreau să divorțez. Îl cresc singură pe Radu. Nu-i pentru mine viața asta de nevastă! Uneori simt că mi-ar fi mai bine să închid ochii și să mă urc pe o sanie la vale. Nu mă potrivesc cu nimic în căsnicia asta. Deja nu-l mai suport pe Gelu. De ce să mai lungesc chinul?
Mama i-a zis:
Mai stai la noi, poate ți s-o face dor de el. Dar să nu te apuci de divorț! Rabdă! Bărbat și femeie, ca făina și apa dacă le învârți, se leagă, dar dacă le desparți, nu mai sunt la fel.
Nici nu se aștepta Liliana să primească alt răspuns de la mama, dar îl simțea ca o povară grea pe inimă.
Nu pricepea de ce atâta răbdare. Radu vede cum sunt părinții lui, va crește și va pricepe că nu există iubire între ei. Ce să învețe dintr-o astfel de familie? Ce exemplu îi dă ea, ce model?
Mama, toată viața a tăcut și a răbdat. Tata bea crunt, veșnic zăcea pe sobă oftând, iar ea, de la cinci dimineața, era în picioare: mulgea vaca, pregătea mâncare pentru purcei, cosea fân, prășea cartofi, apoi mergea la CAP. Iarna, după ce hrănea animalele, încălzea soba, făcea masa, hrănea iepurii, abia apuca să se așeze un pic. În sat, munca nu se sfârșește niciodată…
Toate cele trei fete au fugit la oraș, să scape de viața frumoasă de la țară. A rămas cu părinții doar fratele lor, Sava, care avea mintea înapoiată. Asta nu putea pricepe Liliana: de ce, știind cum e soțul ei bețiv, a mai făcut mama încă un copil? Când o întreba, primea același răspuns liniștit: Taică-tu a vrut băiat, de fete era destule…
Părinții au avut grijă de Sava până la moarte. La scurt timp după ei, a murit și el, la 60 ani, neștiind și nevrând să se descurce singur.
După mai multe frământări, Liliana a decis să nu-și supere mama și s-a întors la Gelu. Doi ani mai târziu, s-a născut și Paul.
În adâncul sufletului, Liliana spera că apariția celui de-al doilea băiat va schimba ceva în familie. Dar aici s-a înșelat amarnic. Gelu nu-l suporta pe Paul: cică semăna leit cu bunicul lui, bețivul. Liliana își înghițea lacrimile, însă niciodată nu a regretat că are doi fii. Și-a zis: Toată dragostea o dau copiilor mei. Pentru Gelu nu mai am niciun strop.
Anii au trecut. Când Radu și Paul au ajuns adolescenți, au început problemele: băutură, țigări, cuvinte grele. Mai rău, s-au aliat cu tatăl împotriva Lilianei. Ea voia să-i vadă disciplinați și înțelegători, dar n-a fost chip.
Gelu a început să bea împreună cu fii. Familia se destrăma pe zi ce trece. Era perioada cea mai neagră din viața Lilianei nu mai putea controla nimic în casa cu trei bărbați.
S-a săturat și a plecat la părinți, care, desigur, au primit-o cu brațele deschise. Mama i-a zis cu amărăciune:
Lilio, arăți mai bătrână decât mine. Te-a frecat soarta rău de tot. Of, bărbații ăștia…
Liliana, la rându-i, îi făcea observație mamei pentru grija exagerată față de fratele Sava:
Mamă, lasă-l în pace cu atâtea răsfățuri! Fii severă, că altfel ți se urcă în cârcă!
Mama îl apăra:
Ce-ai, Lilio? Sava e tot sânge din sângele meu, n-ai cum să-l abandonezi! Am să-l port de grijă până la mormânt.
Liliana nu-l plăcea pe Sava, dar știa că nu e vina lui că s-a născut așa. Cum să iasă altfel copiii unui om beat tot timpul? Ea și surorile ei avuseseră noroc când s-au născut ele, tatăl încă nu ajunsese prizonierul sticlei.
Anul următor, Paul a venit la Liliana la țară și i-a spus că tatăl lui a murit de băutură. Liliana n-a vărsat nicio lacrimă, doar a oftat:
Tot acolo ducea. Trăim cât un cot, dar ni se pare cât un deget. Să se odihnească Gelu în pace…
Revenind în oraș și văzând că nici cu băieții nu se înțelege, Liliana și-a cumpărat din pensia ei o căsuță mică la marginea orașului, să poată avea bătrânețe liniștită. Radu și Paul au rămas la apartamentul vechi.
Între timp, Radu, fiul mai mare, s-a însurat. A venit pe lume un nepot, dar familia nu a ținut mult; după un an, Radu a divorțat. Paul a venit la mamă după ce el și fratele lui s-au certat crunt, pentru că Paul obișnuia să tragă la măsea iar Radu nu mai suporta. L-a bătut și l-a dat afară, așa că Paul a rămas la Liliana.
Anii s-au scurs…
Radu s-a recăsătorit. După încă cinci ani, a rămas din nou singur. Soția l-a părăsit. Radu a concluzionat:
M-am însurat, ca pe gheață m-am prăbușit.
Nici a treia oară nu i-a fost mai bine: dragoste și pasiune, dar soția a murit fulgerător la 40 de ani un cheag la inimă. Moartea, ca un fum, intră pe oriunde. Radu a suferit, apoi i-a spus Lilianei:
Gata, nu mă mai însor. M-am săturat de atâta zbucium. Mai bine rămân singur.
Liliana merge acum să-i facă ordine și să-i gătească.
Paul a rămas necăsătorit. Bea orice îi cade sub mână și uneori dispare de acasă cu zilele. Atunci Liliana, la cei 75 de ani ai ei, umblă prin mahala cu poza lui, întrebând pe toți:
N-ați văzut băiatul meu?
Vecinii știu deja scenariul pe de rost. După o lună-două, Paul apare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Liliana îl spală, îi curăță hainele, aruncă lenjeria tocită. Îl întreabă:
Unde-ai fost, măi băiete?
Paul bolborosește ceva. Lilianei îi ajunge să-l știe viu.
Toți, în afară de Liliana, știau că Paul își petrecea veselia la o femeie din sat, ce bea licori tari pentru doamne, cu mult peste bărbați. Îl primea oricând, iar povestea lor de dragoste era mereu amețitoare până apărea alt pețitor, și Paul era iar dat afară.
Liliana îl întreținea singură din pensia ei. În zadar încercase să-l bage la muncă. De îndată ce primea avansul, dispărea; bani și Paul, nu rămânea nimic.
Stând cu gândurile, Liliana își amintea mama, ce suferise la fel din cauza fratelui ei. Numai acum putea înțelege cu adevărat durerea și răbdarea unei mame. Totul se repeta. Sângele, oricât l-ai vrea scos din neam, nu poți.
Fericirea nu ajunge pentru toată lumea…
Cu ani în urmă, poate că viața s-ar fi cuvenit trăită altfel. Căsătoria pripită cu Gelu a fost, cu adevărat, doar o piesă ratată într-o piesă de teatru și nimic mai mult.
