Fratele meu mai mic, Dragoș, a decis de curând să se mute împreună cu soacra sa în Chișinău și eu încă nu pot pricepe de ce a luat această hotărâre…
Dragoș s-a căsătorit devreme, la doar 18 ani. Parcă voia să demonstreze tuturor cât de independent este. Fiind fratele mai mare, mereu am avut grijă de el. De când l-au adus acasă de la maternitate, copilăria mea s-a terminat brusc, iar grijile pentru el au devenit parte din viața mea. Pe măsură ce a crescut, și-a găsit jumătatea, iar apoi a decis să se mute, dar schimbările n-au adus prea mult bine pentru el.
Soția lui, Florica, o fată tânără de aici din oraș, are un temperament dominant și nu tocmai plăcut. Chiar de la prima întâlnire, familia noastră nu a simțit nicio simpatie pentru ea. Îi lipsește bunul simț, iar manierele lasă de dorit, iar la exterior nu ieșea cu nimic în evidență. Nici acum nu înțeleg cu adevărat ce a văzut Dragoș la ea. Au ales să locuiască într-un apartament mic, lângă părinții Floricăi, în sectorul Botanica. Socrul, domnul Vasile, e un om tăcut, mereu misterios, parcă trăiește cu gândurile în altă parte și răspunde cel mult cu o mișcare din cap. Soacra, tanti Marcela, este foarte autoritară, îi place să ia controlul, să spună tuturor ce au de făcut, iar familia trăiește după regulile ei. Nu trece zi în care să nu-l critice sau să nu-i facă morală lui Dragoș, iar Florica pare mereu nemulțumită, găsindu-i mereu ceva de reproșat.
Felul în care îl tratau pe Dragoș mă revolta profund. Am încercat de câteva ori să deschid discuția cu el, dar el mereu susținea că totul era bine, că Florica îl iubește și sunt fericiți cu viața lor comună. Totuși, de la o vreme, am început să observ cum personalitatea fratelui meu se schimbă. Dragoș a devenit tot mai introvertit, exact ca socrul lui rar mai spune ceva, răspunde doar din cap, aproape ca un om fără glas. Dar, în cele din urmă, răbdarea i s-a terminat; n-a mai rezistat în acea casă.
Într-o seară, fără să anunțe pe nimeni, și-a strâns hainele și a plecat fără să spună un cuvânt. Nu l-am mai văzut niciodată așa de dărâmat… Regretă acum, o spune deschis, că a făcut acest pas atât de devreme, că s-a aruncat cu capul înainte în căsătorie.
Fiecare om are o limită a răbdării, iar atunci când ajungi la capătul ei, singura soluție este să pleci în liniște dintr-un loc unde nu te mai simți bine.
