Sunetul enervant al soneriei a anunțat că cineva a venit. Ileana și-a dat șorțul jos, și-a șters palmele pe șolduri și s-a dus să deschidă ușa. În prag stătea fiica ei, împreună cu un tânăr. Femeia i-a primit în apartament.
Bună, mămico, a sărutat-o fiica ei pe obraz, Fă cunoștință, acesta e Mihai, el o să stea cu noi.
Bună ziua, a salutat Mihai.
Ea e mama, tanti Ileana.
Ileana Vasile, a corectat-o ea pe fiică.
Mami, ce avem la cină?
Piure de mazăre cu crenvurști.
Eu nu mănânc piure de mazăre, zise Mihai, descălțându-se și intrând direct în cameră.
Mamă, dar nu știi că Mihai nu mănâncă mazăre, i-a zis fiica, ochii mari de mirare.
Băiatul s-a aruncat comod pe canapea, aruncând rucsacul pe covor.
De fapt, asta e camera mea, a zis Ileana.
Hai, Mihai, să-ți arăt unde vom sta, a strigat Lorena.
Dar mie-mi place aici, bombăni el, ridicându-se totuși.
Mamă, gândește-te între timp cu ce poți să-l hrănești pe Mihai.
Nu prea știu, cred că au mai rămas vreo trei crenvurști în frigider, oftă Ileana.
E bine așa, cu muștar, ketchup și pâine, s-a băgat Mihai în vorbă.
Minunat, a mai putut să spună Ileana, mergând spre bucătărie. Dacă nu i-a adus până acum acasă pisici și cățeluși, acum aduce un băiat și trebuie să-l hrănesc!
Și-a pus piure, a mai luat două crenvurști, a împins spre ea farfuria cu salată și a început să mănânce cu poftă.
Mamă, de ce mănânci singură? a venit fiica în bucătărie.
Pentru că tocmai am ajuns de la serviciu și mi-e foame, a răspuns Ileana, mestecând. Cine vrea să mănânce, să-și pună singur sau să pregătească. Și am o întrebare: de ce va sta Mihai la noi?
Cum de ce? E soțul meu.
Ileana era cât pe ce să se înece.
Cum adică, soț?
Așa. Eu sunt adultă deja, m-am măritat. Am nouăsprezece ani, mama.
Nici măcar la nuntă nu m-ați invitat.
N-a fost vreo nuntă, doar am mers și ne-am căsătorit. Suntem soț și soție, locuim împreună, răspunse Lorena, uitându-se stânjenită la mama ce mesteca.
Felicitări, deci Dar fără nuntă?
Dacă ai bani pentru nuntă, dă-ni-i nouă, găsim la ce-i folosi.
Am înțeles, zise Ileana, continuându-și cina. Și de ce tocmai la noi vreți să stați?
Pentru că la Mihai în apartamentul cu o cameră stau deja patru persoane.
Adică nu v-ați gândit să închiriați?
De ce să închiriem dacă e camera mea, se miră Lorena.
Bun.
Ne dai ceva de mâncare?
Loredana, piure-ul e pe aragaz, crenvurștii în tigaie. Dacă nu ți-ajunge, mai e o jumătate de pungă în frigider. Luați, puneți-vă și mâncați.
Mamă, trebuie să pricepi: acum ai un GINERE, a accentuat Lorena.
Și? Să-mi pun ie și să joc hora de bucurie? Am venit de la muncă, sunt frântă, lăsați-mă cu ritualurile astea. Aveți mâini, descurcați-vă.
De asta și nu ești tu măritată!
Lorena s-a uitat furioasă la mamă și a trântit ușa camerei. Ileana a terminat de mâncat, a spălat vasele, a șters masa și s-a retras. S-a schimbat și a ieșit la sala de sport, așa cum făcea în serile când dorea timp doar pentru ea.
Pe la zece seara s-a întors acasă. Visând deja la un ceai fierbinte, a găsit bucătăria vraiște: cineva încercase să gătească, dar lăsase capacul de la oală rătăcit, piureul se uscase, ambalajul de la crenvurști era aruncat pe masă, pâinea rămasă s-a întărit. Tigaia era arsă, răzuită cu furculița, vase murdare în chiuvetă și o baltă dulce lipicioasă pe jos. În apartament mirosea a țigară.
Nu-mi vine să cred, Lorena n-a făcut niciodată așa ceva.
Ileana a intrat la fiică. Cei doi tineri beau vin și fumau.
Lorena, vino și fă ordine în bucătărie. Mâine cumperi o tigaie nouă, a zis mama și s-a retras în camera ei fără să închidă ușa.
Lorena a tâșnit după ea:
De ce să fac eu curat? Și de unde bani de tigaie nouă? Eu merg la facultate, nu lucrez. Ție ți-e milă de vase?
Loredana, știi regulile: ai mâncat ai strâns, ai murdărit cureți, ai stricat ceva cumperi altceva. Mi-e și mie milă de tigaie, nu a fost ieftină, iar acum e stricată rău.
Nu vrei să locuim aici, a sărit Lorena.
Nu prea, a spus calm Ileana.
Nu avea chef să se certe, nicioadată nu fusese așa cu fiica ei.
Dar am partea mea aici!
Nu, apartamentul complet e al meu, l-am cumpărat singură. Doar ești trecută în buletin. Problemele și cheltuielile vă rog să le rezolvați singuri. Vreți să stați, respectați regulile, a spus liniștită Ileana.
Toată viața am făcut după regulile tale. Acum sunt măritată, nu mai ai dreptul să-mi spui ce să fac! Și chiar, tu ai trăit destul, lasă-ne apartamentul.
Vă las un loc în hol și pe bancă la scara blocului. Dacă tot nu m-ai întrebat când te-ai măritat, nu mă întrebi nici acum. Ori dormi aici singură, ori cu soțul în altă parte. El nu rămâne!
Să-ți fie de bine apartamentul! Mihai, plecăm, a strigat Lorena și a început să-și strângă lucrurile.
După cinci minute, în cameră a intrat ginerele.
Ascultă, mămucă, nu mai face scandal și va fi bine. Noi cu Lorena nu ieșim noaptea în stradă. Dacă ești cuminte, nici nu te deranjăm noaptea prea tare, spuse, vizibil amețit.
Eu nu sunt mama ta! Mama și tata sunt la tine acasă, du-te la ei și-ți ia și nevestica.
Las’ că vezi tu! a ridicat încet pumnul spre ea.
Ileana i-a prins mâna ferm, cu unghii lăcuite.
Au! Dă-mi drumul, femeie nebună!
Măi mamă, tu ce faci?! zbieră Lorena încercând s-o tragă.
Ileana și-a eliberat mâinile, i-a dat un genunchi în vintre lui Mihai și l-a lovit din cot peste gât.
Te dau în judecată pentru vătămare! țipă Mihai, ieșind clătinându-se.
Stai, că chem eu poliția să-ți fie ușor, a zis Ileana.
Tinerii au părăsit apartamentul cu două camere, bine utilat.
Nu mai ești mama mea! Nu vei vedea niciodată nepoții! a strigat Lorena la plecare.
Ce tragedie, a murmurat Ileana ironic. În sfârșit o să trăiesc și eu pentru mine.
S-a uitat la mâini: câteva unghii rupte.
Numai pagubă din partea voastră, a mormăit.
După plecarea lor, a făcut curat în toată bucătăria, a aruncat piureul și tigaia, a schimbat yală la ușă. După trei luni, lângă serviciu, fiica a venit spre ea. Foarte slăbită, obrajii-i subțiati, chipul trist.
Mamă, ce gătești azi la cină? a întrebat.
Nu știu, a ridicat din umeri Ileana, Nu m-am gândit. Tu ce poftă ai?
Pui cu orez, și-a înghițit pofta Lorena. Și salată boeuf.
Hai să cumpărăm puiul, a spus Ileana. Iar salata boeuf o faci tu.
Nu a întrebat-o nimic, iar Mihai nu s-a mai arătat vreodată în viața lor.
Morala? Să-ți aperi liniștea și să nu permiți nimănui să calce pe sufletul și viața ta, chiar dacă e sânge din sângele tău. Mai bine singur, decât cu oameni care nu te respectă în propria casă.
