Eu îmi cumpăr piept de curcan de calitate și îmi pregătesc șnițele la abur, în timp ce lui îi dau carne de porc care a trecut de termenul de valabilitate.
Am cincizeci și șapte de ani. Sunt căsătorită de mai bine de treizeci de ani, iar în toată această perioadă am spălat hainele soțului meu, i-am gătit mesele și m-am ocupat de binele familiei. Eu și soțul meu avem doi copii, pe care i-am crescut și educat cu mâinile mele. Încă de când mă știu, am fost într-o alergătură continuă, ca un hamster pe roată. Am avut mereu mai multe joburi în paralel și am acceptat orice muncă doar ca să le ofer copiilor tot ce au nevoie și să fie îmbrăcați la fel de bine ca ceilalți.
De-a lungul vieții noastre împreună, soțul meu n-a prea pus osul la muncă. Iar după ce a ieșit la pensie, stă acasă și nu mai face nimic. Eu încă muncesc, le ajut pe fete cu nepoții și mă ocup și de toate treburile casei.
I-am tot spus de-a lungul timpului să-și ia un job, măcar ca paznic, dar el îmi zice că ne descurcăm și fără salariul lui dintr-un part-time. Nici când vine vorba de mâncare nu e naiv! Eu abia dacă mai am timp să gătesc, iar uneori mă întorc de la muncă și el a mâncat aproape tot, lăsându-mi doar niște zeamă de ciorbă.
La un moment dat, m-am plâns unei prietene, iar ea mi-a sugerat să gătesc separat: pentru el să folosesc produse mai ieftine, iar pentru mine, ingrediente de calitate. M-am dus acasă și i-am spus soțului că doctorul mi-a recomandat să țin regim, așa că să nu mai pună mâna pe mâncarea mea!
Acum îmi ascund mâncarea, iar când el se duce în curte sau prin magazie, mănânc pe furiș câte o ciocolată. Ascund mezelurile și cașcavalul prin frigider, astfel încât să nu le vadă, și le termin când nu e atent. Norocul meu este că avem două frigidere: în unul ținem mâncarea obișnuită, iar în celălalt, borcanele cu murături și alte provizii. În acela ascund toate bunătățile mele.
Știi cum sunt bărbații au ochii închiși când vine vorba de cautat prin casă. Eu îmi cumpăr carne de curcan de calitate, fac șnițele la abur pentru mine și îi prepar lui carne de porc, chiar dacă e una deja veche nici măcar nu e deranjat. Cumpăr paste ieftine pentru el, la câțiva lei pachetul, iar pentru mine iau din alea de grâu dur, mai scumpe.
Nu văd nimic greșit în ceea ce fac. Nu mi se pare că greșesc cu ceva. Dacă vrea și el să mănânce bine, atunci să-și găsească un serviciu. La vârsta noastră, mi se pare copilăresc să vorbim despre divorț. Am trăit o viață întreagă împreună, avem aceeași casă, și ce sens are acum să o vindem ca să împărțim banii?
