Cu 25 de ani în urmă, am participat la o reuniune de clasă. Vreau să vă spun ce am învățat din acea experiență.
Aveam atunci 43 de ani. Între timp, îmi întemeiasem o familie frumoasă un soț iubitor și doi băieți. Pot spune cu mâna pe inimă că am ajuns să am tot ceea ce mi-am dorit în tinerețe! Copii deștepți și frumoși, un bărbat care mă prețuiește cu adevărat.
Mult timp nu am avut niciun contact cu foștii colegi de școală. Motivul e simplu: în perioada liceului nu m-am bucurat de cea mai bună atitudine din partea lor. Purtaam ochelari și mă luptam cu multă acnee pe obraji.
Știm cu toții cum e să ai un aspect diferit la școală nu o duci prea ușor. Își băteau joc de mine, mă porecleau, iar uneori mergeau prea departe cu glumele.
După absolvire, colegii s-au gândit să se întâlnească la fiecare cinci ani, ca să povestească despre viața lor, ce au reușit în viață, cum le mai merge.
La prima întâlnire am mers și eu, aveam doar 23 de ani atunci. Toți păreau aranjați, tineri și lipsiți de griji. Dar întâlnirea nu a fost cum mi-am imaginat chiar a izbucnit și o ceartă destul de urâtă.
Am decis să nu mai merg la astfel de reuniuni. Mi-am promis mie însămi că voi merge peste 20 de ani, să văd cum au ajuns oamenii după atâta vreme.
Iată-mă, așadar, la 43 de ani. Se apropia data la care foștii colegi aveau obiceiul să se întâlnească.
M-am interesat, am dat de câțiva colegi, i-am sunat. Au fost uimiți de telefonul meu, dar nu m-au refuzat.
Ne-am întâlnit la un restaurant din Chișinău. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost că tocmai cei care pe vremuri mă necăjeau erau cei mai schimbați: fețe obosite, barbă neîngrijită, haine de la mâna a doua, burtici rotunde de la prea multă bere.
Pe parcursul întâlnirii am observat că eu eram subiectul tuturor discuțiilor! Se minunau de felul în care arăt, de viața mea frumoasă, mă întrebau cum am reușit.
Nu m-a încântat deloc spectacolul acesta. Mi-am adunat lucrurile, le-am spus că trebuie să plec și am ieșit.
Ce concluzii am tras? În primul rând, am observat că tocmai cei care în școală erau considerați cei mai șmecheri nu au reușit mare lucru în viață. Unii nici nu și-au găsit pereche.
În al doilea rând, niciodată nu trebuie să judeci omul după cum arată. Cred că asta a fost, de fapt, cea mai importantă lecție pentru sufletul meu.
Aceasta a fost povestea mea. Scrieți și voi, povestiți despre revederile voastre cu foștii colegi!
