Roxana a venit acasă la mama ei de Revelion. A vrut să le facă o surpriză, așa că nu le-a spus că sosește. Femeia s-a apropiat de bloc și a bătut la ușă. După câteva clipe, a sărit în brațele ei surioara cea mică, Lăcrămioara! Ziua a trecut pe nesimțite. În timp ce ea și sora ei tăiau legume pentru salate, mama pregătea felul preferat al Roxanei carne la tavă cu cașcaval, așa cum îi place ei de sărbători.
Simțisem eu că ai să vii, mărturisește mama. Dar mă gândeam că nu vii singură. După Mihai, n-ai mai avut pe nimeni, nici nu vorbești cu cineva?
Nu, mamă, hai să nu mai discutăm despre asta…
Deodată telefonul Roxanei a început să sune. Când a văzut cine o caută, a simțit că genunchii îi tremură de surpriză.
****
Doamne, parcă îmi place și nu prea Revelionul ăsta… Atâta calcule și rapoarte peste cap. Dar mâine e ultima zi la muncă, apoi sunt liberă două săptămâni! Ce obosită sunt după luna asta, gândea Roxana în timp ce lucra la laptop, finisând raportul anual.
Șeful i-a promis: dacă la controlul final nu se găsesc greșeli, e liberă până pe 12 ianuarie. Roxana dă tot ce poate, de-abia așteaptă să ajungă acasă la mama și Lăcrămioara.
Mâine trebuie să fugă rapid la piață: nu i-a luat încă un cadou mamei, iar surorii i-a cumpărat deja un telefon nou.
Seara, deja avea biletul de tren cumpărat de la începutul lunii, să fie sigură.
Și dacă nu mă lasă, îl returnez, își spunea când a ales locul de jos la cușetă.
****
Noaptea, Roxanei îi apare un vis ciudat: o fetiță, vreo cinci-șase ani, stă într-o pădure, singură-singurică, cu o carte în mână.
Te-ai rătăcit, unde îți e mama?
Nu, eu încă nu m-am găsit. Scoală-te, să nu ratezi norocul pe care ți-l aduce seara asta. Repede, ai raportul de predat!, îi șoptește fetița.
Roxana se trezește brusc. Se uită la ceas și aproape că scapă un țipăt:
Vai, era să adorm! Nu pot să întârzii, azi am verificarea finală și raportul e complet!
Se ridică iute din pat, visul dispare repede. În 15 minute e gata, cu un machiaj discret, hotărâtă să bea cafeaua abia la birou. Aruncă paltonul pe umeri și fuge spre stație.
Norocul ei: biroul e la doar cinci stații și în autobuz găsește imediat loc.
Stând pe banchetă, observă pasagerii. Ciudat! În față vede… fetița din vis! Aceasta îi face cu ochiul, dar brusc Roxana e împinsă de un tânăr care își trece rucsacul peste capetele celorlalți.
După ce îl privește mustrător, când ridică din nou ochii, fetița nu mai este parcă n-a fost niciodată.
Ce vis năucitor! Doar oboseala de la muncă își pune amprenta, se liniștește Roxana.
Ajunsă la birou, toți erau deja veniți. S-a cufundat într-o forfotă până după prânz. Din fericire, raportul l-a predat fără reproșuri, șeful i-a făcut semn cu degetul mare și a chemat-o după zece minute în birou.
Ai muncit exemplar, Roxana. Ești liberă, așa cum am promis. Iar aici este un mic bonus pentru sărbători, îi spuse și îi întinse un plic.
Vă mulțumesc mult, domnule Ionel și sărbători fericite și dumneavoastră!
Cu primii primiți, Roxana a luat mamei o ie frumoasă, lui Lăcrămioara o bluză colorată, apoi a cumpărat dulciuri și șampanie. La 19:30, gâfâind, s-a urcat în vagon. Când să intre la cușetă, nu a văzut rucsacul lăsat de cineva și a căzut de-a latul pe coridor.
Era cât pe ce să izbucnească în lacrimi. Dar niște mâini grijulii au ridicat-o.
Îmi pare rău, e rucsacul meu, n-am apucat să-l așez la loc, spuse un bărbat cu voce caldă și zâmbet larg.
Nu face nimic, e în regulă, răspunse Roxana jenată, roșind.
S-au trezit că au cușeta împreună. Roxana l-a privit pe bărbat înalt, arătos. Și atunci și-a amintit vorbele fetiței din vis: că-și va întâlni norocul în seara asta.
Oare el să fie? De-o asemenea soartă nu m-aș lipsi…
El i-a propus să-i pună bagajul sub banchetă, iar apoi s-a prezentat: îl cheamă Andrei, merge și el în orașul ei, cu treabă pentru o zi.
Mă întorc mâine, să nu mă prindă Revelionul pe drum. Dar tu unde mergi?
La mama și la sora mea. Nu ne-am văzut de mult, mi-au dat concediu scurt, vreau să sărbătoresc cu ele.
Nu ai pe cineva care te așteaptă?
Nu, recunosc. Nu l-am găsit încă pe cel cu care aș vrea să petrec un revelion, și poate toată viața… Dar tu?
Nici eu nu am pe nimeni. Sunt în căutarea acelei persoane alături de care să îmbătrânesc.
Eu sunt soarta ta, așa mi-a spus fetița din vis, era cât pe ce să-i spună Roxana cu voce tare, dar s-a rușinat și a tăcut.
Când roșești, obrajii ți se fac ca niște mere coapte, zâmbești așa frumos, încât nu pot să-mi iau ochii de la tine, îi spune Andrei.
Roxana și-a împreunat mâinile, cam stânjenită.
Nu pot să scap de asta, roșesc mereu în momente proaste… Acum m-ai emoționat și mai tare.
Gata, promit că nu-ți mai zic! Hai mai bine la ceai, mi-a făcut mama un ștrudel cu mere, mi-a spus să împart cu colegii de drum.
În acel moment au intrat în cușeta lor o doamnă vârstnică, Vera și un băiețel, Ionuț. Pentru a-i lăsa să se aranjeze, Roxana și Andrei au ieșit în holul vagonului.
Vera își ducea nepotul la fiica ei, într-un oraș unde lucra și nu putea veni acasă de sărbători. Bunica voia să le facă o bucurie de Anul Nou.
După ce s-au așezat, toți au băut ceai, savurând ștrudelul și biscuiții pregătiți de Vera.
Mai târziu, Roxana și Andrei au ieșit pe coridor, iar trenul traversa gara principală: orașul strălucea, plin de beculețe, brad și magie.
Pot să-ți cer numărul de telefon, Roxana? Dacă nu ai nimic împotrivă…
Desigur…
Tu când te întorci?
Pe 10 ianuarie…
Deci stai mult. Oricum, îmi place mult să vorbesc cu tine, parcă te-aș cunoaște de o viață.
Și mie mi-e foarte ușor cu tine. Dar cred că-i o magie de drum călătorie, ne destăinuim, apoi fiecare la ale lui.
Poate ai dreptate. Hai să mergem la culcare?
Roxana a zâmbit și a dat ușor din cap.
Dimineața, trenul a ajuns la 10:00. Roxana nu-și anunțase familia, voia să-i surprindă.
Știa unde ține mama cheia de rezervă pentru cazuri de urgență.
Ea și Andrei s-au despărțit la taxiuri, și-au urat sărbători minunate și să întâlnească, fiecare, persoana alături de care să rămână pentru totdeauna.
Roxanei i-a plăcut mult de Andrei, dar nu obișnuiește să se impună niciodată, deși tare ar fi vrut să-l invite să rămână la Revelion împreună. Dar s-a scuturat de gânduri și s-a pregătit în suflet să-și vadă familia.
***
Roxana a ajuns la mama și sora ei de Revelion. Totul a decurs ca la început: le-a făcut o surpriză, a bătut la ușă, iar Lăcrămioara a sărit bucuroasă în brațele ei.
Ziua s-a dus cu pregătiri, râsete și voie bună. Împreună cu sora a pregătit salate, iar mama a gătit special pentru Roxana felul preferat carne cu cașcaval la cuptor.
Parcă știam că vii, am cumpărat două tăvi cu ouă, să fie, zâmbește mama. Dar să știi, Roxano, chiar mă așteptam să vii cu cineva. După Mihai, încă nimic nou?
Nu, mamă, să nu discutăm acum…
Telefonul a sunat. Roxana și-a aruncat ochii pe ecran și era cât pe ce să scape mobilul din mână.
Andrei Inima Roxanei a tresărit.
Bună! Ai reușit să ajungi acasă? întreabă el.
Să-ți spun drept, nu… De asta te sun. În afară de tine, nu cunosc pe nimeni aici. M-ai primi la masă să petrec Revelionul cu voi?
Roxana a izbucnit în râs de fericire:
Să vezi tu! Întreb gazda. Mamă, e ok să vină și un prieten de-al meu la masă? A rămas pe aici, n-a mai prins trenul spre casă.
Cum să nu! Bine că nu mai suntem doar noi fetele!
Ai auzit? Notează adresa, îi șoptește Roxana veselă.
Fetița din vis a avut dreptate: a trezit-o la timp să predea raportul, iar acea seară avea să-i aducă norocul la început de an, la început de o nouă poveste.
