Mamă, el vrea să fac asta pentru el… Zice că toate femeile bune sunt în stare… Și eu nu sunt bună? Învață-mă tu, dacă toate pot, ar trebui să pot și eu… Încă nu-mi vine să cred că nepoata mea și-a găsit un soț, grație mamei ei. Când era mică, sora mea a refuzat să o dea la grădiniță, ca adolescentă nu avea voie să iasă nicăieri, mereu stătea în casă, devenise o mică pustnică. Cât a fost studentă la noi în oraș, maică-sa se asigura că ajungea acasă înainte de ora 18:00. Ajunsese la 20 de ani și, dacă nu era acasă la 19:30, primea telefoane pline de țipete disperate. Era deja prea mult, ceva de domeniul absurdului. Pe viitorul soț, Alina l-a cunoscut în anul doi de facultate, în bibliotecă – era cu doi ani mai mare, îi dădea notițele lui, o ajuta, și, încet-încet, s-a îndrăgostit de ea și au început să iasă împreună. Atunci a început nepoata mea să calce cu voie bună toate regulile drastice ale mamei sale. Până la urmă, nepoata s-a măritat, iar maică-sa a acceptat să-i lase să-și trăiască propria viață. Acum însă, am o poveste recentă, pe care țin să o împărtășesc. Eram la sora mea acasă când Alina a sunat și a început să vorbească, plângând și râzând în același timp – abia se înțelegea ceva: – Mamă, el vrea să fac asta pentru el… Zice că femeile bune sunt în stare… Și eu nu sunt bună? Învață-mă tu… dacă toate pot, eu de ce nu pot…? În secunda aceea, fața surorii mele s-a schimbat complet, a rugat-o să se calmeze și a întrebat-o ce anume fac toate femeile bune, de fapt. – Supă, mamă, mi-a răspuns Alina, iar noi am izbucnit în râs. – Nu râdeți de mine! N-ai apucat să mă înveți să gătesc supă, am căutat rețete pe internet, dar nu ies bune! I-am explicat repede, pas cu pas, cum se face supa clasică, și mai râdeam din când în când una de cealaltă. Seara, Alina a sunat să ne mulțumească pentru ajutor, soțul ei i-a făcut un compliment, a ieșit delicioasă – și, cel mai important, mi-a spus că acum se simte femeie adevărată!

Mamă, el vrea să fac asta pentru el Zice că toate femeile bune sunt în stare Și eu nu-s bună? Învață-mă tu Dacă toate pot, ar trebui să pot și eu

Încă mă mir cum nepoata mea a ajuns să găsească un bărbat datorită mamei ei.

Când Ileana era mică, sora mea nici nu voia să audă de grădiniță. Adolescentă fiind, nu avea voie să iasă, stătea numai în casă, era ca o pustnică. Chiar și când a intrat la facultate, tot acasă la Bălți, mama ei se asigura că ajunge înainte de ora șase seara. Fata avea deja 20 de ani și mama o suna la șapte jumătate să țipe la ea că încă nu-i acasă. Era de râs și de plâns, nimic altceva.

Pe viitorul soț, Ileana l-a cunoscut în al doilea an de facultate. Învățau amândoi la bibliotecă, el avea doi ani în plus, îi dădea notițele lui, o ajuta, iar la un moment dat s-a îndrăgostit efectiv de ea și a început să o invite în oraș. Acolo a început Ileana să calce din ce în ce mai des peste regulile mamei sale.

Până la urmă, nepoata mea s-a măritat, iar mama i-a dat voie să-și facă un nou început.

Aș vrea să povestesc ceva ce s-a întâmplat nu demult. Eram la sora mea acasă, când Ileana a sunat, cu vocea tremurândă între râs și plâns, de nu mai înțelegeai nimic:

Mamă, el vrea să fac ceva pentru el Zice că toate femeile bune sunt în stare Deci eu nu-s bună? Învață-mă tu Dacă altele pot, trebuie să pot și eu

În secunda următoare, fața sorei s-a schimbat total, i-a spus să se liniștească și să-i explice ce fac toate femeile bune.

Supă, mamă, a răspuns Ileana, și n-am mai rezistat, am început să râdem amândouă cu lacrimi,

Să nu râdeți de mine! Tu nu m-ai învățat cum se fierbe, am căutat rețete pe net, dar nu-mi iese bună!

Ne-am mobilizat rapid și am ghidat-o pe Ileana pas cu pas cum să facă supa, și ne mai pufnea râsul una pe cealaltă.

Seara, nepoata mea ne-a sunat iar să ne mulțumească. Soțul ei i-a făcut un compliment, supa era delicioasă, și spunea cu mândrie că, în sfârșit, e și ea o femeie adevărată!

Viața ne arată că nu-i niciodată prea târziu să învățăm ce-i de folos și că, dacă ai voință și pe cine să te sprijini, orice pare greu la început devine o amintire frumoasă.