Am găsit un motiv să-i cer mâna. Povestire
Vă mulțumesc pentru susținere, pentru like-uri, pentru că nu sunteți indiferenți și pentru recenziile la povestiri, pentru abonament și MULȚUMESC DIN SUFLET tuturor pentru donații din partea mea și a celor cinci motani ai mei.
Distribuiți, vă rog, dacă vă plac povestirile în rețelele voastre și autorului îi place!
Fetița ta își dorea un câine de rasă? a întrebat într-o zi vecinul o femeie.
Își dorea, dar nu avem bani de prisos, suntem doar noi două, fără bărbat în casă, a răspuns femeia. Dar vecinul a zâmbit larg: Ți-l dau pe degeaba, hai să-l vezi.
Parcă făcând în ciuda, fiica ei, Doinița, abia venită de la școala, a prins imediat vestea:
Mamă, hai să mergem, e fără bani, te rog, mamă! O să am grijă de el, și la școală doar note de zece o să iau, promit, mamă!
Vai de tine, Ilie, ce bărbat ești! Ai agitat fata asta, și-acum trebuie să mă descurc eu, s-a revoltat Mariana Ciobanu.
Lasă, Mariana, mai întâi uită-te bine la mine și apoi să te superi. Eu bun bărbat sunt, gospodăros, și harnic. La toate îndeplinesc, numa că singur mă aflu!
Hai, măi Ilie, ce să-mi mai clătesc ochii la tine? Că doar nu te știu de-acum? Eu sunt cu șapte ani mai mare ca tine, am terminat liceul când tu abia erai la gimnaziu, nu vezi? mai tare s-a supărat Mariana.
Păi, acum ne-am adus la același nivel, uite, ești cu puțin mai scundă ca umărul meu, și mai firavă ca mine! Ilie s-a apropiat, și a îmbrățișat-o lejer pe Mariana.
Vezi, Doiniță, ce sus și puternic sunt eu față de mama ta!
Dar la minte ești mai slab decât ea, că-ți permite să te lipești de ea de față cu mine, abia s-a smuls Mariana.
Păi asta și zic, îmi lipsești tu, așa isteață, de aceea mă perpelesc, i-a zâmbit Ilie cu o tristețe ciudată.
Destul cu glumele, mergem după cățeluș sau nu? a întrebat cu voce moale Doinița.
Uite, unde mai găsești așa ceva, fără bani, drăguț, cu pete, și ce poveste are el! Haideți să vă arăt, nu o să regretați! glasul lui Ilie suna misterios, iar Doinița s-a agățat de brațul mamei:
Mamiii, ai promis!
După privirea Marianei Ilie a înțeles că nu știe ce să facă, așa că s-a agitat:
Ei, pornesc mașina? E aproape, nu pierdeți nimic!
Mariana Ciobanu a aruncat o privire piezișă spre vecin, a oftat și i-a spus fiicei:
Bine, chipurile că e cățeluș mic, dar atenție, dacă iei note mici…
Pe tot drumul Doinița întreba: E vesel cățelul? Are și nume? Moșule Ilie, mai avem mult?
În sfârșit, au ajuns la o casă veche cu acoperiș de țiglă.
Asta-i apartamentul răposatei mele mame, îl dădeam în chirie, dar nu am avut noroc. Iertați că nu-i curat, ieri am descoperit totul când m-am dus să cer chiria…
Înăuntru era o măcelărie murdărie peste tot.
Printre pungi cu făină vărsată, cutii pustii de biscuiți și conserve strivite, stăteau ghemuiți unul în altul o pisică gri cu ochi galbeni și un cățel ciufulit.
Muradari, ciufuliți, dar cumva nedoborâți de soarta cruntă rezervată lor de stăpânii ce-i părăsiseră.
Privește-i, a început Ilie cu un râs stins de nervozitate, Nu am mai fost pe aici luna asta, când am venit după bani m-a izbit ce am găsit!
Vecinii povestiseră că două domnișoare care luaseră apartamentul au plecat pe nepusă masă, fără să plătească datoria.
Pisica și cățelul i-au lăsat acolo, ca pe niște lucruri de prisos.
Au rămas săracii închiși, fără știre dacă și când va veni cineva să-i elibereze.
Fără mâncare și apă, singuri pe lumea lor.
Cum au supraviețuit? a întrebat cu groază Doinița.
Urmele luptei lor după viață erau peste tot. Au mâncat biscuiți și bomboane mai repede decât ai spune Doamne-ajută, apoi au ros paste și cereale de ovăz. Au izbutit să deschidă conserve de carne și lapte condensat lăsate de fostele chiriașe. Pe scurt, orice au găsit au înghițit!
Partea uimitoare era apa.
Pisica, se vede, știa să răsucească robinetul de la baie sau l-a deschis întâmplător. Mare noroc că nu a deschis de tot, că altfel inundau vecinii. Dar cine știe, poate așa se salvau și mai repede…
Ilie știa ce și cui să adreseze, Doinița s-a aruncat pe dată să mângâie și să hrănească pisica și cățelul cu hrană specială adusă de el.
Chiar și ochii Marianei s-au umplut de lacrimi…
Știam eu că nu mă-nșel în tine, Mariană, ești o femeie cu inimă largă, i-a șoptit Ilie, cât timp Doinița hrănea și mângâia animăluțele fericite, Ei, ce zici, îi luăm pe amândoi acasă? Dar de mă iei de bărbat, Marină? Că nici nu m-am însurat, că nu am găsit una ca tine. Hai de te mărită după mine, o să ne fie bine, nu-ți face griji! Am mașină, am două apartamente, unul rămâne la Doinița când s-o mărita ea. Iar pe celălalt îl dăm în chirie, da doar la oameni cu suflet, nu ca ticăloasele astea. Vii după mine? Poate facem și copii, și viața noastră o să-nflorească! Avem și pisică, și câine, ca în casele cu noroc, ce zici?
Acceptă, mami! a strigat Doinița, neînțelegând prea bine ce discuta vecinul Ilie.
Ilie a izbucnit râzând:
Gata, toată lumea-i de acord, tu ce hotărăști?
Eh, ce zici tu, Ilie, ești serios sau glumești? s-a rușinat deodată Mariana.
Vecinul chiar era un bărbat chipeș și cu suflet mare să salvezi animăluțele nu e puțin lucru.
Nici nu-și imagina Mariana Ciobanu că ar mai cere-o cineva de nevastă. Dar s-a gândit, și cum Ilie a îmbrățișat-o cu foc, i-a bătut inima de bucurie.
Lasă să mă gândesc, dacă nu glumești ce ispititor ești! s-a roșit cu totul Mariana.
Să te gândești, nu ne grăbim, eu iau pisica la mine și vouă vă rămâne cățelul. Mâine venim după răspuns cu Miți, să fie ordine la voi, Barbălău, i-a spus Ilie cățelului, care a lătrat mulțumit
A convins-o Ilie pe Mariana să-i fie nevastă
După o lună tot blocul a ținut nuntă.
Au gătit bucate în casa Marianei, iar mesele le-au pus la Ilie, că era apartamentul lui de holtei mai încăpător.
Miți și Barbălău nu s-au dezlipit de noii stăpâni, că animalele simt mereu oamenii buni de care să stea aproape.
După un an, Mariana și Ilie au avut gemeni: Geta și Neluțu.
Pisica și câinele aveau treaba lor vegheau la copii. O familie mare găsește oricui rostul!
Iar cel mai de preț: într-o familie mare, cu suflet, și fericirea dă pe dinafară!
Bucurie pentru copii și pentru animale,
Mai ales când în casă ai și un motan și un cățel!
