Trimit pe soț la prietena mea să-l ajute și îmi pare rău.
Nu voi mai merge la Mărcuță! Să cheme meșteri de la administrația blocului!
Ce sa întâmplat? nu înțelegea Măria. E ceva în neregulă?
Da, totul e stricat! Ion Petrovici roși spre rușine. Ea adică în esență
Măria nu reușea să termine fraza.
De ce nai adus și pe soț? întrebă Ana Vasilica. Pentru două persoane am plătit.
Nu, nu sunt la dietă zâmbi Măria, înflorind cu încredere. Pot să îmi permit!
Nu în sensul acela aruncă Ana Vasilica o privire peste ochelari, se presupunea că toți vin în perechi!
Îi ascunde pe noi pe soț, Măria! interveni cu un zâmbet Zinca.
Nimic de genul ăsta, răspunse Măria. Sa îmbolnăvit!
A început deja sărbătoarea de Anul Nou din timp? glumi Zinca. Atunci iam fi dat o mie de grame de miere și ar fi fost bine de plin!
Da, și ai rămâne văduvă clătină Natalia capul.
Lam smuls de acolo! respinse Zinca. Avem un fel de grădină de flori! Orice floare învie!
Și va merge la bal! zâmbi Natalia.
Măria, poate că nu ai niciun soț? întrebă Zinca cu un aer de glumă. Poate să nu ne rămână pe noi bărbații, dacă tot porți un inel la deget. Așa găsim un bărbat normal pentru tine și, dacă vrei, îl sunăm imediat!
Am un soț răspunse Măria uscat.
Da, da! confirmă Natalia. Mia adus la birou certificatul de căsătorie. Ion Petrovici, dacă nu mă înșel.
Măria, nu-l ții pe soț în spate de noi? întrebă Zinca, suspicioasă. E ciudat, nu?
Doi luni în urmă a fost organizată o excursie de firmă; tu erai cu copilul! Azi e o petrecere de firmă și tot ești singură! Nu te ia deloc la muncă!
Lucrează replică scurt Măria.
Bine, de ce ne înconjură pe tine? gesticulă Ana Vasilica. Soțul e acolo! Ești mulțumită! Niciunul nu ne cere să intervenim!
Ana Vasilica era contabilul șef și la petrecere reprezenta autoritatea. Bineînțeles că era și directorul, dar, cum promis, el plecase în vacanță. Când a sosit al doilea toast, el se aruncă în dans!
Cred că Măria își ascunde soțul de noi spuse gânditoare Veronika. Lucrăm amândoi cu ea, deci relația noastră e apropiată, de prietenie! Eu chiar am fost la casa ei!
Așaașa! exclama Zinca, privind atent la colegă.
Și ce? întrebă Măria.
Pentru că mima Veronika, de câte ori am fost la Măria, nu iam văzut niciodată pe Ion! Deși pot să jur că a fost acasă de cel puțin două ori!
E pe toaletă sau pe balcon! replică Măria. El nu se bagă în treburile mele!
Explicația părea normală, iar toți ar fi fost mulțumiţi, dar vocea Măriei tremura atât de mult încât colegii au crezut că ascunde ceva.
Măria, să nu minți, e urât spuse Natalia, care, ca responsabilă de resurse umane, detecta imediat minciunile.
Doamne! exclamă Măria. De ce ne interesează?
Vrem să știm ce fel de om e! Ce fel de soț și tată! Poate îl corectăm!
Nu trebuie să-l corectăm se strânse Măria. Mă descurc singură!
Atunci spune-ne ce e! ceru Zinca. Ești nouă în firmă de șase luni și nu știm nimic despre tine!
Ion e un bărbat ca alții; mediu, muncitor, are un loc de muncă ridică din umeri Măria. De la toată lumea-i găsim.
Încerci să ascunzi, nu? zâmbi șiretă Natalia. Nu ai încredere! Așadar, Țiai ascuns soțul de noi, de prietene și de colegi! Nu e bine, Măria!
Dar dacă am motive obiective? întrebă Măria.
Împărtășeștele, noi le vom evalua! era pregătită Zinca să asculte.
Da, da, Măria susținu Ana Vasilica. Între timp, șeful nostru e în pauză, iar noi ne ocupăm de cazul nostru!
Nu există prea multe lucruri interesante spuse ezitant Măria.
Atunci ascultăm! încurajă Zinca.
***
Viața anterioară a Marei și a familiei ei, așa cum a numit ea evenimentele de dinainte de mutare, se petrecea întrun oraș de două mii de kilometri de aici. Toate cele mai importante momente rămăseseră în trecut, iar viața nouă era liniștită, calmă, cu ritm regulat. Lecţiile importante fuseseră învățate deja în vechiul loc, iar în noul început putea să se bucură de fericire senină. Nu se putea numi totuși pașnic trecutul, mai ales la final, dar să începem de la început.
Măria la cunoscut pe Ion la muncă, după ce terminase școala tehnică. El era puțin mai în vârstă și avea grad superior în tabelul salarial, dar totul a aprins scânteia profesională care a devenit, în timp, o căsnicie solidă. Colegii sau bucurat pentru tineri, deși bucuria lor nu era deloc completă puțin distorsionată.
Fabrica în care sa unit noua familie era dominată de femei; bărbații erau în deficit acut, în special inginerii de mentenanță, ca Ion. Pe Ion se întorceau mulți colegi, iar la birou îl căutau de douăzeci de persoane. Când a devenit soț oficial, toate femeile au părut că au pierdut un potențial partener, iar Măria a fost percepută ca cea care ia scos de pe piață. Totuși, ştiau că doar ea îl putea alege pe Ion, iar cei care se doriseră de el înainte de sosirea Marei nu puteau să accepte că el a ales o străină.
După ce Ion sa căsătorit, zvonurile au continuat să circule, chiar dacă păreau subtile. Comentariile despre cum e Măria la gătit? La curățenie? Sau nu refuză săși asume responsabilitatea? erau spuse în glumă, dar cu multă veritate, iar râsul ascundea resentimente. Când sa născut fiul lor, și mai mulți au încercat să-l reclameze ca pe un fruct pe care săl ia de acolo înapoi.
Măria a avansat rapid: a devenit șefă de echipă în timpul sarcinii, a obținut, în mod remote, diploma de studii superioare și, după concediu, a fost promovată ca maistră, apoi ca adjunctă a şefului de atelier. Prietenia și ostilitatea coexistau; unii colegi încă doreau să-i fure soțul.
Printre acestea, Maria o alte dată colegă și șiși prietenă de la școală a încercat să se apropie de Măria cu un zâmbet fals. Măria nu a suspectat trădări și a ajutat-o sincer: a împrumutat bani, a împărtășit cunoștințe și a trimis soțul la reparații la locuința Mariei.
Totuși, un incident a schimbat totul. Ion a revenit de la Maria, cuprins de nervozitate, căci era nevoit să schimbe prizele în apartament. A aruncat:
Nu voi mai merge la Maria! Să cheme meșteri de la administrație!
Ce sa întâmplat? a întrebat Măria, nedumerită.
Totul e încurcat! sa înroșit Ion. Ea nu, în esență
Ce anume? a strigat Măria când Ion nu reușea să se exprime.
Ma hărțuit, a sărit pe mine! Am scăpat pe sfoară!
Glumești? a răspuns surprinsă Măria.
Jur pe sănătatea fiului nostru! a tremurat Ion. Ma întâlnit în halat, la ușă. Am încercat să plec, dar ma apucat ca un căpcăun! Am venit cu obrajii plini de vânătăi!
Ion a plecat fără să revină la Maria. În ziua următoare, zvonurile au circulat prin secție: Ion și Maria petrecuseră o seară de neuitat, iar Maria chiar afișa o bucată de cămașă a lui, ruptă în grabă. Măria a confruntat-o pe Maria în toaletă, amenințând-o să nu mai răspândească informații false. Maria a primit o mustrare și a fost lăsată să-și revizuiască machiajul. Măria a crezut că situația sa încheiat.
La petrecerea de firmă, cu toată lumea și cu partenerii lor, Măria a observat că soțul ei lipsea din grupul de bărbați. Sa scurs la toaletă pentru câteva minute. Căutările au durat mult: clădirea avea multe săli și coridoare întunecate. În cele din urmă, a găsit o cameră unde trei colegi o hărțuiau pe Ion, smulgândui hainele. Ion nu a putut să se apere. Măria a intrat furioasă, trăgândui pe toți de păr și aruncândui pe lângă ușă. Bărbatul era întrun stadiu de confuzie, cu salivă pe buze și cu capul amețit.
Totul se termină cu o înregistrare video a incidentului, în care Măria vede scena și nu poate să ierte trădarea. După sărbători, ea și Ion au depus demisia. Nu a fost vorba de răzbunare, ci de faptul că nu mai mai exista nimic de salvat în relație.
Prietenele nu aduc niciodată fericire! concluzionă Măria.
După discuții cu Ion, au hotărât să nu mai prezinte soțul colegilor și prietenelor.
Dacă nu ne văd, nu ne vor deranja! spuse Ion. Dacă vin în vizită, fie că plec, fie că rămân pe loc.
La noul loc de muncă, Măria a separat total viața personală de cea profesională, iar nimeni nu știa de soțul ei.
Ce precauție deosebită! a remarcat Ana Vasilica cu respect. Un calcul rece! Dacă nimeni nu ştie de soţ, nu va fi tentat să-l ia!
Așa e, oftă Zinca. Şi la Natalia, soţul a dispărut! A fost prietena cea mai bună! La Svetlana de la marketing, doi copii au rămas. Tot o prietenă de încredere! Aţi văzut? Prietenele nu aduc niciodată nimic bun!
Și eu am gândit la asta spuse Măria. Dar întrun oraș nou, cu oameni noi, trebuie să găsim o cale să comunicăm.
Ion a propus să nu se mai vorbească despre el. Bărbat, soţie, toate sunt aceleași, nu contează.
Întradevăr interesant spuse Veronika. Dar eu nu mă voi implica!
Nu vă implicaţi! zise cu un zâmbet ironicosarcastic Ana Vasilica. Cu cât prietenele voastre știu mai puţin despre bărbaţi, cu atât au șanse mai mici să-i pierdaţi.
Adevărul e că nu poţi controla gândurile altora, dar poţi controla ce le dezvălui.
Măria și Ion au învățat, în final, că cel mai sigur adăpost al unei căsnicii este discreția și respectul reciproc, iar prietenii tăcuţi nu trebuie să fie încărcaţi de gelozie. Viața îi învață că, dacă vrei să păstrezi ceea ce ai, trebuie să-l protejezi cu înțelepciune, nu cu secrete prea mari și nu cu dezvăluiri stângace. Înțelepciunea rămâne: respectul și încrederea sunt temelia oricărei relații durabile.
