Nu mai rămân!
– Eu plec de lângă tine!
Dar cum se confirmă intuitia Ilincăi: se pare că nu a cunoscut bine pe soțul ei!
– Dacă vrei, pleacă! Nu poţi să mă forțeşti să te iubesc!
– Şi nu e tot! Alina şi eu vom lua fetele cu noi! izbucneşte Andrei. Fetele au dreptul la un tată și la o mamă!
Ilinca îl cunoaşte pe Andrei la o petrecere organizată de prieteni și îl găseşte imediat atrăgător: un bărbat tăcut, cu o uşoară nesiguranţă în privire. Era ceva neobișnuit la el, în contrast cu ceilalţi bărbaţi pe care i-a întâlnit, toţi încrezători şi siguri pe drumul lor.
Petrec şase ore de vorbă; Ilinca se simte captivă. Într-un moment, Lidia, prietena care a invitat pe Mădălina la ziua de naştere, îi şopteşte când Andrei se duce la toaletă:
– Ai grijă cu el are remorca!
– Ce înseamnă remorca? întreabă Ilinca.
– Literal, are doi copii!
– Cum așa? Nu am auzit deloc să vorbească despre copii sau despre soţie. Dar dacă are copii, atunci trebuie să aibă şi o soţie!
Se dovedeşte că soţia nu e deloc: ea a fugit. Mai exact, nu era soţie, ci partenera lui Andrei, cu care plănuiau să se căsătorească. A plecat şi a lăsat în grija tatălui a două fetiţe gemene, pe care le creşte acum împreună cu mama lui.
Ce truc! gândeşte Ilinca. Ce bărbat! E rar în zilele noastre!
Poate de aceea Andrei pare confuz: când e nevoie de claritate, se pierde.
– De ce nu miai spus nicăieri despre fetele astea? îi spune Ilinca, întorcânduse spre el în camera în care revenise.
– Pentru că oamenii se sperie! răspunde el cu sinceritate, după un scurt moment de tăcere. Şi poate şi tu vei fugi. Eu nu vreau să fugi.
– Nu o să fug! promite Ilinca, realizând că nu vrea să-şi părăsească viaţa. Şi ţineu cuvântul.
Andrei o însoţeşte acasă şi se înţeleg să se vadă din nou. El este atras de frumoasa Ana, iar și tatăl singur îi place. Prezenţa celor trei copii nu îl deranjează.
– Mama ma dat afară când Lidia ma invitat la ziua de naştere, explică Andrei. Mia zis că mă voi sălăşi să nu mai pot să îi îngrijesc pe copii!
Mama lui, Zoe, nu e de vină: fiica ei, Alina, fuge cu alt bărbat anul trecut, lăsând gemenele la voia sorţii. Zoe le creşte pe copii, un gest considerat de mulţi ca fiind un adevărat act civic în zilele noastre.
Ana se încurcă tot mai mult în farmecul lui Andrei, acel tată tăcut şi puţin ciudat. La 25 de ani, ea a avut deja un căsătorie eşuată: o poveste de dragoste studenţească care nu a înflorit, deşi s-a căsătorit, nu a adus fericire.
Pe atunci, ei se întâlneau doar ocazional, iar totul părea perfect, cum spunea el: erau amândoi la ultimul an de facultate. Dar, odată ce au început să locuiască împreună, au descoperit că au viziuni totale opuse asupra vieţii.
– Şi ce? ar spune lumea. Majoritatea au astfel de diferenţe. Trebuie să învăţăm să cedăm şi să ne adaptăm!
Ilinca începe să cedeze, pentru că Andrei refuză: cuvântul meu e lege!.
– Bine! acceptă Ilinca. Dar tot ce spune soţul ei nu se potriveşte cu așteptările ei.
După terminarea facultăţii, Ana se angajează imediat, dar pentru Andrei nu găseşte un loc potrivit: în toate locurile, programul nu se potriveşte, şefii nu sunt inteligenţi, alte obstacole apar. Ceva vreau nu există aici!.
Între timp, prietenul şugubă Igor, fără slujbă, îi spune lui Ana că au destul: Suntem bine, draga mea!.
Ei trăiesc în apartamentul comunist lăsat de bunica în moștenire, dar Ana nu îşi imaginează viaţa de familie aşa. Igor nu ajută la treburile casei; Ana sugerează:
– Atunci angajează menajere, domnule! Sau plăteşte servicii de curăţenie!
În curând, Igor se întoarce la mama lui, iar Ana nu se mai uită la niciun bărbat timp de trei ani.
Apoi apare din nou Andrei. Nu doar că apare, ci în scurt timp îi face o propunere şi o prezintă familiei: gemenele şi Zoe, mama lor.
Ana îşi dă seama că vrea să fie alături de ei; sa îndrăgostit complet.
În casă domneşte un aer tensionat. Ana nu ştie de ce se simte tot aşa de apăsată, dar nu este sub constrângere, ci din proprie voinţă.
– Nu mă aşteptam să fii așa! strigă mama ei. De ce te arunci la un bărbat cu atâtea probleme?
– Mamă, Andrei e perfect! protestă ea, obosită.
– Desigur, perfect! intră în discuţie tatăl. El se va ocupa de tot! Vedeţi ce urmează?
– Ce urmează? întreabă Ilinca. Dacă aş fi născută eu douăzecidouă de copii, ce ar fi sămi paseze? Un lucru ar fi acelaşi!
– Nuaşa! strigă tatăl. Copiii tăi sunt ai tăi, iar copiii altora sunt altceva! Mama a fugit, dar nu poţi şti ceva lăsaţi genele!
Ana se gândeşte la asta: Cu Andrei vom avea o familie normală, cu părinţi care ne iubesc. Genele nu fac totul.
La nunta lor, părinţii fetei şi ai mirelui nu vin, iar bunica Zoe rămâne cu nepoatele acasă. Ceremonia e modestă: doar câţiva martori întro cafenea.
După nuntă, bărbatul cu remorca se mută în blocul comunist. În scurt timp apar trei băieţi: Ana naşte o fetiţă, iar gemenele încep să frecventeze grădiniţa, fiind ajutate de bunică.
Fosterparentii (Zoe şi soacra) se împrietenesc. Prima soţie a lui Andrei pierde drepturile părinteşti; Zoe strigă: Îl voi prinde! Dar Alina dispare pentru totdeauna; nu se poate cere pensie.
Gemenele ştiu că Ilinca nu e mama lor biologică, dar simt amintiri vagi din copilărie, așa că nu ascund nimic.
Timpul trece şi fetele cresc, aducând bucurie părinţilor. Ana şi Andrei lucrează, formând o familie normală.
Când fetele împlinesc paisprezece ani, apare prima soţie a lui Andrei, ca şi cum nu ar fi fost niciodată. Andrei, întors din magazin cu sacoşa goală, spune că a întâlnit pe Alina.
– Ce Alină? întreabă Ana, uitată de anii trecuţi.
– Alina mea! răspunde el.
Cuvântul mea îl şochează: cine era ea înainte? Ilinca simte un fior. Andrei povesteşte că a întâlnit-o la magazin, că stătea şi privea rafturile.
– Ce a spus? o întreabă Ana.
– A spus că vrea să se întoarcă, să-şi rezolve viaţa spune el cu reticenţă.
Ana se întreabă de ce trebuie să tragă ea toate firele. Andrei recunoaşte că încă o iubeşte pe Alina, dulcea lui, lumina lui în întuneric.
Alina susţine că sa liniştit, dar Andrei a găsit o altă iubire, mai tânără, fără copii.
– Aşa că, să începem de la capăt, dragă? îi spune Alina, atingândui uşor mâna.
Andrei se lasă purtat de val, ca şi cum nu ar fi fost niciun an.
– Mă amintesc de noi, fetele? întreabă Alina.
Fetele nu o mai amintesc, pentru că au pe Ilinca ca mamă.
– Desigur! minte Andrei. Totul în dragoste se justifică.
– Atunci, să începem: mama e mama! spune Alina. Ştiu că eşti căsătorit! Divorţă, ia fetele şi să trăim ca odinioară!
Îşi dau numerele de telefon: Sună-mă, te aştept! Andrei pleacă acasă, dar nu ştie cum să îi spună soţiei despre divorţ şi despre fetele pe care le va lua. El este hotărât săşi urmărească scopul, indiferent de consecinţe.
– Plec de lângă tine!
Intuiţia Ilincăi se confirmă: nua cunoscut bine pe soţul ei! O singură întâlnire cu fosta soţie îi este de ajuns să renunţe la tot.
Ana rămâne tăcută pentru o clipă, apoi spune:
– Dacă vrei, pleacă! Nu mă poţi forţa să te iubesc!
– Numai e tot! Eu şi Alina vom lua fetele cu noi! strigă Andrei. Fetele au dreptul la tată şi mamă!
– Da? întreabă calm Ana. Cine le va da?
– Noi, părinţii biologici, legea e de partea noastră! răspunde el, furios. Orice instanţă ne va sprijini!
– Cum? răspunde Ana, fără să-şi schimbe tonul. Şi dacă mama lor nu are drepturi părinteşti? Ai uitat că e Kazanova?
– Vom rezolva tot! Şi cu custodia! Tu anunţă fetele!
– Nu, mulţumesc, răspunde Ana. Cel ce a inventat, el şi conduce.
Ziua e duminică, toţi sunt acasă. Atunci tatăl vesteşte o noutate şocantă: În curând vom fi toţi împreună!
– Suntem deja împreună! strigă în cor surorile Ana și Maria.
– Nu, mă refer la mama voastră adevărată! explică Andrei.
Ana şi Maria se uită una la alta, apoi Ana spune:
– Vorbeam despre cineva pe care nu-l recunoaştem? E mama noastră! arată spre Ilinca, palidă.
– Aveţi altă mamă biologică!
– E aceea care a dispărut acum o sută de ani? Şi pe care bunica Zoe a vrut să o pedepsească? întreabă Maria, sarcastică.
– Sa schimbat şi a înţeles greşelile!
– Suntem fericite pentru ea, răspunde Ana. Să continue să se reformeze! Dar ce legătură are cu noi?
– Ce legătură? Suntem o familie acum!
Ana rămâne tăcută, lăsând fetele să decidă ce vor face; ea va accepta orice.
– Tată, e serios? întreabă Ana. Crezi că trebuie să trăim cu o mămică străină?
– Nute mai apela la mama ta! strigă Andrei, serios. Dacă nu vă doriţi, o vom lua în judecată pe Alina!
Apoi pleacă, mergând spre cea pe care o iubeşte, fără altă cale de întoarcere. Mai târziu depune cererea de divorţ.
Andrei îşi îndeplineşte ameninţarea și dă în judecată pentru recuperarea fetelor. Instanţa, însă, stă de partea Anei şi a gemenelor: au deja paisprezece ani, iar interesele lor se opun celor ale tatălui. Cine ar putea da copii unei mame fără drepturi?
Ilinca se pregătește bine, adună toate actele necesare. De fapt, fetele au fost adoptate de ea de mult.
Alina şi fetele se întâlnesc pentru prima oară în instanţă, iar mama care luptă pentru reunirea familiei nu se apropie să le îmbrăţişeze.
Asta e nedrept, nu vom lăsa așa! strigă Andrei.
– Baftă, tată! îi răspunde Maria. Ei trei merg la o cafenea să sărbătorească victoria. Cu mama, nu cu mămica străină.
