Trupul de la intrarea spitalului Sfântul Nicolae din Iași începu să zumzăie.
Unde e Vasilică? Nu o vedem nicăieri! Unde a dispărut? șuiera printre rudele strâns grupate pe scările clădirii.
Dacă Vasile ar fi fost tatăl nounăscutului, îngrijorarea ar fi fost mult mai puţin intensă; dar aici Vasilica nu era altceva decât o formă feminină a numelui Vasile, iar Vas era diminutivul său.
Faptul că Vasilica dispăruse fără să țină în brațe pliculețul cu pruncul ei, părea să sfideze toate așteptările.
A fugit! A fugit, nenorocita! exclamă mama Vasilicăi, când io înmână pe soțul ei, Ionuț, documentele și ultima scrisoare a soției care fuge.
În scrisoare, tipic pentru astfel de cazuri, era scris: Nu sunt pregătită să fiu mamă, nu mă căutaţi, nu renunț la copil, voi plăti pensia alimentară, dar asta e tot ce pot oferi. Nici o adresă de răspuns, nici explicaţii privind motivul pentru care o femeie respectabilă, cu puţin timp în urmă visând la maternitate, ar fi abandonat brusc totul.
Ionuțule, nu-ţi face griji. Îţi va reveni mintea, îşi va da seama de greșelile lui și se va întoarce, o consolează bunica Vasilicăi.
Fiica cea mare, Anca, nu rostea astfel de vorbe; vocea interioară îi spunea că Vasilica nu se va întoarce. Dacă o persoană face ceva, o face cu știință. Ce a decis să părăsească, nu se va întoarce nicăieri.
Du-te cu limba în gura, Anca! izbucni bunica, şoptind că Vasilica va reveni în curând, căci doar un lună sau două va trece și inima ei maternă o va chema înapoi.
Actele de divorț apar după trei luni. Vasilica nu se prezintă la şedinţele de judecată, refuză custodia, iar micuţa Varenca rămâne în grija tatălui, Vasile. Anca începe să-l ajute pe Ionuț la copil, să-i facă companie și să petreacă tot mai mult timp la casa fratelui ei.
Şi ea știa că nu era prima dată când iubirea a căzut în aşa fel. Un an după naşterea fiului lor, Andrei, soţul Anei, plecase brusc. Planul lor era să se căsătoresc când copilul ar avea trei ani, când Anca ar ieşi din concediul de maternitate. Dar Maxim Mihai în românește fugea, lăsând-o în urmă cu problemele. În cele din urmă, cu ajutorul judecăţii, Andrei a reușit să dovedească paternitatea și să obţină pensia alimentară, de zece lei pe lună.
Anca se temea că fratele ei ar putea abandona și ea cu copilul. Căuta semne de alarmă în comportamentul lui Ionuț, fără să-i spună nici mamei, nici altei surori.
În final, a înţeles că nu era persoana potrivită pe care să o suspecteze. Vasile, pe de altă parte, nu voia să o forţească pe Vasilica să rămână însărcinată; ea însăşi dorea să fie mamă. Ionuț, în schimb, promitea să aștepte cinci ani să strângă bani, să transforme apartamentul cu două camere în unul cu trei, dar Vasilica îl grăbea mereu.
Rezultatul: Vasilica a lăsat pe Varenca, micuţa neajutorată, la poarta casei. Poate că a jucat rolul de mamă pentru Anca, sau poate că, având sânge comun, a început să o privească ca pe fiica ei.
Ionuț a predat pe Varenca de câteva ori Anei, spunând Dute la mama să te alăptezi. A propus şi Anei să se mute cu fiul lor la el, să împartă spaţiul, să închirieze camere şi să plătească ipoteca cu chiriaţi, nu să ceară ajutor de la mamă.
Mama, aflând că Anca se mutase la Ionuț, a venit să-i dea lecţii: Să te căsătoreşti cu fratele mamei e păcat și ruşinos. Ionuț a aruncat pe fosta soţie din prag, spunând că nu e treaba lui. Dar, la câteva pahare de vin, a recunoscut că vrea să o ia de soţie pe Anca şi să-l considere pe fiul ei ca pe al său.
Totul va fi cinstit, Anca. Creşti copilul ca pe al tău, iar al tău îl consider pe al meu. Nu voi da vina pe nimeni; decideţi voi ce faceţi cu viaţa. Eu pot căpăta bani, dar nu ştiu cum să mă descurc cu scuteculeţele și cu supă de găina. Tu, însă, eşti pricepută cu copiii.
Adevărul era că Anca fusese educatoare la grădiniţa Micul Prinţ din Chișinău, cu un salariu modest, de ceva 800 de lei. Propunerea lui Ionuț părea prea pragmatică, dar, gândinduse puţin, Anca a realizat că dragostea de poveste nu îi aduce fericire, decât pentru fiul ei.
Poate era momentul să fie realistă? Ionuț era bun, nu bea, nu fumează, a susţinut-o mereu cu bani, iar Varenca se obișnuiase să-l numească mamă după doi ani.
Poate toate lucrurile negative se întâmplă pentru un bine mai mare?
Bunica nu a venit la nuntă nu era aşteptată să vină. Ei s-au despărţit, au băut un shot cu prietenii apropiaţi, au ascultat urări de fericire şi sau întors la apartamentul lui Ionuţ, în care locuiau patru.
Viaţa nu sa schimbat prea mult, doar copiii au început să împartă aceeaşi cameră, iar adulţii pe a doua. Anca şi Ionuț nu erau îngrijoraţi să păstreze un spaţiu pentru viaţa lor personală.
Întro dimineaţă, când Ionuț aştepta livrarea unui colet, uşa sa deschis şi a intrat Vasilica, cu părul ciufulit şi ochii plini de speranţă.
Dragă, mam întors! strigă ea. Ionuț o respinse brusc, dar nu o împiedică să se retragă în spatele sălii. Nu ești fericită să mă vezi?, întrebă ea.
De ce ar trebui să fiu? răspunse el cu dispreţ. A gândit mult la ce să spună când ar întâlni din nou pe Vasilica, dar când sa întâlnit, singurul său răspuns a fost: De ce ai venit?
Vreau să vorbesc cu fiica. Poate reușim să refacem relaţia. recunoaște Vasilica. Îmi dau seama că am greșit, dar putem să începem de la capăt, ca o familie adevărată, nui așa?
Nu. Am găsit deja familia mea și nu las trădătorii să revină. replică Ionuț.
Te referi la Anca? Nu sunteţi cu adevărat împreună, cum poţi să mă înlocuieşti cu ea? strigă Vasilica, trântind ușa deschisă.
Anca ieşea din baie. Prima chestie pe care a observato a fost ușa deschisă a camerei copilului, prin care copiii priveau ca printro fereastră de fortăreaţă.
Vasilica, văzând copiii, a păşit repede spre Varenca. Varenco, cum ai crescut! a exclamat, luând-o în braţe. În acel moment, Andrei, fratele lor, a strigat și a tras de părul Vasilicăi.
Lasămi sora în pace, vrăjitoare! a mușcat Andrei la picior. Vasilica, îmbrăcată doar în dresuri și o fustă scurtă, a strigat de durere, lăsând copilul pe podea și ținânduse de răni.
Copiii sau strecurat la picioarele Anei, iar Vasilica, cu un ochi rece, a șoptit: Tu, şarpe! Îmi ai pus copilul pe ură. Nu voi lăsa așa ceva să treacă.
În final, nici păstrarea copilului nu a mers pentru Vasilica. Ea refuzase custodia, copilul nu a cunoscut niciodată pe mama sa și nici nu a dorit să-i fie apropiată, astfel că toate încercările de a-i revendica copilul au eșuat. Nici intervenţia mamei, care a încercat să facă o mutare înapoi, na adus schimbarea.
Ionuț și Anca au rupt definitiv legătura cu Vasilica, sau mutat întrun alt oraş fără să lase adresa. Astăzi trăiesc fericiţi, crescând trei copii. Doar prietenilor apropiaţi le povestea Varenca că, în realitate, este fiica unei vrăjitoare, dar mama ei, Anca, este o zână bună care a salvat-o de la a fi luată înapoi.
Andrei confirmă povestea, spunând că tatăl său a fost un vrăjitor rău, pentru că la părăsit pe zână și a fugit.
În final, dragostea adevărată și responsabilitatea nu se găsesc în basme, ci în alegerile pe care le facem zi de zi. Dacă înveţi să-ţi asumi faptele şi să nu fugi de consecinţe, viaţa îţi va oferi un cămin stabil și o inimă liniștită.
