Mamă, am să-ţi spun ceva Am o problemă. Gospodina ne-a cerut să eliberăm apartamentul imediat. Trebuie să te ocupi de camera mea, să faci cât poţi să eliberezi spațiu. Venim azi cu toată familia.
Ce veste ciudată răspunse Lilița Popescu, ridicând receptorul. Am auzit că în iarnă nu se poate da o evacuare a unei chirii fără contract scris. Cel puțin ar trebui să ni se ofere timp să găsim altă locuință.
Nu se va da niciun timp replică Alexandru, din ce în ce mai iritat. Ieri Nicoleta s-a certat cu gazda și a luat-o deasă.
Aha, deci Nicoleta trebuie să învețe să-și țină gura în seamă și să arate puțin respect față de oameni! adăugă Lilița.
Mamă, nu începe! protestă Alexandru, starea mea nu e bună. Am zis să te ocupi de camera, și noi vin în seară cu bagajele.
După ce a închis linia, Lilița a rămas tăcută, cu gura căscată pe podea. În ziua precedentă la muncă fusese o zi grea: două noi colegi sosiseră și șefa o obligase să le arate tot, apoi să întocmească două rapoarte pentru directorul regional, pe lângă alte sarcini. Seara, nu a venit la casă, ci a târât de pe birou în apartamentul ei micuț.
În weekend avea planuri mari. Sâmbătă voia să doarmă din belșug, apoi să se plimbe în Parcul Herăstrău. Duminică intenționa să se întâlnească cu prietena ei, Ana, și să facă cumpărături pe Calea Victoriei. Şi totul s-a năpustit în cap.
Gândul cum să încapă patru oameni într-un apartament cu două camere ea, fiul ei, soacra Nicoleta și nepotul de șapte ani, Ionuț părea imposibil. Planurile de weekend s-au prăbușit. A trebuit să curețe camera lui Alexandru, să mute câteva lucruri și apoi să meargă la magazinul de lângă stație să cumpere mâncare pentru cină.
Această perspectivă nu o încânta deloc. Nu era că nu îi plăcea fiul sau nepotul, ci relația cu Nicoleta era tensionată. Lilița încerca mereu să fie respectuoasă cu soacra, să nu supere pe Alexandru și să evite focurile de conflict care izbucneau din când în când în familie.
Chiar dacă planurile erau stricate și starea de spirit înrăiată, Lilița s-a apucat de curățenie, apoi a mers la magazin și a pregătit cina. Seara, când Alexandru și familia lui au ajuns, apartamentul s-a umplut de zgomot și veselie. Lilița s-a retras în camera ei, lăsându-i pe Alexandru și Nicoleta la masă, iar pe Ionuț în fața televizorului.
Noapte bună, să curățați singuri masa, bine, Nico? spuse ea, ieșind din bucătărie.
Da. răspunse Nicoleta, fără să-și ia ochii de pe ecranul telefonului.
Lilița a auzit râs și pași prin dormitor, dar a ales să nu le dea importanță. Credea sincer că venirea lor era temporară, că vor sta doar pentru o noapte și vor căuta altă casă. Nicoleta însă își creea singură probleme pentru toată familia. Lilița îi reamintea adesea că oamenii trebuie să învețe să negocieze și să se respecte, dar soacra o respingea sau declanșa noi certuri.
Dimineața, când se trezi pe sunetul ceasului, intră în bucătărie și rămâne înmărmurită. Pe masă erau căni cu ceai nerăcit, o grămadă de ambalaje de bomboane și coji de mere. În chiuvetă aștepta încă un munte de vase nespălate.
Mamă, ce mâncăm la micul dejun? întrebă Alexandru, somnoros, când Lilița încerca să repare dezastrele din seara precedentă.
Pregătește niște sandvișuri și ia-ți cafeaua. Eu nu mănânc decât cafea. răspunse ea.
Mama, sunt blocat în trafic, nu voi ajunge să iau nicio bucată din sandviș. protestă Alexandru.
Atunci îl dau pe soție să-ți facă micul dejun, în loc să stai în baie patruzeci de minute. Eu nu m-am angajat să fiu menajeră pentru voi. Dacă tot așteptați să curățați vasele, ar fi trebuit să le faceți aseară.
În clipa aceea Nicoleta păși în bucătărie, frecându-și ochii adormiți.
Știam eu, Lilița Popescu, că la ora șapte și jumătate dimineața începi să bârfei.
Nu bârfesc, vorbesc cu fiul meu. Tu ai putea să-i pregătești și lui micul dejun. Eu nu pot să spăl vasele pentru voi tot timpul, nici să gătesc. Așadar, fiți drăguți și aveți grijă de voi.
Nicoleta își dăduse ochii spre telefon și întoarse spatele.
Următoarele cinci zile se scurse sub tensiune. Lilița se ține cu răbdare, sperând că în săptămâna următoare Alexandru va rezolva problema locuinței și că în weekend va putea să-și recapete normalitatea.
Vineri seara nu se auzi niciun gest din partea lor. Lilița crede că fiul său a decis să nu o mai implice în treburile lui. Sâmbătă dimineață, Alexandru și Nicoleta dormeau ca morții. În jurul prânzului Alexandru ieși din camera lui și Lilița înțelege că nu există mutare în plan.
Duminică, Lilița îl întrebă direct pe fiu:
Alex, aţi găsit încă un apartament?
Căutăm. Totul e scump sau prea departe. Probabil vom mai sta o săptămână la tine.
Bine, așa să fie răspunse ea, cu amărăciune.
Obligarea de a-l da pe fiu afară nu era posibilă. A decis să mai reziste o săptămână, că era mai bine decât să se certe în continuare.
Totuși, miracole nu se întâmplă. Într-o săptămână sau două, Alexandru și familia lui nu plecară. Părea că s-au instalat cu adevărat în apartamentul ei și nu mai căutau altă chirie.
Nicoleta nu-și asuma prea multe treburi casnice. Lăsă vasele murdare în chiuvetă și se duse să doarmă pe canapea. Își pune hainele în coș și Lilița trebuia să spele, să calce și să gătească tot weekendul.
Nico, merg la magazin, și te rog să speli podeaua.
Lilița Popescu, aici e casa mea. Voi face altceva poate se spală mai târziu.
Nico, eu sunt gazda, dar și tu locuiești aici.
Ce să mai fac? Mă doare capul! izbucni Nicoleta.
E de neacceptat! replică Lilița.
Exact! Tu ai adus totul în casă! răspunse soacra fără milă.
Lilița nu se mai încurcă în ceartă. S-a dus la magazin, a curățat, a băut un ceai și s-a odihnit puțin.
Deodată, un zgomot nebun și continuu o trezi. Ionuț juca mingea în casă.
Ionuț, joacă mingea afară, nu în apartament. E seară, vecinii ne aud.
Dar bunico, eu vreau să joc acum, iar părinții nu vin cu mine.
Ionuț, încetează.
Alexandru ieși din cameră.
Alex, spune-i lui Ionuț să se oprească.
Mamă, el joacă tot timpul în casă începu Alexandru, dar Nicoleta îl tăioară:
Asta e exact problema! De dimineață ne înțepă, acum ne critici pe copil. Ce vrei să spui, să ne dai afară?
Nico, dacă nu vrei să respecți regulile mele, mai bine locuiți departe.
Se lăsă să cadă o tăcere grea.
Mulțumesc! Ne dați afară! În plus, sunt însărcinată! Nu pot să stau nervoasă! strigă Nicoleta și se retrase în camera ei.
Mamă, e adevărat, este însărcinată, și totuși te cerţi
Fiule, nu știam. Nu cer niciun miracol, doar să am și eu o casă proprie.
În acea seară, Nicoleta strânse lucrurile și anunță că ea și Ionuț vor pleca în orașul Bacău să stea la părinții ei, în timp ce Alexandru caută un apartament.
Lilița rămase cu un gust amar. Încercară să o convingă să nu plece, dar Nicoleta a ținut poziție, plângește teatral, adună bagajele și nu asculta nimic.
Trei zile mai târziu, Alexandru găsi un apartament și, împreună cu familia, se mută. Lilița făcu o curățenie generală, își luă o săptămână de concediu și viața își reluă cursul. Totuși, o umbră de neplăcere rămase.
Relația cu fiul ei deveni atât de săracă și tensionată, încât Lilița află despre nașterea nepoatei doar prin prieteni comuni. De parcă ar fi incomod să fie așa între apropiați, dar ce să poți face?
Lilița trăiește pentru sine. Merge de două ori pe an la un sanatoriu din stațiunea Gura Humorului. Trimite bani nepoților la zilele lor de naștere. Alexandru o mai contactează doar la telefon, cu ocazional un La mulți ani.
Desigur, niciun sanatoriu sau spațiu personal nu poate înlocui prezența celor dragi, însă omul poate dărui fericire celor din jur doar când este el însuși fericit. Așa gândea Lilița și nu se căi de ce s-a întâmplat. Își făcuse alegerea și, oricând, era pregătită să reia legătura cu nepoții. Decizia de a permite sau nu contactul rămâne la latitudinea lui Nicoleta. Iar toate faptele rămân pe conștiința ei.
