Am închiriat apartamentul timp de aproape 8 ani unei perechi — un băiat și o fată, amândoi veniți din alte orașe.

Am închiriat apartamentul meu unei cupluri un bărbat și o femeie, amândoi străini timp de aproape opt ani. El lucra la un service auto, ea era vânzătoare-consultantă. Chiria acoperă cheltuielile de întreținere ale apartamentului meu și ale celui închiriat și, în plus, îmi rămâneau bani pentru benzină. Relația cu chiriașii a fost profesională și nu am avut niciun fel de nemulțumiri de-a lungul anilor. În anul precedent, însă, am primit un telefon de la femeie, plângând: i s-a descoperit o tumoare la sân, iar după multe încercări a reușit să se programeze la medic. Analizele au arătat că este cancer în stadiul III. Bărbatul, aflând vestea, a abandonat-o. Nu avea pe nimeni să o ajute; prietenii există, dar nu sunt foarte apropiaţi și nici bogaţi. Nu putea plăti chiria, căci principalul câștigător era partenerul ei, iar singură nu ar fi rezistat și ar fi trebuit să se mute. Mi-a cerut două săptămâni pentru a părăsi locuința. A decis să se întoarcă în satul natal, unde există un spital care poate să-i facă operația și să o monitorizeze. Eu știam că are nevoie de tratament în oraș, că altfel nu ar supraviețui; spitalul de la noi este mult mai bine dotat. I-am permis să locuiască gratuit în apartament pe perioada tratamentului. Dacă reușește să plătească utilitățile, e bine; dacă nu, nu contează, voi face față și fără acei bani. A fost foarte recunoscătoare, a plâns. Mama ei a venit din sat să o ajute după operație. Totul a decurs bine: a trecut operația, a făcut chimioterapie și a ajuns în remisie.
În timpul șederii lor, au plătit utilitățile, nu întotdeauna integral, dar tot a contribuit. Însă au spus că nu pot să fie gratuit. Cea mai dureroasă parte a fost că am auzit de la cei care știu povestea că sunt prostituată, că am aruncat banii degeaba și că aș putut închiria apartamentul altora. Așa vorbeau colegii, unii prieteni și chiar mama! Cum pot oamenii să nu înțeleagă situația cuiva lovit de soartă? Bărbatul nu s-a întors niciodată, ba chiar a rostit insulte, spunând că îi va rămâne o singură sân, că va fi urâtă. Ea este drăguță, dar acele cuvinte sunt un coșmar. Acum stă bine, este sub supraveghere medicală și prognoza este favorabilă. Continuă să lucreze, să închirieze apartamentul de la mine și, în cele din urmă, a găsit un partener și, în vară, se căsătorește cu el! Sunt foarte fericită pentru ea; am devenit prietene în timpul acestor evenimente și am fost invitată de seamă la nunta ei. În toamnă plănuiesc să ia un credit ipotecar și să se mute. Nu am pierdut bani în perioada în care primeam chiria obișnuită, deși financiar am simțit greutăți. Totuși sunt mulțumită că am făcut efortul să ajut pe cineva să-și păstreze viața și sănătatea, lucru care contează mai mult decât banii.