Azi am decis să notez acest gând. M-am trezit cu o greutate în piept, ca o piatră ce nu-mi dă pace.
Vin, mamă, am răspuns eu, Ștefan, fără să ridic privirea din ziar. Articolul despre pensii nu puteam să-l citesc, rândurile se îmbinau. Prea multe gânduri mă frământau după discuția de ieri cu Ana.
Maria Ionovna a intrat în cameră, aducând un platou cu două cești și un vas cu fursecuri. Nici măcar nu m-am uitat la ea. A pus ceaiul pe măsuța de lângă fotoliul meu și s-a așezat vizavi, privindu-mă cu ochi pătrunzători.
Ce e cu tine azi? Pari pierdut în gânduri.
Nimic special, muncă, am mormăit, lăsând ziarul. Mulțumesc pentru ceai.
Mama a sorbit din ceașca ei fără să-și ia ochii de la mine. Avea șaizeci și patru de ani, dar stătea dreaptă, iar privirea ei ascutită trăda o femeie obișnuită să spună adevărul fără ocolișuri.
Ștefan Mihăile, a spus ea serios, folosindu-mi numele întreg ca atunci când eram copil și făceam prostii, destul tărăgănat. Te-am văzut ieri cu… cum o cheamă… Ana, la intrare.
Am înghițit în sec ceaiul. Mama mereu știa să mă prindă nepregătit.
Mamă, ce legătură are Ana?
Legătura e că nu m-am născut ieri. Te-am crescut patruzeci de ani, crezi că nu-mi dau seama când ai ceva pe suflet? A pus ceașca pe farfurioară atât de tare, încât a zăngănit. Spune-mi drept ce ai de gând.
M-am ridicat, m-am dus la fereastră. Afară era toamnă târzie, copacii erau aproape goi. La fel de gol mi se părea și inima fie de la conversația care urma, fie pentru că știam că mama avea dreptate în privința intențiilor mele.
Vreau să mă căsătoresc cu ea, am spus, fără să mă întorc.
Liniștea s-a prelungit atât de mult, încât m-am întors în cele din urmă. Mama stătea dreaptă, cu mâinile în poală, și mă privea cu acea expresie pe care o știam din copilărie când se pregătea să aibă un discurs serios.
Fiule, nu te căsători cu o săracă, a spus ea, privindu-mă fix. Te rog.
Cuvintele m-au lovit mai tare decât mă așteptam. Nu pentru că erau neașteptate știam că mama nu o prea place pe Ana dar să le aud rostite mi-a tăiat răsuflarea.
Mamă, ce legătură are banii? Eu o iubesc.
Iubire, iubire, a clătinat ea din cap. Și cu ce veți trăi? Tu câștigi un salariu de mizerie la muzeu, ea la bibliotecă ia și mai puțin. Cum veți crește copiii?
O să ne descurcăm cumva. Alții trăiesc și în condiții mai rele.
Mama s-a ridicat brusc, s-a dus la dulap și a scos un album de fotografii. A răsfoit până a găsit ceea ce căuta.
Uite, a spus, arătând cu degetul. Asta sunt eu și tatăl tău când eram tineri. Frumoși, fericiți, îndrăgostiți. Știi ce s-a întâmplat mai târziu?
Știam povestea, dar mama voia s-o spună din nou.
Am trăit într-un apartament comunist, din salariul lui. Eu nu puteam lucra erai mic, apoi s-a născut sora ta. Banii se terminau pe 20 ale lunii, împrumutam de la vecini, trăiam cu datorii. Îți amintești cum mâncam cartofi cu morcovi trei zile la rând? Cum se enerva tatăl tău, cum ne certa?
Îmi amintesc, am spus încet. Dar acum sunt alte vremuri.
Vremurile sunt altele, dar oamenii sunt aceiași. A închis albumul și s-a așezat greu în fotoliu. Sărăcia macină iubirea ca rugina pe fier. La început vă certați pentru fleacuri el vrea carne, dar banii sunt doar pentru paste. Apoi pentru lucruri mai mari ei îi trebuie rochie nouă, lui pantofi. Până la urmă nici măcar nu vă mai suportați privirile.
Ana nu e așa. Nu cere lucruri deșarte.
Încă nu cere. Dar când va cere? Când va vedea cum trăiesc prietenele ei? Când copiii vor merge la școală și nu veți avea cu ce îi îmbrăca?
M-am întors în fotoliu, am luat ceaiul răcit. Cuvintele mamei mă dureau pentru că erau adevărate. Și eu mă gândisem la asta, nopțile nedormite.
Și ce-mi sugerezi? Să stau singur toată viața?
Găsește-ți o fată cumsecade. Cu studii, cu un loc de muncă stabil. O ții minte pe Corina Popov? Lucrează la bancă, câștigă bine. Și frumoasă, și deșteaptă.
Mamă, nu mă angajez la serviciu, mă căsătoresc.
Nu te mai preface romantic, a tăiat ea scurt. La treizeci și cinci de ani e timpul să gândești cu capul, nu cu inima. Vremea Romeo și Juliete a trecut.
Am făcut o grimasă. Mama știa să lovească unde doare, mai ales când avea dreptate.
Crezi că fericirea stă în bani?
Nu în bani, dar fără ei nici fericirea nu merge. S-a ridicat, a strâns ceștile. Bine, nu te mai conving. Ești bărbat matur, hotărăște singur. Dar să-ți amintești cuvintele mele când viața va deveni greu de suportat.
Am rămas singur, dar nu am găsit liniște. Vorbele mamei îmi răsuneau în cap. Am vrut să o sun pe Ana, dar m-am răzgândit. Ce să-i spun? Cum să-i explic că mama e împotriva relației noastre?
Seara, Ana a sunat ea.
Bună, ce mai faci? Ai fost ciudat ieri.
Totul e în regulă, am mințit. Doar obosit de la muncă.
Și eu am văzut azi o rochie, vocea Anei a devenit visătoare. În magazinul ăla de lângă parc. Albastră, foarte frumoasă. Dar cam scumpă…
Am simțit un junghi în piept. Coincidență? Sau mama
