Ușa s-a deschis înainte să apuc să ajung în hol. În prag stătea Tamara Pavlovna, soacra mea. Și în spatele ei, ca o umbră, se ascundea o fată zveltă, cu ochi speriași, asemenea unui căprioară.
Am venit la Ionuț, a anunțat soacra fără să mă salute, intrând în apartament. După ea plutea un parfum scump și răcoarea dimineții de ianuarie.
Fata a pășit în urma ei, nesigură, schimbându-și picioarele în cizmele ei simple.
Ionuț nu e acas, e la serviciu, am răspuns, învelindu-mă instinctiv mai bine în halat.
Nu-i de nimic, așteptăm. Nu o să stăm pe hol.
Tamara Pavlovna s-a îndreptat direct spre sufragerie, făcând un gest autoritar spre canapea pentru însoțitoa
