Uncategorized
22 iunie 2026 Jurnal personal Nicoleta, nu te grăbi, gândește-te încă o dată îmi spunea mătușa Liza
Mamă, vin repede. Douăzeci de minute, nu mai mult am stat la ușa camerei, încercând să zâmbesc, dar buzele
20260622 Dnevnik Mama, samo 20 minuta, ne više rekao sam dok sam stajao u vratima prostorije, pokušavajući
Kad se Vjera Marković vratila u svoje selo, nitko je prvi prepoznao. Prošlo je trideset godina.
Când sa întors la satul Gârliște Sânziana nimeni nu a recunoscut-o imediat. Treizeci de ani trecuseră.
Nu pot să nu le iubesc pe copiii mei, se gândeşte Maria, în timp ce se strecoară pe poteca încăpăiată
**Dnevnik 14. veljače** Nije mi moguće ne voljeti vlastitu djecu, pomišljam dok se vučem kroz snijegom
**Jurnal 22 iulie 2026** Astăzi împlinesc şaptezeci de ani. Timp de trei decenii am trăit singur, de
12.srpnja2026.Danas mi je sedamdeseta rođendan. Pogledam unazad i vidim da sam, uz Martru, koju sam izgubio
Era dimineața cea mai înghețată din ultimii douăzeci de ani. Ninsoarea cădea în catifele groase, nemiloase









