Caracterul ei e așa
– Ștefan, verifică cartofii din salată. Dacă sunt moi, poți opri focul îl roagă Irena.
– Imediat mă uit răspunde el, cu voce calmă.
Irena continuă să felieze salam. De dimineață, de la ora șase, era ca un robot în bucătărie. Salată Olivier, Orientală, Brățară de rodie, Cu brânză și alte feluri pe care nici ea nu le mai număra.
După ce a tăiat salam, Irena a așezat feliile pe farfurie cu o eleganță precisă. În fața ei se întindea un bloc uriaș de cașcaval. Trebuia să-l felieze și pe acesta. O felie, alta, a treia cuțitul aluneca ușor, iar Irena simțea cum din belșugul de mâncare îi umbrește vederea.
Ștefan înfășura furculița în cartofi, scufundând-o în apa clocotindă.
– Iri, parcă sunt moi. Oprind focul? spuse el liniștit.
– Da, oprește.
– De ce ești atât de agitată? întrebă, observând că soția nu era în stare.
– Ștefan, încă mai întrebi? Te amuzi? Ieri am alergat la piață, am cumpărat tot, am fiert și de dimineață tai aceste salate. Și tot îmi spui de ce sunt agitată?! izbucni Irena, pierzânduși cumpătul.
– Ce să fac? E vina mea? răspunse el cu capul plecat, vinovat.
– Nu, nu e vina nimănui! De ce trebuie mereu eu să fac totul? Există și o altă cumnată. Dar ea e regina noastră! exclamă Irena, iritată.
– Iri, parcă nu o cunoști pe Vasilica! replică Ștefan.
Irena luă un șervețel, își șterse mâinile și se îndreptă spre un pahar cu apă. Cunoaștea pe Vasilica de cinci ani, iar în tot acest timp a învățat să o recunoască pe cea mai tânără cumnată a Clauzii Stepan, soacra ei.
Irena venise la oraș din satul de la marginea Iașului. A studiat, apoi a găsit un loc de muncă. Întâlnise pe viitorul ei soț, Ștefan, întâmplător, ca în poveștile de pe străzile din București. Inițial se vedeau doar ocazional, apoi au hotărât să se căsătorească.
Cunoașterea dintre viitoarea cumnată și Clauzia Stepan a decurs fără probleme. Tânărul de la sat s-a integrat repede în familia lui Ștefan. Chiar înainte de nuntă, ajuta la dăculeț, nu refuza nicio treabă: Vopsiți ușa mă ocup eu. Câmpul de cartofi e plin de buruieni le smulg în weekend, chiar dacă luni am serviciu. Borcanele cu murături pentru iarnă le fac cu plăcere. Irena nu se plângea niciodată. Într-o familie, toți trebuie să contribuie, iar ea fusese crescută în familia numeroasă, obișnuită cu astfel de reguli.
Într-o zi, soacra Clauzia îi invită pe Irena și Ștefan la cină, de sărbătorirea unei ocazii speciale. Fratele mai mic al lui Ștefan, Andrei, anunțase că se va căsători cu iubita lui, o tânără pe care nimeni nu o cunoștea decât pe nume Vasilica.
Andrei le prezintă pe toată lumea, iar Vasilica se dovedește a fi o femeie cu caracter nu-și va pune toporul pe picior și nu va cădea în capcane de vorbe.
În familia Clauziei, Andrei era fiul favorit, iar Vasilica a devenit, prin extensie, cumnata preferată. La nunta lui Andrei, Clauzia rosti cu glas de aur laude pentru Vasilica, spunând că e cea mai frumoasă mireasă și că nici o altă fată nu ar putea concura cu inteligența și farmecul ei. Irena nu auzise niciodată asemenea cuvinte de la soacră, dar nu se supăra erau doar vorbe. În plus, Irena detectase rapid că Vasilica era, în realitate, o golăciune multă aparență, puțină substanță.
Vasilica nu făcea prea multe treburile casei. Trăia cu Andrei într-un apartament cu o singură cameră, iar la curățenie se descurca cu greu. Nu se aștepta să ajute la dăculețul soacrei. În schimb, Clauzia nu o forța să lucreze. În timp ce Irena tragea două găleți de zece litri cu castraveți și roșii pentru murături, Vasilica se relaxa pe șezlong.
– Cum îți place dăculețul, Vasilica? o întrebă Clauzia, înconjurândula cu un zâmbet.
– Bine, cumva răspunse Vasilica, sorbind dintrun pai suc de casă.
– Ce părere ai de suc? Lam făcut noi cu Irena. insistă Clauzia.
– E prea dulce, ar trebui să fie mai acrișor. Nu prea îmi place pentru siluetă.
– Bine, îi spun lui Irena să pună mai puțin zahăr replică soacra fără ezitare.
Irena, în timp ce aduna mere din livada din curte, își ținea resentimentele înăuntru, nu voia să strice relațiile cu rudele. Se confesa doar soțului:
– Nu vezi, ar trebui să fie mai acrișor. Dar zahărul e în rețetă, dacă scădem, sucul va fermenta și se strică. Dar pentru Vasilica am face orice!
– Iri, încearcă să nu-i acorzi prea multă atenție. Fă cum știi și lasăte de certuri cu mama, are un temperament greu de schimbat spuse Ștefan, ridicând din umeri.
Irena lucra la grădină, cumpăra semințe, creștea răsaduri, culegea și conserva recolta. Vasilica nu se implica deloc. Nu că luau legume sau conserve de la grădină, ci le luau cu mâna, fără să se sfieze. Irena plătea din propriul buzunar pentru sare, zahăr, condimente, oțet deși erau bani de pușcă, tot erau banii ei.
Într-o zi, Irena îndrăzni să-i spună direct Vasilicăi:
– Vasilica, poți să ne ajuți și tu la grădină din când în când? Mama e bătrână, iar noi, cu Ștefan, nu putem face totul singuri.
– Iri, când? Lucrăm în timpul săptămânii, în weekend suntem ocupați. Dimineața mergem la sală, seara la piscină, apoi ieșim la restaurant. Viața nu e doar muncă, e și odihnă răspunse Vasilica, nepăsătoare.
Clauzia interveni fără să fie cerut:
– Exact, Vasilică, ești tânără și frumoasă, trebuie să ai grijă de tine.
Irena renunță la discuție și se plânse din nou soțului:
– Da, e frumoasă, iar eu parcă devin un cal de povară!
– Iri, nu fi ca o copilă. Vasilica se poartă așa de mult timp, nu e de mirare oftă Ștefan.
Apoi, se apropia un eveniment grandios aniversarea lui Clauzia. Soția și Irena au ales un cadou scump, fără să se întrebe dacă este potrivit: un aspirator robot, comandat pe loc.
Vasilica și Andrei au primit alt mesaj:
– Nu mai aduceți buchete și cutii de bomboane. Sunteți tineri, cheltuiți pe voi, nu pe bătrâna.
Irena a terminat salatele, le-a împachetat cu grijă și, împreună cu Ștefan, s-a dus la casa Clauziei să pună masa. Vasilica și Andrei nu erau acolo; au sosit la ora exactă, ca niște invitați de seamă.
Prima să fie felicitată a fost Vasilica. Clauzia i-a înmânat un buchet modest și un plic pe care a cerut să-l deschidă pe loc, în fața tuturor.
Clauzia, zâmbind, a deschis plicul și, fără să înțeleagă inițial, a citit o scrisoare. Vasilica a anunțat cu voce tare că soacra va deveni bunică în curând. De atunci, toate atențiile s-au concentrat pe viitoarea mamă.
Seara, Vasilica a început să se simtă rău, pretinzând că mirosul mâncării o deranjează.
– Iri, curăță masa! a ordonat Clauzia.
– Poate Vasilica ar pleca dacă se simte rău?! a exclamat Irena.
– Iri, cum poți să spui așa? E însărcinată! Adu-ți aminte cum e să fii în pielea ei! a intervenit soacra.
– Îmi amintesc, Clauzia, cum am transportat și plantat răsaduri de roșii și castraveți! a răspuns Irena.
– Țiam cerut doar să cureți masa, iar tu o învinuiești pe Vasilica! a plâns Clauzia.
– Nu vreau să curăț. Am pus masa, acum e rândul Vasilicăi să spele vasele. Eu trebuie să mă odihnesc, sunt obosită! a strigat Irena și a ieșit din sufragerie.
Soacra sa supărat pe Irena și nu a mai vrut să o vadă la dăculeț sau la vizite.
Trei luni mai târziu, Ștefan a sunat la Irena din serviciu:
– Iri, mama a fost dusă la spital cu suspiciune de accident vascular cerebral. O să mergi la ea?
– Desigur, nu-ți face griji, îți dau vești.
Se dovedi că Irena nu a intervenit pentru a o ajuta pe Clauzia, deși aceasta îi ceruse ajutorul.
Irena se chinui să nu se învinovățească. Dacă se întâmplă ceva cu Clauzia, nu mă voi ierta.
– Clauzia, cum te simți?
– Oh, Iri, sunt în pat. Au făcut RMN, analize.
– Odihneștete, îți aduc tot ce ai nevoie
Două săptămâni mai târziu, Clauzia a fost externată, cu condiția să se odihnească acasă. Ștefan și Irena au venit să o viziteze.
– Iri, ai pus totul la loc și ai gătit. Ești o minune! Fără tine sunt ca o mână fără deget. spuse Clauzia cu lacrimi în ochi.
– De ce nu neați sunat? întrebă Irena.
– Mia fost rușine iartă-mă, bătrâne! Am înțeles prea târziu cât de mult îmi lipsești. răspunse Clauzia, cu glas tremurând.
– Și eu mie dor de dăculeț. adăugă Irena, cu ochii umpluți de lacrimi.
– Ia cheia și condu tot ce vrei. Acum ești gazda. i încredință Clauzia.
– Vom merge împreună la aer liber. Hai să bem ceai și să nu mai plângem! încheiară amândoi, cu speranță în glas.
