Am venit în vizită la tine, dar tu nu ești acasă…
Eu cu soțul meu trăim de ceva vreme într-un oraș mare. Am ajuns aici în urmă cu vreo cincisprezece ani, când am venit la facultate. După ce am terminat studiile, am găsit de lucru și tot aici l-am întâlnit pe viitorul meu soț.
După un an de când ne-am cunoscut, am făcut nunta.
La început am stat la părinții lui ca să punem deoparte bani pentru o locuință a noastră, și acum, în sfârșit, avem apartamentul nostru cu două camere. Îl numim al nostru, dar mai avem de plătit ratele încă șase ani ca să fie chiar al nostru pe bune.
Și, după cum se întâmplă la noi prin familie, au venit și rudele în vizită.
Că doar cine n-ar vrea să vadă capitala? Și, vorba aia, cine să plătească hotel, când poți sta la neamuri?
Anul acesta, eu și soțul meu ne-am luat concediu și ne-am propus să mergem la mare.
Aveam plecarea programată pe 16 iulie, așa că începusem să ne facem bagajele.
Și, ce să vezi, pe 15 iulie mă sună verișoara mea și-mi zice că pe 18 vine la noi.
I-am zis clar că noi suntem plecați la mare, deci nu va avea cine să o primească.
Dar ea, supărată, că ce vacanță, să renunț, că doar n-am mai văzut-o de un an… I-am spus că asta nu se poate și că noi chiar plecăm.
N-a mai zis nimic, a închis telefonul.
Noi am plecat frumos la mare.
Și, ia ghici ce, pe 18 seara, telefon!
Răspund, și ea:
Unde sunteți? Suntem la voi la ușă. Sunăm, nimeni nu răspunde, nimeni nu deschide…
Păi cine să vă deschidă, dacă noi suntem la mare? Ți-am zis că plecăm la mare.
Am crezut că glumești.
Nu, ți-am spus adevărul.
Și acum ce facem?
Sunt o mulțime de hoteluri, pensiuni, vă găsiți cazare.
Noi nu avem bani să luăm o cameră.
Atunci nu știu ce să zic… Ori vă întoarceți acasă, ori hotărâți voi… Sunteți oameni mari, sigur vă descurcați.
A închis și de-atunci nici n-a mai dat un semn.
Când a ajuns acasă, a început să spună la toată neamurile că eu sunt cea mai rea, că am plecat la distracție la mare și nici măcar n-am vrut să mă întâlnesc cu familia…
Ce mă amuză e că mulți din rude au început să o țină partea și să mă considere pe mine vinovată…
Dar sincer, pentru ce? Pentru că am vrut și eu să am o vacanță cu familia?
Eu am spus din timp că nu o să fim acasă…
Nu cred că am greșit cu nimic!
