– Aș fi încurcat bine cu tine, că am aruncat tot ce am construit în vânt, că mă despărțisem de tine!
Și în altă zi, Marina ar fi strigat cu glas tare că, de fapt, ea a divorțat de acel erou al ei, dar cuvântul construcție i-a aprins altă idee.
– Mamă, te rog, pot să vin la tine? vocea plâncată a Ancuței pe fir nu promitea nimic bun.
Desigur, Marina, cu toate că se agita, i-a dat voie să vină. A mai zis că nu trebuia să întrebe, că și acasă e casa ei.
– Credeam că o să te opui, că acum locuiți la tata și…
– Nu contează unde locuiești, vei rămâne mereu fiica mea. Ștefan e cu tine?
– Da, e cu mine. Mamă, e ceva Nu e doar o convorbire la telefon, e ceva foarte rău.
– Hai, copilă, stai liniștită. Ești în viață?
– Da.
– Atunci nu e chiar așa de rău. Hai, vino la mine și spune-mi ce s-a întâmplat.
În mintea Marine se tot conturau cele mai rele scenarii. Să fie cineva bolnav? Dacă ar fi, nu ar fi trebuit să vină Ancuța la ea. Poate că a vrut să se întoarcă la casa de la țară de la apartamentul lui de la București, adică să se certe cu el. Bărbatul nu era cel mai blând, dar Ancuța îl iubea. Deci ceva grav trebuia să se întâmple.
Dar ce? Oleg nu-l putea certa pe Ștefan, căci tânărul locuia în camera Ancuței și nu ascundeau relația. Poate că șeful și-a căutat altă femeie și a lăsat pe Ancuță ca pe un surplus. Da, asta părea posibil.
Adevărul, totuși, era altul.
– Mamă, nu știu cum sa întâmplat, ne protejam, dar mormăia Ancuța.
Ștefan, așezat lângă ea, îi mângâia ușor umărul, aruncând din când în când o privire de câine abandonat spre viitoarea soacră.
Ce copii sunt aceștia, gândi Marina în sinea ei.
Încercă să nu ridice ochii spre cer și să repete ce scrie pe fiecare ambalaj de contraceptive: chiar și cu o șansă de o parte la o mie, uneori se întâmplă să cazi.
– Ancuță, acum nu e mare problemă. Unde e termenul?
– Zece săptămâni. Cum să nu am observat? Ar fi trebuit să ghicesc că ciclu sa stricat din cauza rubeolei.
– Sa putut strica și din cauza rubeolei o întrerupse Marina. Sau din stresul examenelor, din orice alt motiv, chiar și fără motiv.
Când cumperi prezervative bune, în ultima clipă nu te mai învinuiești.
– Dacă voi cu Ștefan am vrut acest copil
– Nu lam vrut! strigară amândoi deodată. Se priviră și apoi Ștefan luă inițiativa să continue.
– Marina, seră, ce copii să avem noi? Avem doar nouăsprezece ani, fără studii și fără un job decent.
După șaptezece ani, când terminăm școala și găsim un loc de muncă, poate atunci vom avea. Acum abia ne putem descurca cu chiria, iar dacă tatăl Ancuței nu ne-ar lăsa să locuim la el, am fi în apartamente cu gândaci, nu e loc pentru copii.
– Deci nu ai planificat să-l păstrezi? întrebă Marina. Ține minte că ai contraindicații absolute la sarcină și naștere.
Dacă ar fi fost o vaccinare, poate am fi avut noroc, dar dacă ai îmbolnăvi în primul trimestru, nu mai e cale de întoarcere; pot apărea complicații înfricoșătoare.
– Nu am vrut să-l păstrez, mamă. Problema e că tata a pierdut mințile când a aflat.
A început să țipe că dacă nu-i mai rămâne nepoțel, nu-i este copil. A început să vorbească despre Dumnezeu, spunând că religia nu aprobă și că doctorii din antichitate refuzau să ajute la întreruperi nedorite.
– Așa se întâmpla înainte să se legalizeze avortul: fetele care rămâneau însărcinate accidental se duceau la vrăjitoare și încercau tot felul de metode, pierzând sănătatea și șansa de a fi mame în viitor, sau terminau pe cimitir.
O alternativă demnă la avorturi legale, spuse Marina cu sarcasm. Îl înțeleg pe fostul soț, pentru el subiectul e delicat, dar el nu avea dreptul să te lovească așa.
– De ce e subiect delicat, mamă?
– Cred că… propuse Ștefan, încercând să fie politicos.
– Stai așa, că istoria e veche și nu e un secret. El a renunțat la slujbă, a căutat ceva de făcut acasă; am suportat un an și jumătate înainte să cerem divorțul. Probabil că e de douăsprezece ani, nu?
– Îmi amintesc răspunse Ancuța. Dar ce legătură are cu sarcina?
– Când am depus cererea de divorț, nu știam că sunt însărcinată. Am aflat mai târziu. Cum aș putea să aduc acolo pe copil, cu starea lui și cu un bebeluș lângă o adolescentă? Am vrea să scăpăm de asta.
Când a aflat, a început să bată cu piciorul în piept, zicând că dacă i-aș spus, tot sar rezolva. Dar promisiunile lui din ultimii un an și jumătate, când stătea pe canapea și se juca cu ștampilă, erau de puțin preț.
– Cum a aflat despre situație?
– Am aruncat testul în coșul de gunoi din baie. Credeam că nu-l va vedea.
– La găsit și a venit să ne felicite în cameră. Am încercat să-i explic că nu va mai fi niciun bunic, sa înfuriat, ne-a dat afară și… oftă Ancuța.
– Înțeleg. Trăiți aici cât puteți, chiar și în aglomerație, fără să ne supărăm. Pentru studii nu e ușor să călătoriți, dar nu aveți alte opțiuni. Dacă vreți să plecați, mergeți. Dacă nu, rămâneți până terminați școala. Oleg nu-l voi lăsa să ne supere.
Întâlnirea nu a durat mult; fostul soț a venit a doua zi să discute. A început să ceară, în ciuda tuturor, să se alinieze cu el. A găsit argumente ciudate.
– Am scăpat de fiul meu, ajută-mă să salvezi nepoțelul!
A urmat un monolog plin de motive religioase, apoi Marina a repetat că nu se va alătura fostului ei soț și, cu mâna tremurândă, a exclamat:
– Dacă îți place să îmi arunci munca în toba de gunoi, bine că m-am despărțit de tine!
În alt moment, Marina ar fi țipat că ea e cea care a divorțat de acel băiat de minciună, dar fraza despre muncă i-a adus altă perspectivă.
– Deci acum îmi recunoști că contracepția a stricat copiii?
– Da, am stricat! Oleg, realizând că a greșit, a exclamat: Ești proastă, nu înțelegi ce e evident, că planificarea familiei ne va lăsa fără nepoți.
Oricum, dacă sarcina ar fi întreruptă, nu-i ar păsa. Asta nu contează pentru el.
Ancuța, aflând cine a ajutat la sarcina nedorită și periculoasă, a rupt toate legăturile cu tatăl. A scăpat de sarcina nedorită cu sprijinul tăcut al Marinei și al lui Ștefan.
Până la finalul studiilor a trebuit să locuiască cu Marina, ignorând dificultățile de transport. Abia în al patrulea an au găsit un job parttime ce le permitea să închirieze un apartament. După terminarea facultății sau căsătorit în tihnă, fără să-l invite pe tatăl lui Ancuța la ceremonie.
Mereu să știi că trădătorul rămâne singur cu restul vieții sale. Ei și copiii lor nu au nevoie de o familie așa de încurcată.
