Iulia este dură în discuții. Oricât de mulţi colegi o cunosc, ea tot croiește adevărul ca pe o sabie. Nu contează dacă vrei săl auzi sau nu.
De exemplu, Sorina toată dimineaţa flirtează cu noul administrator și, pe alocuri, se ocupă rapid de comenzi. Nu stă pe loc zboară prin birou. Sper că știi că soţia lui e la maternitate?, întreabă Iulia. Și totul se rupe. Flirtul dispare.
Apoi, Vasilica nu reușește să renunțe la fumat. Încearcă plasturi, bomboane speciale nimic nu dă roade. Ia o ţigaretă miracol. La fiecare jumătate de oră se strecoară să fumeze. Iulia o oprește: Ai văzut ce ingrediente are această ţigară magică? Nici eu. Nimeni nu lea văzut. De ce așa?.
Toți o ocolesc pe Iulia, pentru că nu vor să fie prinși de limba ei ascuțită. Dar ei nu contează. Adevărul nu se pierde nicăieri. Întrebarea rămâne cui îi este de folos acest adevăr?
Când Iulia pleacă la un stagiu în străinătate, toată echipa respiră ușurată. Se fumează pe colț, se flirtează cu noi clienţi, se organizează vineri nebune și sărutări în colțurile întunecate ale biroului căsătoriţi și necăsătoriţi.
Iulia se întoarce după trei săptămâni, mereu în rochie sobră, tocuri înalte, cu un parfum greu şi machiaj impecabil. Dar intră în birou cu blugi uzaţi și un pulover uriaș, cu un gram de machiaj. Părul e prins într-un coc simplu. Poartă ochelari de soare ce nu îi scapă nici pe un moment, până se retrage în cabină. În loc de parfumul greu, poartă un miros fin, Truth de la Calvin Klein.
Și, ceea ce contează, nu face nicio remarcă secretarei că documentele nu sunt pregătite pentru planificarea de dimineaţă. Nu-l mustră pe administrator că stă la telefon cu soţia. Trece pe lângă cutiile cu acte în care se agită avocatul. Nimic nu atrage atenţia.
Nu a trecut stagiul, anunță avocatul.
S-a îmbolnăvit, sugerează secretara.
Sa îndrăgostit!, izbucnește Sorina.
De aceea poartă puloverul mare? zâmbește traducătoarea.
Oricum, în încă o oră e planificarea. Mai bine să ne pregătim decât să bârfeşti.
Însă, o oră trece și Iulia nu apare în sala de conferinţe, deşi toţi aşteaptă, nervoşi. Întrun moment, administratorul care stă lângă fereastră strigă:
Uiteo pe acolo! Priviţi!.
Toţi aleargă spre fereastră. Pe cealaltă parte a străzii, la o cafenea cochetă, Iulia stă la o masă, dar e altfel. Nu e lipsită de machiaj şi nici nu are o coafură elaborată; are un coc simplu. În faţa ei e un bărbat care îi povesteşte ceva și ea râde.
Adevărat, nu miam găsit dimineaţa bluza, spune Iulia lui Andrei şi zâmbeşte. Aşa că am împrumutat puloverul tău.
Îmi place mai mult când eşti fără haine, răspunde bărbatul.
Iulia roșește şi îi loveşte uşor umărul.
Opreştete.
Nu pot, se apropie el. Trebuie să terminăm rapid munca şi să mergem la mine. Sau la tine. Nu contează. De când ne-am întâlnit la aeroport, totul sa schimbat.
Sunt de acord.
Apropo, şoptează el, ai pus puloverul pe dos.
Asta e nenorocirea!
Deci trebuie să vii la mine săl dai pe jos.
Râde, scoate telefonul și formează un număr.
În sala de conferinţe se aude sunetul telefonului de la recepție.
Compania vă salută! Iulia? Bine. Sunteţi așteptată la planificare. Nu veniţi? Îmbolnăviţi? Oh însănătoșire grabnică!.
Iulia se aruncă spre sala de conferinţe.
Ionuţ, Iulia e bolnavă!, strigă secretara.
Vedem, încuviinţează administratorul. Toţi se uită la Iulia, perfect sănătoasă, care urcă în mașină alături de bărbatul necunoscut. Va lipsi câteva zile. Nu e nevoie să îi scrieţi sau să o sunaţi.
De ce? se miră secretara.
Ai venit vreodată la serviciu cu puloverul pe dos?, chicoteşte Sorina. Şi cu ochelari de soare ca să nu se vadă cât de bine ai petrecut noaptea. Că nuţi pasă de machiaj. E un fel de nu mă interesează mental, pentru că eşti cu gândul la bărbatul pe care îl iubeşti, nu aici, ci în mintea ta.
Secretara digeră informaţia, la fel şi ceilalţi.
Sorina zâmbeşte şi se îndreaptă spre ușă.
Îmbolnăvit, Nu a trecut stagiul. Eu am zis sa îndrăgostit. Acum Iulia e altă persoană.
Cât va sta?, spune administratorul cu ton sobr.
Sorina îl priveşte șiret.
Depinde de voi, băieţi, răspunde și iese din sală.
