Nu ești nevastă, ești menajeră. N-ai copii! – Mamă, Elena va locui aici. Renovăm apartamentul, nu se poate sta acolo. Este o cameră liberă, de ce să stea în praf? – a spus soțul Elenei. Se vedea clar că el nu avea nicio problemă cu această idee, însă nu același lucru se putea spune despre soția și mama lui. Mama lui nu o suferea pe noră. – Trebuie să muncesc, nu pot sta aici – a șoptit Elena. Soția lucra de acasă și avea nevoie de liniște și pace. Ionuț era toată ziua la serviciu, deci nu era deloc ușor să stea cu soacra sub același acoperiș. Iar Elena obișnuise să fie singură acasă, fără ca altcineva să o deranjeze. Elena s-a uitat la soacră și nu a găsit cuvinte. Soacra nu o voia pe Elena în casă, dar altă soluție nu era. S-au așezat la masă pentru cină. – Elena, pune te rog salata ta preferată – a spus Ionuț. – Ionuț, nu mânca prostiile astea. Ți-am făcut alta, e mai sănătoasă – s-a plâns soacra. Elena și-a schimbat expresia feței. Soțul ei era alergic la roșii – cum a putut soacra să uite asta? Când era copil, mama nu îi dădea atenție. Zicea că nu are rost să alerge pe la doctori, îi dă o pastilă și îi trece. – Ionuț are alergie. De ce ai pus roșii în salată? – a spus Elena. – Ce mai inventezi? E doar o roșie, nu se întâmplă nimic grav, – a replicat soacra. – O să-i fie rău. – Elena, lasă că nu-i nimic. Eu sunt mama lui, știu mai bine ca tine. – Eu sunt soția lui. Eu am grijă de el. – Tu nu ești nevastă, ești menajeră. N-ai copii! Când o să ai, mai vorbim. Elena s-a ridicat de la masă și a fugit în dormitor. Soacra mereu știa unde să lovească. Ionuț s-a grăbit să-și liniștească soția. – Ionuț, iartă-mă. Mai bine mă duc la părinți. Sau muncesc din birou. Nu mai pot sta cu mama ta. – Lasă-mă să vorbesc cu ea. O să se oprească! – Nu, am mai trecut prin asta de sute de ori. N-o să ne înțelegem niciodată sub același acoperiș. Au fost nevoiți să închirieze o locuință temporar, ca să evite alt scandal în familie. Soacra, bineînțeles, a avut reproșuri, dar nu a avut de ales. Iar Elena a răsuflat ușurată că soțul ei este atât de înțelegător și de bun la suflet.

Nu ești soție, ești servitoare. Nici copii nu ai!

Mamă, Ileana o să locuiască aici o perioadă. Facem renovări la apartamentul nostru, acolo nu se poate sta acum. Este o cameră liberă, de ce să stea ea printre praf? spune Vasile, soțul Ilenei.

Se vede clar că nu îl deranjează situația, dar același lucru nu se poate spune despre soția lui și mama lui. Soacra nu o suportă deloc pe Ileana.

Trebuie să muncesc, nu pot să stau aici toată ziua, șoptește Ileana.

Soția lucrează de acasă, are nevoie de liniște și ordine. Vasile e plecat la serviciu toată ziua, așa că nu e ușor să stea sub același acoperiș cu soacra. Ileana s-a obișnuit să fie singură acasă, să nu aibă cine să-i tulbure pacea.

Ileana o privește nedumerită pe soacră. Soacra nu o vrea în casă, dar nu există altă soluție acum. Cu toții se așează la masă să cineze.

Ileana, pune, te rog, salata ta preferată, îi zice Vasile.
Vasile, nu mânca prostiile astea, ți-am făcut eu una adevărată, sănătoasă, oftează soacra.

Pe chipul Ilenei se citește supărarea. Vasile e alergic la roșii cum a putut soacra să uite? Pe când era Vasile mic, nu-i păsa ce mânca. Spunea că nu-i rost de doctori, îi dă o pastilă și gata.

Are alergie. De ce ai pus roșii în salată? întreabă Ileana.
Ce tot inventezi? E o roșie acolo, nu pățește nimic, răspunde soacra, deranjată.
O să-i fie rău.
Ileana, liniștește-te! Nu are nici o alergie. Eu sunt mama lui, eu știu cel mai bine.
Sunt soția lui. Eu am grijă de el.
Tu nu ești soție, ești servitoare. Nici copii nu ai! Să ai întâi, apoi mai vorbim.

Ileana se ridică brusc de la masă și fuge în dormitor. Soacra ei mereu o rănește acolo unde doare mai tare. Vasile merge imediat să-și sprijine soția.

Vasile, iartă-mă. Cred că ar fi mai bine să mă duc la ai mei. Sau măcar la birou. Nu pot locui cu mama ta.
Lasă-mă să discut eu cu ea. O să se schimbe, promit!
Nu, Vasile, am trecut prin asta de o mulțime de ori. Sub același acoperiș nu ne vom înțelege niciodată.

Au fost nevoiți să închirieze o garsonieră pentru o vreme, ca să nu ducă familia din nou într-un scandal răsunător. Desigur, soacra a avut obiecții, dar nu a avut de ales. Iar Ileana nu-și găsește bucurie mai mare decât să aibă un soț atât de înțelegător și blând.