Nu mă interesează problemele tale, Vite. E clar de la început. Strânge-ţi leile și pleacă în toate cele patru direcţii, la fosta sau la actuala.
Ce înseamnă pleacă? Şi cum rămâne Costel?
Îţi aminteşti de Costel? Asta e! Ar fi trebuit să te gândeşti la el mai devreme, nu să zburdeşti prin casă ca un nebun, în loc să mă ajuţi cu copilul.
O, salut, Sorina, de ce eşti așa abătută? deschise ușa casei părinteşti fratele ei, Mihai.
Victor se întorsese în concediu cu două zile în urmă, iar din adâncul apartamentului se auzeau strigăte de copii, semn că deja făcuse un mic haos în binecuvântatul său sens.
Bună, mătușă Sorina! strigă fetiţa Ana, fiica lui Victor, când ieşi în hol să vadă cine a bătut la ușă.
Strigătele nu se oprise.
Bună, Ana. Ce se petrece înăuntru?
E Pavel cu Mihăiță care îşi împart jucăriile. Ca nişte puști de cinci ani, murmură fetiţa, îndoind braţele peste piept. Și ai adus ceva bun?
Am adus, dar bunica îţi va da mai târziu. Mai întâi supă, apoi bomboane, îţi aduci aminte de regulă?
Da, îmi aduc aminte. Cu voi nu voi uita, oftează Ana și se întoarce în cameră.
Strigătele se stinseră, semn că gemenii Pavel și Mihăiță hotărâseră ce să joace, fără să se lovească între ei.
Ce sa întâmplat, Sorina? îl întreabă Victor, ce veghea tăcut la discuţia dintre fata lui și sora sa.
Nu ştiu nici eu, oftează ea, punânduşi geanta pe masă și dezbrăcânduşi pantofii. Simt că Victor îmi trădează. El zice că am paranoia şi că ar trebui să merg la terapie. Dar
Hai să mergem în bucătărie, să ne așezăm şi să-mi spui tot.
Sorina dă din cap, se dezbracă și intră în micuţa încăpere. Victor pornește imediat ibricul, iar Ana se aşează la masă să povestească.
În esenţă nu aveau prea multe de spus. Se întâlniseră cu Victor cinci ani în urmă. În primul său mariaj bărbatul nu reuşise să aibă copii, iar apoi se despărţiseră de Valentina în mod amic. Acea prietenie, din ce în ce mai strânsă, îi strângea pe Sorina la piept.
El îi scrie la fiecare seară, înţelegi? Eu stau lângă el, băiatul doarme în camera alăturată, iar el stă și tălcuie cu Valentina.
Când erau împreună, mereu când îl vedeam, îmi cerea să-l însoţesc la ea. La muncă, el întârzie tot timpul. Mă plâng că îmi este greu să cresc singură copilul, că miar prinde bine o mână suplimentară, şi el doar clăteşte și vorbeşte despre rapoartele lui.
Şi apoi începe să mă critice, continuă Sorina, că e greu să fiu acasă când copilul e la grădiniţă, în timp ce eu stau în casă.
Dar cum poţi să spui acasă dacă şi tu lucrezi de pe laptop? răspunde Victor, telemunca înseamnă că nu faci nimic, stai liniştit în pat și primeşti banii.
Asta nu-i lucru, oftează Sorina. Nu-i pentru nimeni să ştie că lucrezi opt ore pe zi, doar că nu pierzi timpul la drum.
Nu ai încercat să-l urmăreşti? Poate să vezi în telefon cu ce vorbeşte, dacă cu fosta sau cu altcineva.
Ce? tremură Sorina. E prea mult, nue omenească.
Dacă am închipuit totul, cum ar arăta? se întreabă ea, temânduse că se închipuie singură.
Țiaţi imaginat cum ar arăta mesajele cu fosta? se auzi vocea Iuliei, soţia lui Victor, din spate. Sorina ştiuse că Iulia ascultase mare parte din plângerile ei, pentru că câteva secunde mai târziu Iulia a pus pe masă telefonul cu conversaţia deschisă.
Ceasta?
Chatul cu tatăl Anei, Vasile. Citeşte.
Aici nu e nimic. În ultima lună sunt trei mesaje, toate despre când și unde o va lua pe Ana, ce îi va cumpăra și când o va aduce înapoi.
Nu e adevărat, există şi o felicitare de Ziua Mamei şi o urare de ziua ta, protestă Iulia, arătând un mesaj în care Vasile îi urează La mulţi ani. Am plecat de la Vasile nu pe ură, ci ca prieteni. Avem o fiică comună și el se implică în creşterea ei, nu doar cu pensia. Dacă maş fi scris la Vasile în loc să vorbesc cu Victor, astăzi aş avea actele de divorţ în mână.
Şi ai dreptate, recunoaște Victor, ar trebui să-l urmăresc.
Dar dacă nu există nimic? Cum o să arăt eu? Dacă distrug căsnicia noastră?
Dumnezeule, oftează Victor, iar ea începe din nou.
Iulia se gândi un moment şi spuse:
Am o idee.
Cea?
Soţul tău pretinde că lucrează, dar dute la şeful lui şi întreabă de cât timp mai va continua așa. Nu ca să-l critici, ci să-l faci să se simtă milă. Spune că trebuie să mergi la medic, că nu poţi să-l lași singur pe Costel, că nu reuşeşti săl programezi la dentist pentru că el dispare la muncă. Dacă şeful îl vede pe Victor ca pe un om cu adevărat ocupat, poate îi va permite să plece mai devreme, săşi petreacă mai mult timp acasă. Dacă nu are nici un job, se va întâmpla altceva.
Sorina găsi sfatul util şi hotărî să-l folosească. Şeful lui Victor, un om pe care îl ştia din oraş, era pe străzile din Chișinău, la biroul local.
Cete face să nu vii acasă, domnule Vasile? întrebă el, privind-o în ochi.
Numai au parte de timp, domnule. Soțul rămâne la birou până târziu, nu are viaţă personală, e legat de Costel. Dacă pleacă la un program medical şi nu găseşte doctorul, nu ştiu ce să fac.
Vasile rămase uimit:
Cine îl ţine acolo până târziu? întrebă. Victor îmi spune că pleacă la birou la patru şi se întoarce abia la opt, că îi trebuie ajutor la grădiniţă şi la spital.
Sa săşi spună, răspunse Sorina, că nu are niciun motiv să mintă.
Sună-l! spuse Vasile.
Sorina sună pe Victor cu o voce normală:
La ce oră vii acasă azi?
Poţi săţi iei o zi mai devreme de la muncă? Săl duci pe Costel în parc, în timp ce eu curăţ casa, răspunse el.
Nu am timp pentru parc, îi spuse Victor. Am un proiect important, Ştefan mă apasă, mă strigă că trebuie să lucrez, şi nu am chef să mă ocup de alte chestii.
Am încercat săţi vorbesc ca om, săţi spun că am o familie, un copil, replică Sorina, dar tu nuţi pasă de nimic. Ameninţasem săte concediez dacă nuţi schimbi atitudinea.
Dacă te concediez? exclamă Victor, numi pasă de problemele tale.
Aşa o săţi aranjez, răspunse Sorina.
Telefonul căzu. Victor nu se întoarse acasă în noaptea aceea, dăruind apariţia lui doar în dimineaţa următoare.
Înţelegi, începu el, am ceva de spus
Sorina îl opri:
Nu mă interesează treburile tale, Vite. E clar de la început. Strângeţi leile și pleacă în toate cele patru direcţii, la fosta sau la actuală.
Ce înseamnă pleacă? întrebă el. Cum rămâne Costel?
Îţi aminteşti de Costel? răspunse ea, ar fi trebuit să te gândeşti la el mai devreme, nu să alergi prin casă în loc să mă ajuţi cu copilul.
Dar eu
Am strâns toate lucrurile şi am plecat în pace, adăugă Sorina, dar
După prânz, soacra o sună. Nu pentru a împăca pe Victor cu a doua soţie, ci doar să o informeze despre o sarcină a primei Valentine.
Ştii ce? Mă bucur că sa întâmplat aşa, spuse ea, Valentină ma tot fermecat, iar tu şi copilul tău nepăsător Sorina închise la telefon fără să mai asculte.
Subit, toate sentimentele pentru Victor, fosta lui Valentine și toate bătăliile lor devin simple pagini citite, pe care vrea să le întoarcă şi să le uite, ca şi cum nu ar fi existat niciodată. Dar paginile nu se întorc, amintindui că, trei ani mai târziu, Costel merge la şcoală.
