Dragul meu fiule, vezi că bătrânețea îmi bate la ușă… Te rog, ai răbdare cu mine!
Îți zic din suflet că timpul zboară, iar anii mă schimbă. Te rog să rămâi răbdător cu tata.
Încearcă să înțelegi momentul în care voi avea nevoie de tine, că vor fi tot mai multe astfel de clipe.
Nu te supăra dacă încep să repet aceleași povești de două, trei, poate de cinci ori. Adu-ți aminte cum, când erai mic, te învățam cu răbdare să rostești primele cuvinte, cum îți recitam alfabetul încă și încă, până când ai învățat literele. Gândește-ți câte ori ți-am explicat același lucru până ai prins pe înțeles. Niciodată nu m-am săturat, căci tu erai și rămâi copilul meu, sângele meu.
Acum, la fel, ascultă-mă și dacă ți se pare că ai auzit deja toate poveștile.
Nu te mânii dacă merg mai încet, dacă nu mai reușesc să te urmăresc cum făceam odinioară, dacă picioarele nu mai ascultă cum trebuie. Adu-ți aminte cum ți-am ținut de mânuță când învățai să mergi, cum te sprijineam să nu cazi. Ține minte cum alergam după tine în curtea din Iași, râdeam și te prindeam de picior ca să nu te lovești.
Acum e rândul meu să nu mai fiu atât de repede, atât de puternic. Dar înăuntru rămân același – tatăl tău.
Nu mă judeca dacă nu mai țin casa la fel de curată precum odinioară. Dacă uit unde am pus cheile sau nu reușesc să rezolv toate treburi cu aceeași dibăcie. Adu-ți aminte câte nopți nu am dormit când te îngrijeam de bolnavi, cum te țineam în brațe cu febra mare, cum căutam doctori buni ca să te faci bine repede.
Oboseam, dar nu m-am plâns niciodată, pentru că ești fiul meu.
Fii răbdător când nu țin pasul cu tehnologia, când nu înțeleg cum funcționează noul telefon sau calculator. Dacă îmi repeți aceeași întrebare de câteva ori, dă-mi timp, explică-mi din nou și nu te enerva. Adu-ți aminte cum îți învățam să-ți legi șireturile, cum îți arătam cum să ții lingura, cum îți explicam cum e lumea. Le făceam încet, cu răbdare și cu multă dragoste.
Nu mă judeca pentru că încă îmi fac griji pentru tine, chiar dacă ești deja bărbat adult. Încă aștept să-mi suni, mă gândesc la tine, mă rog să-ți fie bine. Și dacă te întreb ce ai mâncat la prânz, cum a fost ziua, dacă ai dormit, nu trece peste. Înțelege că pentru mine vei fi mereu băiatul meu.
Într-o zi vei înțelege ce înseamnă să aștepți să-ți întoarcă acasă copilul, să auzi pașii lui la ușă și să te bucuri că e în viață și sănătos.
Știu că va veni ziua când voi fi prea slăbit să mă descurc ca altădată. Nu știu cum voi fi – poate uituc, poate capricios. Dar te rog, nu te întoarce de la mine în acel moment.
Adu-ți aminte cum îți schimbam scutecul când erai sugar, cum te legănam când plângeai, cum te apăram când îți era frică.
Dacă încep să fac lucruri altfel, dacă obiceiurile mele se schimbă, dacă cuvintele-mi devin confuze – nu te supăra, nu te întrista, nu-ți pierde răbdarea. Fii lângă mine.
Când va veni timpul să plec din această lume, nu plânge. Știu că am trăit fericit pentru că am avut pe tine – fiul meu, mândria mea, iubirea mea.
Să-ți rămână în memorie zilele noastre cele mai frumoase. Să mă aduci aminte ca pe un om puternic, iubitor și grijuliu.
Îți mulțumesc pentru fiecare clipă petrecută împreună.
Și-atâta timp cât suntem aproape, cât încă ne putem privi în ochi, vreau să știi că te iubesc nespus, fiule al meu. Mereu.
